Eveniment
PROMO/In curand, inregistrari audio – video/stenograme senzationale cu si despre un ales “local”
Defilarea pe care o face DNA de trei zile in dosarul mastilor achizitionate pe vremea Covid in care sunt vizati directorul ROMARM, Gabriel Tutu, si antrenorul Victor Piturca, are bataie lunga si contotatii/reactii la nivelul urbei noastre.
Auzim ca asta ar fi doar inceputul, caci DNA ar urmari nume de politiceni, precum Ludovic Orban.
Numele acestuia ar fi fost enuntat in timpul declaratiilor date de directorul ROMARM, Gabriel Tutu, la DNA, cand intrebat fiind despre cei implicati, Tutu ar fi pomenit numele fostului premier Ludovic Orban. Atentie!, numele acestuia nu face parte dintr-un denunt.
Acum, deh, la ce talente a avut un sef de partid de buzunar din Prahova ne gandim ca a ramas fara presul de sub picioare.
Acesta se pregateste de o conferinta de presa prin care sa atace imprastiat, din disperare, pe principiul hotul striga hotii.
In afpt, o gasca de criminalitate economico-financiara organizata din Prahova, simpatica de altfel, care clama arestarea unor sefi de institutii, debarcarea altora sau fabricarea de dosare penale unora (pe metoda procurorului „Portocala”) care au dezvaluit si au informat organele statului roman de faradelegile lor si considerau ca au sprijinul SRI si sunt „aparati de SRI si statul francez” a ramas fara presul de sub picioare, si foarte curand si fara aer/spatiu.
Tupeul acestui sefulet de partid de buzunar care a sprijinit, pe fata, aceasta gasca simpatica se pare ca este incomensurabil.
Probabil ca acest sefulet de partid are o memorie foarte scurta si a uitat de stenogramele din dosarele penale ale mafiei lemnului prin care organele statului au consemnat ca se dadeau spagi catre acesta de sute si milioane de euro, cum probabil ca a uitat ca si-a construit o vila pe acelasi principiu si in aceeasi locatie ca si procurorul Negulescu Mircea, tot ilegal.
In fine, ii lasam in plata domnului momentan si va prezentam si ceva serios dar, cu mult umor despre seful acestui sefulet de partid de buzunar care intentioneaza sa iasa intr-o conferinta de presa, din disperare.
Ludovic Orban a avut o amantă mult mai tânără decât el, pe vremea când era premier. Tânăra, Cristina Todoran, supărată, probabil, de faptul că a fost părăsită de politicianul Orban, a scris o scrisoare lungă, cu detalii incredibile din viața sa intimă cu fostul prim-ministru al României. Detaliază cu lux de amănunte cum făceau sex, cum se iubeau în sediul din Modrogan sau la Guvern, cum se alintau și multe alte picanterii. Aceasta scrisoare a fost publicata in premiera de cotidianul Puterea dar a poposit si la noi in redactie:
“SECRETUL LUI POLICHINELLE
In primul rand, sa il intrebati pe Ludovic de ce abia in februarie anul trecut mi-a spus cu o greutate in voce ca fratele sotiei lui sta in Corbeanca. Nu stiu de ce din senin s-a trezit sa imi zica fata in fata ca sunt vecina de comuna cu cumnatul lui. I-am zis asa: „unde anume sta? Bine ca imi spui asta dupa doi ani”. Mi-a explicat pe unde, nu am inteles, decat ca trece de primul sat, ajunge in al doilea, trece la stanga si e padurea, sau dupa padurea nu stiu care la stanga, etc… apoi a schimbat vorba.
Sa incepem cu inceputul, ca sa eliminam si sa lamurim minciunile si jignirile lui Ludovic pe care el le spune, la adresa mea, fara asumare si pentru a-si proteja imaginea. Sa vedem cine a agatat pe cine la inceput. El pe mine, sau eu pe el? Eu spun purul adevar.
In trei ani au fost atatea momente incat nici nu le pot cuprinde pe toate.
In primul rand, eu am revenit in PNL crezand in falsa impresie ca se va schimba ceva. Mi s-a spus ca trebuie sa fac Facebook si sa scriu. M-am inscris la filiala Ilfov in noiembrie 2019. Lucram la Tarom, (post obtinut in ianuarie 2018 si mentinut cu mare greutate ca nu cunosteam pe nimeni acolo), eram fericita si linistita, fericita ca a castigat PNL. A trebuit sa il cunosc pe Orban sa ma distrug. Aveam un iubit. Pilot comandant AIRBUS la Tarom, fiul unuia dintre pilotii lui Ceausescu, Gheorghe Gavril, pe care Ludovic cand era minis Transporturilor, a avut grija sa il elimine de la Autoritatea Aeronautica. Nici nu se gandea pe atunci, ca astazi, marul discordiei dintre el si o alta amanta, adica eu, va vedeni chiar fiul acelui om, care e in varsta de 53 de ani. Si razboiul e unul dur.
Relatia cu pilotul era oricum una dificila, iar cand pe 14 februarie 2020 am primit cadou de la Orban functia de presedinte TNL la Corbeanca, iubitul m-a parasit crezand ca am o relatie ori cu Orban, ori cu vreun politician, ceea nu era deloc adevarat in ziua respectiva. Dar Ludovic, miseleste, prin altii, a urmarit sa ma aduca aproape de el. Incet, dar sigur. Ca se pricepe la manipulare. Minciuna si manipularea, desi nu imi pasa, eu i le apreciez. Sa revin.
Ludovic ma urmarea pe Facebook. In doua luni am avut un avans extraordinar, un impact urias. Peste noapte, am devenit printre cei mai urmariti comunicatori PNL. Pe 21 si 22 decembrie 2019 au fost niste evenimente, unele in strada, altele pe la Ateneu, cu prilejul comemorarii a 30 de ani de la Rev Romana. Eu eram si sunt apropiata de Doru Maries, de revolutionari, de tot ce a insemnat strada 10 august 2018 si rezist. La aceste evenimente Ludovic se uita insistent la mine, nu isi putea lua ochii. Ma deranja chiar. Mi se parea lipsit de bun simt.
Pe 22 dec 2019, in timpul spectacolului, conferinte, interviuri de la Ateneu se uita obsesiv si insistent la mine. Apoi, la final, pe scari, era inconjurat de o multime, iar eu cand am iesit si cand m-a observat, i-a dat pe toti la o parte si a venit la mine. M-a luat de mana si m-a pupat cum face cu toata lumea, dar ma privea provocator. Nu era acel pupat sau dat mana obisnuit al lui. Si ma strangea f tare de mana. M-a deranjat abordarea. Nu cad pe spate asa usor, mai ales ca sa le arati tu celor din jur ce macho, ce tare esti.
M-a intrebat de trei ori la finalul discutiei cum ma cheama, fara sa imi desprinda mana de care ma strangea tare, si mi-a spus ca ma asteapta la el…..22 decembrie 2019. Stia oricum cum ma cheama. Inca ramasese pe scarile Ateneului si ma privea insistent in timp ce tragea din tigara, mai eram doar trei oameni, iar eu stateam de vorba. Nu m-am dus la el. A mai trecut si ianuarie, nu ma dusesem, relatia cu iubitul meu era tot mai tensionata din cauza politicii cu care nu era de acord.
A fost de ajuns sa scriu pe Facebook despre Orban ca sunt sigura ca va organiza alegerile locale&parlamentare la fel de bine cum a organizat si europarlamentarele si prezidentialele, ca gata! Domnul s-a aprins si mai mult! Culmea, in ianuarie v-am dat si dvs cerere de prietenie pe FB. Nu mi-a fost acceptata. Asa cum si prietenul meu simtea si prevedea viitorul, asa si dvs ati simtit. Desi eu in ianuarie 2020, o secunda nu m-as fi gandit ca Orban imi va schimba viata. Nicicand nu m-as fi gandit pe atunci ca eu voi ajunge sa imi distrug familia si cariera pt si din cauza promisiunilor si a gesturilor lui Orban. Nu ma gandeam ca Orban ma va cuceri si va profita. La el tot nu m-am dus. Nu l-am cautat. Nu ma interesa in mod special, eram interesata doar sa pun umarul la schimbarea tarii. Eram foarte cautata si curtata in PNL la inceput. Si multe luni si cel putin un an am fost. De la ministrii, primari, structuri, pana la membri simpli. (I-am zis tot, intotdeauna de toti, si care s-au dat la mine, a stiut 24h/24 ce fac).
Am fost chemata la inceputul lunii februarie 2020 la ministerul Transporturilor de catre Irinel Scriosteanu, care mi-a promis, fara ca eu sa cer ceva, ca ma va lua din Tarom si imi va da un post mai bun. Nu stiam de ce ma chemase. Nu intelegeam nici de ce propunerea asta.
La cateva zile, am primit telefon de la centru, de la vicepresedintele TNL National ca a fost sunat presedintele PNL CORBEANCA si i s-a spus ca pe langa functia de presedinte OFL sa fiu numita si presedinte TNL. M-am intalnit cu George , Pres TNL ILFOV de atunci la Snagov sa ma cunoasca si sa imi spuna ce implica asta.
Apoi, am fost sunata iar de catre George , pres TNL ILFOV sa ma anunte ca pe 14 februarie a convocat sedinta in care voi fi numita pres TNL CORBEANCA. Am inceput sa dau telefoane in partid, la Ben Oni Ardelean, la Vela, la altii, sa ii intreb daca cumva au vreo implicare, pt ca m-am trezit pe piedestal si nu inteleg de catre cine. Ben Oni mi-a zis ca Orban a dat ordin. Zis si facut. Pe 14 febr 2020, m-am prezentat la sedinta BPJ ILFOV, in seara aia iubitul aproape ca m-a parasit. Am fost afectata profund si nu stiam ce sa aleg intre serviciu si iubit, si politica. Am fost sunata imediat dupa sedinta in seara aia de pres TNL de la Chiajna si am fost invitata pe 23 febr 2020 la lansarea primarului de la Chiajna la Militari Residence. In urmatoarea saptamana, iubitul meu m-a ignorat total. Cu o seara inainte sa merg la Chiajna, m-a parasit in parcarea aeroportului dupa ce am iesit de la serviciu amandoi. El spera totusi sa renunt la politica, apoi era convins ca sunt cu cineva. Eu nu am putut renunta la politica. Pe langa invidiile care au aparut in partid dupa ce lumea a vazut ca am fost cocotata pe un piedestal, nou revenita, fara sa fac absolut nimic, suportam si ironiile colegilor si a celor care nu il inghiteau pe Orban din Tarom si destramarea unei povesti de dragoste, alaturi de un pilot de care m-am indragostit la serviciu. Dar eu inca nici nu stiam cine e Orban defapt. Pe 23 februarie, am ajuns la Militari Residence si am fost asezata in primul rand de catre George si cei de la Chiajna.
Ma simteam jenata, nu meritam acel loc. Apare Ludovic din spate. Mi-a trezit pe loc un interes altfel, datorita aceluias fel arzator din privire insistenta, care vrea sa imi spuna ceva. Pe tot parcursul evenimentului, cand vorbeau ceilalti, se uita tot timpul la mine. Cand s-a urcat pe scena, s-a oprit in timpul discursului, si mi-a zambit indelung. Unii s-au uitat catre mine. Apoi a reluat. Nu eram dispusa sa cedez. Sunt obisnuita ca barbatii sa se perinde pe langa mine, si sunt oricum satula de ei. Am mers pe jos sa inauguram sediul. Era ochi dupa mine tot timpul. Cand am intrat in sediu, s-a dus la baie, apoi a iesit si a venit direct la mine, eu stateam cu tel in mana, spunandu-le celorlalti ca are o cerere mai speciala de poza si restul sa astepte. Nici atunci nu i-am zis nimic, din nou ma deranja abordarea de fata cu toata lumea. Dar ma strangea de sold de mama focului, ca nu mai puteam sa respir.
Apoi, la final, m-a asteptat la masina Daniel Gheorghe, care m-a invitat la masa. Dar nu la masa unde erau toti ceilalti colegi din partid, ci la masa unde era Ludovic restransa, sus, la ballroom Militari. Cand am vazut SPP-ul la scari, dandu-mi seama ca e si el acolo, am refuzat sa mai urc. A insistat enorm Daniel, am urcat. Erau la masa Hubert, candidatul, Ionel Scriosteanu, Nelu Comusi, Antonel, Nicoleta Pauliuc, si inca un senator, care e acum pe la aparare, imi scapa numele, eu, Daniel Gheorghe si inca doi care nu stiu cine erau. Intre timp, au mai plecat. Pe tot parcursul mesei, nu i-am zis nimic lui Ludovic. Nu il bagam in seama. Vizibil furios, dupa vreo 40 de minute, a inceput sa isi bage pula in unii. Dupa vreo doua ore, a zis ca va pleca ca „a amenintat nevasta-mea ca ma asteapta la masa” si daca nu se duce, iar va face ca o nebuna, sau criza, nu mai stiu exact cum s-a exprimat.
A venit momentul sa isi ia dupa vreo doua-trei ore „la revedere”. Cand a venit la mine, s-a inrosit la fata, era fastacit tot, nu isi mai gasea vorbele, se balbaia. Mi-a zis doar atat „păi…..voi veni la Corbeanca si sa te pregatesti” apoi, „pa”. Am zis „da, la revedere”. Sa recunosc, ca in momentul acela, dupa ce l-am simtit in fata mea ravasit, mi-a transmis puternic sentimentul si dorinta, si am inceput sa ma simt atrasa si eu de el. Dupa respectiva masa, nu stiam daca sa il caut, sau sa mai astept.
Prietenul meu, fostul deja la momentul acela, a aflat ca am participat la masa aia, si mi-a zis ca sunt amanta lui Orban. Ceea ce nu era adevarat. Dus si pierdut a fost, chiar daca ne vedeam la serviciu, nu am mai vorbit cu iubitul din februarie 2020 pana in aprilie 2021, momentul cand am plecat din Tarom la Camera Deputatilor si cand el a considerat ca e cazul sa lupte din nou pt mine.
Am ajuns acasa in seara aia de la masa, si vreo cateva nopti la rand am stat sa ma interesez la cunoscuti de Orban si sa ma uit la filme, interviuri, discursuri. Am gasit ca nu ne diferentiaza aproape nimic si merita sa il caut. Asa ca am decis sa astept sa termine interimatul, sa nu mai fie premier, si ca il voi cauta. Nu a fost sa fie asa, iar in seara cand fusese la Cotroceni i-am dat un sms. A raspuns efectiv instantaneu. Am vorbit si la telefon. Nu a mai apucat sa vina la Corbeanca. Venise criza peste noi. Mi-a dat sms de 1 sau de 8 martie, nu mai stiu exact.
Nu stiam ca cei din PNL deja ii pregatesc debarcarea. Insa, toata lumea a inceput usor, usor, sa ma cheme si sa imi explice ca chiar daca il sustinem pe FB, o facem la cererea lui si ca vor fi schimbari cand o sa fie momentul, mi s-a explicat ca Madalina Simion e o nenorocita care nu poate sa ramana la usa tarii si multe, enorm de multe lucruri.
Alegerile mele au fost de fiecare data sa raman langa el. Ii spuneam tot, despre toti, ce imi zic. In perioada martie-aprilie-mai 2020, relatia cu el, s-a sudat, nu ne vedeam, dar vorbeam. Ne cunosteam. Parea fericit de cate ori ma auzea. Il incurajam, scriam, faceam tot ce puteam pentru el. Renuntam, pe rand, la toate, la toti, la mine in primul rand. Prinsesem in martie 2020 primele zile de campanie cu Tase Stamule. Era cu ochii pe mine Ludovic.
In mai 2020, m-am dus cu doua zile inainte de ziua lui la el, la guvern, ii comandasem de la o casa de moda din Timisoara o cravata si alte chestii. Am intampinat-o si eu pe celebra sperietoare a partidului, Madalina Simion. Care nici nu avusese bunul simt sa imi spuna ca defapt el ma asteapta in birou. A avut un comportament de cea mai joasa speta, nu am fost obisnuita sa fiu tratata asa si nici nu am vazut asa ceva, mai ales la un asemenea nivel. (Tatal meu are o pozitie importanta la cea mai mare fabrica de biscuiti din Romania de peste 25 de ani si acolo protocolul nu asa arata.)
A fost primul moment in care am considerat ca trebuie sa renunt, problemele se tot precipitau la serviciu, ne taiase salariile, aveam 1.300 lei pe luna, toti ma dadeau in suturi ca sustin un om care ne-a taiat salariile, etc. Seara, pe la ora 22-23, dupa ce m-am dus si i-am lasat alea, m-a sunat si mi-a zis ca ii pare rau pt cum s-a comportat Madalina cu mine, ca ii scrisesem. Si normal, ca m-a intors din drum. Am apreciat!
Peste vreo doua zile a aparut celebra poza facuta de Ben. I-am dat imediat un sms. M-a sunat, si Ludovic printre altele, m-a rugat si mi-a cerut la telefon sa nu mai vorbesc de azi inainte decat cu el. Mi-a parut putin cam posesiva abordarea si pot zice ca usor ma indepartase. (pt ca il stiti, este un barbat gelos, razbunator si posesiv, desi nu pare deloc asa. Tot din gelozie ma si face in toate felurile acum, fara sa isi asume altele. Nicio pbma.)
Dar, eram deja intrata in hora.
Mi-a fost spart Facebook-ul, probleme la munca, etc. Ii ziceam. Stia ce salariu am. Si a inceput sa imi promita ca ma va lua de acolo, sa ii trimit CV ul si rezolvam problema. Nu a vrut nimeni sa ma angajeze, decat daca renuntam sa il mai sustin.
Nici cei de la ANRE cu care el vorbise, nici altii de la nu stiu ce institutie de stat, etc. Nu-mi doream sa plec din Tarom, dar trebuia. Colegii ma urau, salariul era de 1.300 lei pe luna si lucram in ture. Ludovic continua sa imi promita. Ne mai vedeam dupa ce s-a mai dat drumul, in iunie, iulie….in weekend uri la Modrogan. Cand erau anumite persoane se ferea, si eu l-am protejat intotdeauna, pt el. Nu pt mn. De fata cu oamenii ii spuneam dl presedinte, dl premier, dar el pt mine cand eram noi doi, era Ludovic. Habar nu avea cineva, oamenii doar incercau sa inteleaga de ce nu renunt la el. Unii ziceau ca ma plateste si ca e totul straniu.
La functia de pres TNL renuntasem din martie 2020, fiindca cei de la ILFOV mi-au pus in vedere sa imi vad de ale mele si sa nu il mai sprijin pe Orban. El mi-a zis sa ma mut la un sector de pe Bucuresti. M-am dus la sectorul 1. Absolut tot ce se discuta impotriva lui, ii ziceam. Treptat, toti au inceput sa isi dea seama ca de la mine afla si stia. Mi se spunea „turnatoarea lui Orban”. Oamenii ma evitau.
In sfarsit, a venit campania electorala si l-am ajutat enorm. Cand iesea cu Violeta, cu Antonel, cu Madalina, se cam ferea, ca e normal. Si cand ma duceam la el cu treburi, de secretare se ferea intotdeauna si lasa usa deschisa. Daca era singur, era relaxat, degajat, dulce si inchidea usa la birou sus la Modrogan.
Dar sunt si unele persoane de care nu se ferea. Aceia sunt prietenii nostri comuni, care pe dvs nu va cunosc personal, si care in prezent au ramas cei mai multi, doar ai mei. Sunt suparati toti pe atitudinea lui. Din prietenii lui vechi.
Trec peste tot ce a insemnat campania electorala, in care am mers pe banii parintilor mei, fiindca salariul de la Tarom nu-mi permitea sa sustin motorina, mancarea si toate cheltuielile pt o zi de campanie grea, in vara torida, si cu mastile la gura. Ii ziceam seara cand vbeam la telefon, tot ce a fost in sectorul X si ce se discuta, sau in orasul sau comuna cutare, daca el nu era prezent. Nimeni nu intelegea de ce eu ma duc peste tot si sunt la orice eveniment. Buc, Ilfov sau tara. Dar el imi permitea orice. Oricum daca aveam probleme pe undeva, ma baga SPP ul, sau el, sau Cata Dumitru care s-a ocupat de toataaa campania. Care si el la final, mi-a zis, pleaca de langa Orban, e dificil, nebun, injura ca un birjar si vei avea probleme.
Pe mine nu m-a injurat niciodata, desi meritam. Pacat. Trebuia sa ma injure.
In octombrie 2020, a plecat la Paris. Stiam de la el ora la care pleaca si m-am dus la aeroport stiind ca are si frica de avion, sa il conduc, sa il vad, sa ii dau curaj. A fost asa de fericit in dimineata aia si de mandru ca m-am dus, incat mai avea putin si ma saruta de fata cu toata lumea. A spus spp ului sa traga masina langa mine, a coborat si a venit si s-a lipit de mine. Am stat pana a decolat. Imi facea cu mana din cockpit, ca Florin, comandantul de Boeing de la cursa respectiva il bagase in cabina pilotilor. Daca nu eram acolo, s-ar fi intamplat un incident si nu ar mai fi plecat la Paris.
Una dintre cale ramasese uitata sub roata avionului in fata, si am urlat la colegul de la handling sa o ia, desi pilotii primise deja aprobarea sa miste aeronava de pe loc. Ursu era de fata. A fost fractiune de secunda in care am oprit avionul. Probabil ca acela a fost scopul meu sa ma aflu acolo in acea dimineata incetosata, ca el sa plece totusi.
Cand a revenit, l-am asteptat pt ca ii scosesem un tablou auriu cu o poza superba cu el pe covorul rosu la Paris. A doua zi, am fost sunata de catre sefa operatiuni sol Tarom si am fost chemata la ea in birou. Mi s-a spus ca pentru ca m-am afisat in vazul tuturor si nu am anuntat, bla bla bla, vor lua decizia intr-o Comisie de cercetare disciplinara daca mai raman in Tarom sau ma vor concedia. L-am sunat imediat cum am iesit din birou. Era nervos oricum pe ce patisem, dar parca eu eram vinovata. M-a chemat imediat la el sa incercam sa rezolvam problema. M-am dus cand am avut liber de la munca la el. Nu as fi facut asta daca stiam ce urmari grave va avea pt amandoi.
Nu a fost pt prima data, cand ma dusesem cu legitimatia in timpul liber, toti faceam asa. Problema era Orban. Cat a fost premier, aceasta actiunea demarata de catre psd istele respective, in frunte cu Mihaita Ursu, impotriva mea, nu fusese inaintata. Imediat cum nu a mai fost premier, am fost chemata, la raport. In sfarsit. Va dati seama ce s-a declansat la mine in familie, si ce a insemnat pentru mine, munca de trei ani de acolo sa imi fie strivita, doar pt un lucru marunt, si ce stres a fost sa fiu in fata unor cinci oameni care mi-au facut un dosar gros de cateva palme, sa ma intrebe ce am discutat cu Orban la aeronava si ce relatie am cu el, imi e ruda cumva, etc.
Nu am dat curs acestor porcarii, raspunzandu-le ca m-au chemat conform regulamentului, nu sa ma chestioneze de lucruri personale, si daca vor, sa ma dea afara si sa terminam povestea odata. Nimeni, nu va sti ce am simtit in acele momente in inima mea, umilinta primita. Incercam sa il protejez si pe el. Ei acolo vroiau sa ajunga prin mine. La el.
In luna decembrie 2020, eram foarte apropiati unul de celalalt, si chiar il simteam si pe el indragostit tare. Ii gestionam deja de cateva luni bune pagina de Facebook, ca baietii au zis ca s-au cam saturat ca ar fi normal sa fie platiti…asa ca m-am implicat eu. Raspundeam oamenilor, vorbeam cu ei, ii trimiteam ce consideram important. Etc. Pe 24 decembrie, m-a asteptat la Modrogan dormind pe canapea, cand am ajuns, dormea. Am vrut sa il trezesc sarutandu-l, dar am zis sa il las sa doarma.
Cand s-a trezit, era ciufulit si nearanjat, m-a luat in brate, ma mangaia si ma pupa. Se alinta si eu il alintam, nu mai exista nimic, nici familie, nici serviciu, nici prieteni, nici oamenii din partid, eram indragostita si dispusa sa mor pentru el. Exista el, muzica in surdina, intunericul din camera(birou), mirosul lui si tigarile, cu geamurile deschise. Asta era atmosfera de fiecare data pe acolo. Am stat de vorba, etc apoi, fiecare ne-am dus la casele noastre. Vorbeam in fiecare zi prin sms uri.
De revelion, la miezul noptii, eu petreceam cu o gasca din TNL, el era la Sinaia. Mi-a raspuns la mesajul de la fix miezul noptii de revelion. In rest, nu a raspuns la NIMENI. Decat a doua zi sau dupa doua zile. In prima saptamana din ianuarie 2021 fusesem convocata la comisie la Tarom. Asta e. A fost prima mare suparare pe el, fiindca fugea sa isi asume acest lucru. Ca barbat, nu imi placea atitudinea lui, dadea dovada de lipsa de barbatie. Ma duceam peste el cu Madalina sau Adriana de fata.
De ziua mea, in ianuarie, mi-a trimis 7 trandafiri galbeni prin David. I-am scris asa „daca vrei sa raman langa tine toata viata, dovedeste-mi asta de ziua mea”. In cateva ore, m-a sunat David, soferul lui Cristi Barbu. L-am sunat, i-am multumit. M-a intrebat emotionat tare daca i-am primit si daca imi plac. I-am pozat, i-am trimis. Aparuse la orizont Dinu Vali. A inceput sa imi povesteasca toate betiile, toate petrecerile, toate porcariile lui Ludovic. Deja le stiam, unele nu. Va dati seama, ca femeie, sa aud de un asa trecut? In sfarsit, am trecut si peste asta.
Nu ma intereseaza trecutul lui. Dupa ce am fost in comisie la Tarom, mi s-a transmis clar ca in martie, contractul meu de munca, din cauza asta, nu va mai fi prelungit. Eram disperata. In familie aveam o problema mare. Il rugam sa faca ceva. In final, intr-o seara, tarzie la Modrogan, l-a sunat pe Bode, eu fiind de fata, dupa ce a citit si el scrisoarea aia facuta de aia si procesul verbal si l-a rugat sa ma ajute. Bode, rusine sa ii fie, dupa ce l-am ajutat sa ia masuri in Tarom si sa reduca cheltuieli inutile, s-a fastacit. Nici nu l-a interesat. Era perioada negocierilor. Ludovic era f nervos. Si eu. Intr-o seara m-am imbatat si i-am scris ca ma pis pe el, ca trebuia sa imi trimita sute de trandafiri si nu 7, etc etc etc.. fiindca lui ii pasa de negocieri, nu de problemele altora. Mi-am cerut iertare si i-am spus ca bausem amestecat si ca il iubesc. Normal, un betiv, poate intelege comportamentul altui betiv la mixuri de spritz si pe fond de amaraciune. Sa fim realisti. Eu recunosc orice, am taria de a recunoaste, nu sa fug de un adevar.
Am inceput sa ne cam clatinam relatia, din cauza ca pe el il interesa pozitia lui, pe mine pozitia mea si cariera mea. A trecut si februarie 2021, am avut un scandal la inceputul lunii martie la telefon, cred ca daca eram in fata lui, ma batea, respira repede, de parca alergase 100 de km, nu ca nu meritam o bataie. Pe fondul acestui moment , toti stiau cu Taromul, incercam sa ma salvez, iar altii incercau sa profite de moment sa ma ia in tabara lor, de la Rares Bogdan, Sighiartau, pana la proasta aia de Alinuta. Eram pe punctul de a ceda. Nu am facut-o. Angajarea mea in cadrul Biroului Permanent de la Camera Deputatilor, s-a negociat si stabilit la carciuma lui Laurentiu din Cismigiu.
Laurentiu, pe care Ludovic il cunoaste din Brasov, si carciuma (restaurant) la care Ludovic bea si manca cand era viceprimar al Capitalei. E aproape restaurantul din Cismigiu de primaria capitalei. Am uitat cum se numeste. Nici nu conteaza. Am fost angajata pe sesiune, pe Biroul Permanent. Alte detalii sunt mai putin importante. Ce credeti? Ca a avut habar cineva? NIMENI! DOAR NOI SI RESPECTIVII stim cum am ajuns eu acolo la parlament. Stia zilnic ce fac. Ludovic mi-a zis clar la inceputul anului 2021 ca daca ma dau astia din Tarom, sa vin la parlament. Am zis, da! Evident.
Normal ca ma duceam langa barbatul pe care il iubesc. Nimeni nu intelegea cum am ajuns acolo la parlament si din nou, „de ce ea”. Ne feream de angajatele lui de la Camera Deputatilor. Iar daca vroiam ceva, intram pe usa din spate. Sau tot la Modrogan in weekend uri.
Dar, cu cateva zile inainte de a pleca din Tarom, sefa mea si sefele, si-au dat seama de raul facut, plangeam enorm zilnic ca trebuia sa parasesc locul in care m-am format, deci sefele mi-au propus sa raman prin urmatoarea metoda. Sa ma transfer pe serviciul „IN FLIGHT”, si dupa ce pleaca Ursu, sa revin inapoi pe postul meu. Am stat si m-am gandit. Multe zile. Dar IN FLIGHT e un job pentru analfabeti, insa nu era alta solutie.
Insa, gandeam, sa renunt la Ludovic, despre care oricum stiam ca pierde tot, si sa raman aici sa imi vad de viata mea, sau sa ma duc in parlament? A fost cea mai grea decizie a vietii mele pana acum. Nu stiam ce sa aleg. Am ales sa ma duc in parlament. Ca sa fiu langa el. Nu de altceva. In ultima zi de Tarom, am plans si parca stiam ca nu o sa fie bine.
Am simtit ca rup o bucata din inima mea, ca renunt la o parte din trupul meu. M-am oprit noaptea in fata aeroportului in ultima seara si am plans in genunchi, si de umilinta. In nici o luna de zile, fostul meu prieten, pilotul, m-a cautat. Eram la parlament. Mi-a zis sa vin inapoi in Tarom si sa il dau dracului pe Orban. Am stat din nou pe ganduri, dar, imi respect promisiunile si cuvantul dat fata de cineva. Ludovic nu imi spusese vreodata ca intelegerile noastre sau promisiunile facute reciproc, cad. Asa ca, nu aveam motiv sa il parasesc pe Ludovic. INCA! I-am spus fostului prieten cu care nu mai vorbisem din februarie 2020 sa nu ma mai caute si sa uite de mine. Zis si facut. In parlament, iarasi ii spuneam tot ce se intampla si cum gasca Sighiartau-Pavel-Rares se lupta sa ma ia de partea lor. La parlament, nu mi-a mai fost prelungit contractul, si de acolo mi s-a rupt filmul. Nu avea curajul sa imi spuna efectiv ca nu ma mai poate ajuta.
Pe 1 iunie seara, am avut al doi-lea mare scandal cu el, dupa cel de la inceputul lunii martie, in care a urlat tare de tot la mine si mi-a zis: „mă, unde ai vazut tu azi mă ca am avut timp? Tu vrei sa ma bagi in boala mă, vrei sa ma bagi in pamant, nu mai pot mă cu tine, habar nu ai tu ce inseamna sa stai sa dai mana cu toti, sa stai la poze , sa ii asculti pe fiecare, nu mai pot nici de spate”. Iar eu i-am zis dupa urlete, calma, ca vreau sa termin tot si daca mai vrea ceva de la mine sa imi zica acum. Mi-a spus asa, tot calm, tragand aer in piept „Da! Te rog, intelege-ma, ai rabdare si lasa-ma sa gasesc o solutie, da Cristina?” M-am gandit, si i-am zis: DA, te sarut si gata. Apoi mai tarziu i-am dat mesaj cu iarta-ma si te iubesc mult.
Solutia nu a venit, timpul a trecut. Fostul prieten continua sa ma caute. Tocmai de aceea il si intrebasem pe 1 iunie seara daca mai vrea ceva de la mn sau nu, vroiam sa ma impac cu fostul iubit si sa ma intorc la Tarom. I-am zis dupa, tot la o betie, cand solutia nu venea, tot fara job eram, cu scandal in familie, ca fostul ma tot cauta si sa aiba grija sa nu ma intorc la el. I l am aratat, i-am trimis poze. A parut deranjat tare de tot.
A trimis pe doi tipi sa imi spuna sa il inteleg ca nu ma mai poate ajuta.
M-a deranjat din nou, lipsa de barbatie. Mai fac o paranteza, in luna mai 2021, cand nimeni, la Teatru de Vara din Herastrau, nu a vrut sa il aplaude, ma asteptam la asta ca se discutase, m-am ridicat in picioare si mai aveam cativa prieteni pititi organizat din partid si le-am zis „cand ma ridic eu, va ridicati si voi” si atunci, am creat o falsa impresie si l-am salvat, toti au fost atunci obligati sa se ridice. Nici in ziua de azi el nu stie. Eu a trebuit sa ii ridic cu forta de pe scaune atunci sa il aplaude pe niste idioti din jurul meu. Iar la final, s-a uitat in ochii mei si ne venea la amandoi la plangem. Stiam amandoi ce va urma. Nu puteam sa il tin in brate si sa il pup, de fata de toata lumea.
Cateva zile am fost plecata din tara dupa ce am plecat din parlament. Parintii , in special mama, dorea sa ma tina cat mai departe de el. A inceput sa il urasca. Cand am plecat din tara, era profund afectat. Ma mai suna, ca il sunam eu, si mi-a zis ca la toamna imi gaseste un serviciu ca nu vrea sa mai plec si crede ca si pe mine asta ma intereseaza, sa nu fiu nevoita sa plec. Nu am putut sa stau plecata. Am venit acasa. A fost bucuros. O luna am lucrat la o firma f mare. Nu imi gaseam locul, nefiind obisnuita cu biroul si spatii mici. Vroiam inapoi la Tarom.
In sfarsit, in vara lui 2021, i-am zis , iubitule, eu raman langa tine neconditionat, te sustin pana la capat. Hai sa uitam de astea. Nu m-am afisat NICAIERI cu el, la nicio conferinta. La PNL eu renuntasem din ianuarie 2021. Dar la Ludovic NU. Stiam umilinta ce urmeaza pe 25 sept. Ne vedeam doar cand era singur la Modrogan, in weekend uri sau seara tarziu, rar, ca era mereu plecat. Uneori, era atat de suparat…..incat, isi varsa frustrarea pe mine. Ma saturasem de comportamentul urat. Dar, toate discursurile, pe unde a fost, am urmarit tot, si ii ziceam mereu, il incurajam, ii spuneam unde mai greseste, ii ziceam daca il vedeam cu lacrimi sa inceteze, il imbarbatam, chiar daca stateam pe sezlong in curte si plangeam ca pierdem de cate ori mai pierdea cate o filiala. In iunie sau iulie 2021, doua ore cat au durat numaratoarea alegerilor pe Bucuresti, am petrecut „romantic”, pe scarile salii polivalente. Dupa, seara a plecat la Arges si vorbeam din masina. De cate ori ne vedeam, ne era greu amandurora „despartirea”. Simteam nevoia sa mai ne scriem sau sa vorbim dupa.
La congres eu nu am fost. Nu am vrut sa il vad umilit in fata mea, nu am vrut sa fiu umilita. Nu am vrut sa il privesc in ochi umilit, ce as fi putut sa ii spun?
Din cauza frustrarii, si inainte de congres, dar si dupa, nu mai inghiteam comportamentul. Ma departasem. Dar am revenit in noiembrie 2021 din nou, si ne-am reluat joaca. I-am spus sa nu isi faca partid, fiindca pica intr-o capcana si va fi inlaturat. I-am zis sa preia alternativa dreapta, sa schimbe numele, ca in caz de ceva, va avea alte parghii. Ma ascultase, dar actualii si viitorii noi tradatori, s-au opus vehement, era clar. Oricum, el intotdeauna a tinut cont de parerea mea. Decembrie 2021-ianuarie 2022 a fost frumos, cu COVID. Am iesit din carantina la o zi dupa el.
Ii trimisesem un fost coleg de la Tarom dupa ce terminasem cu covid, care a venit sa ma intrebe daca sa se bage la el sau nu, care a si infiintat Forta Dreptei Corbeanca. Era normal ca tot eu sa ma ocup, dar din umbra totala de data asta,de organizarea si infiintarea a Fortei Drepte Corbeanca. In februarie 2022 cand ma duceam la el la parlament seara dupa ora 19.30, imi punea muzica, Pasarea nsh care, Phoenix, fata verde, etc….era fericit, ii mai aratam una alta pe la calculator, la Facebook, barfeam. Ma intorsesem in decembrie 2021 in aeroport, la RAS lucram, la Ivascu. Am lucrat pana in septembrie 2022. Aveam probleme cu anumiti colegi care stiau si nu il suportau, nici pe el nici masurile luate. Inca trageam urmele publice. Cea mai mare ruptura dintre noi doi, s-a produs in martie 2022. Aveam pretentia de la el, de 1 sau 8 martie, doar un LA MULTI ANI sa imi zica. Pe 8 martie seara, dupa mai multe pahare de cognac si vin rosu, i-am scris, groaznic. Si mult. Dar nu mai stiu ce. Stiu ca groaznic de urat.
Mi-a zis a doua zi la telefon pe 9 martie „iar ai baut? Eu cred ca nici nu mai stii mi-ai scris aseara daca ai baut”. I-am zis, „da, am baut, nu mai stiu ca am si sters”. A inceput sa ma certe inainte sa ma intrebe daca am baut si sa imi zica cum e posibil sa il terorizez cu atatea mesaje daca vad ca nu raspunde, nu imi e clar ca nu poate sa vbeasca la tel daca nu imi raspunde?
Mi s-a parut normal si civilizat, sa faca un gest atunci in martie 2022. Totusi!
Si…..fiind intoarsa prin aeroport, fostul prieten ma tot curta, ne intalneam intamplator pe acolo. Si… ma si impacasem, vazand lipsa de educatie a lui Ludovic prin care putea barbateste sa faca un gest de 1 sau 8 martie, i-am zis asta. I-am spus la mijlocul lunii martie ca m-am impacat cu fostul prieten, si ca deja am facut dragoste cu el in masina lui in parcarea aeroportului, neputand sa ne abtinem si ma voi intoarce la Tarom si imi voi relua viata de dinainte si ca ma voi si casatori.
De atunci ma uraste in adancul lui! A sunat la Mihaita Ursu la finalul lunii martie 2022 sa il dea afara pe pilotul O.G. A fost trecut pe lista neagra si a fost expediat din companie, un pilot comandant cu 14.000 de ore de zbor. La inceputul lunii mai a avut ultimul zbor. M-a gasit iubitul vinovata pt asta. Ba mai mult, s-a speriat ca Ludovic i-ar putea face si mai mult rau. Iar ma parasise, nici nu ma simtea convinsa, spunea ca gandul meu e la Orban. Vorbise si cu Ludovic la telefon. Doar ei doi stiu ce au vorbit. Eu nu cred ca voi afla vreodata. Acum e pilot la Animawings.
Ludovic a profitat ca am fost iar parasita din pricina lui si pusese pe Facebook, melodia noastra, adica, una dintre melodiile noastre, I’ll never fall in love again, a lui Tom Jones. Prima melodie pe care eu i-am trimis-o.
L-am sunat imediat si a reactionat. Ne-am mai jucat putin, iar. Cei care stiau, mi-au spus cand au vazut piesa la el: „ăsta inca e indragostit de tine”. Mesajul il stiam amandoi, stiam ce vrea sa imi transmita. Mama a luat foc cand a vazut ca ma intorc. Cred ca l-a amenintat. S-a retras putin. Totul devenise amenintator si pt mine. Dezmostenire daca mai continui cu Orban. In iulie nu m-am abtinut si i-am trimis poze goala cu mine iar lui Ludovic. Oricum, inainte, era ceva obisnuit. Mereu ii trimiteam poze nud cu mine. Ii faceau placere.
Cand am stabilit ca ne vedem, mama a aflat, si a facut orice sa impiedice sa ne vedem. Nu stiu exact ce s-a intamplat. A vorbit si cu pilotul, sa ma debaraseze de Orban. Si-au dat mesaje. Ei stiu ce. Am stabilit cu Ludovic ca ne vedem intr-o vineri. De frica la ce primise pe telefon de la familia mea, nu mi-a raspuns si nici nu a avut puterea sa imi zica ce. Ca sa stiu si eu. Imi anulasem o plecare la mare, ca sa ma vad cu el intr-o vineri seara si o sambata in Victoriei, normal, cand nu era nimeni. Prin august. Faptul ca nu mi-a raspuns la telefon, apoi a sunat si mi-a spus ceva ce nu mai auzisem de la el, de ma blocasem, si nu si-a asumat sa imi spuna ce se petrece cu adevarat, am luat cheia si l-am inchis la birou, usa de la un hol.
Nici nu i-a pasat. Pe el cred ca mai mult il intereseaza melodiile noastre, inclusiv Aurelian Andreescu, ca tot eu i le-am trimis. Nu a trecut mult dupa inchiderea in birou, ca iar am inceput sa vorbim la final de septembrie. Eu eram din nou cu pilotul. Eram la Cluj cu el, deci tocmai ajunsesem, cand cine ma cauta de dimineata? Ludovic. Care stia de undeva, de la ai nostri comuni, ca sunt la Cluj, in mini excursie, cu pilotul. Dar cum m-a cautat? Pe Facebook. Nu mai eram dispusa sa renunt iar la pilot. Mama era calma. Terminase cu scenariile, nervii, ura, si conturile false de Facebook.
In octombrie nu ne-am vazut. A aflat ca mi-am facut firma de constructii. Nu lipseau „like-urile” lui Lud de pe Facebook catre mine. Eu, IGNORE. Si scrisese ceva vag. Am ajuns la Resita, in octombrie, prin oamenii lui Ludov, incercand sa iau un contract. A trebuit sa ii zic. In noiembrie, a organizat o sceneta, doua defapt. Prima nu i-a iesit, cea dintr-un parc. Ca nu m-am dus. Fusesem invitata de catre un prieten comun, care nu va cunoaste, dar stie alte detalii. Nu ma dusesem, ca nu am vrut. Iar in IOR, fusesem invitata de acelas om impreuna cu altcineva sa plimbam animalele. Cand am vazut ca e acolo Ludovic si campania, am vrut sa plec.
Nu il pot ierta pt faptul, ca pt a-si proteja imaginea, ma denigreaza in fata altora si cum bine stim amandoi, din gelozie si ura, pt faptul ca in acest cerc este si acel pilot cu care el a dus lupta tacuta. Si-a propus sa ma jigneasca. Dar cand a trimis-o pe amanta lui Barbu in luna aprilie 2022, doua saptamani sa ma spioneze la serviciu? Pt ca se stie cu fostul meu sef si a angajat-o la misto pe tipa, a pus-o pe tura cu mine…..ca sa afle tot de pilot? Iar ea, mi-a zis sa plec imediat de la locul acesta de munca si sa merg la parlament. M-a dus la parlament pe 9 mai, si a zis ca nu plecam de acolo pana cand nu urc la Ludovic sa ma impac cu el si sa ii zic ca eu trb sa lucrez si sa ma intorc la parlament. Nu am cedat. Nu am facut asta. Dar am aflat ca Ludovic mi-a transmis daca mai e sau nu iubirea vietii mele, daca nu a mers faza, dupa aproape o luna a pus Tom Jones pe facebook, aici a functionat, ma emotionase. Puscas se ruga de mine in luna mai si toata vara sa ma inscriu in FD. Oare de ce? Credeti ca FD avea sau are nevoie de mine? Sau Ludovic avea nevoie?
In sfarsit, ne-am impacat in noiembrie, iar, in IOR, iar in urmatoarea saptamana eram asteptata la Forta Dreptei sa ma inscriu. I-am zis clar ca pt el o fac si nu pt altceva. Mama a aflat, a facut pe dracu in patru sa afle, si a blocat treaba asta. Iar scenarii, mesaje, etc.
Cand a fost la Casa Romaneasca in prima saptamana din decembrie, am sunat acolo si i-am trimis papanasi. I-am zis ca vin la Sibiu. I-a fost atat de frica sa imi spuna ca o sa fie si sotia acolo, incat sa nu spun ceva, sa nu zic poate si treburi politice din razbunare, sa nu fac show. S-a justificat ca in apartament a avut doua dormitoare si a dormit separat, de parca i-as fi cerut socoteala. La Bucuresti, i-am zis niste chestii prin mesaje. M-am oferit sa il duc cu masina cand am timp, eu sau trimit pe cineva, ca nu e normal si in regula sa mearga singur si cu metroul. L-a infuriat asta. Iar in saptamana de dinainte de CRACIUN a avut un comportament EXECRABIL. Mi-am asumat toata situatia ORBAN. Si asa, nu e frumos sa ma astepte mereu cu picioarele pe masa, ca nu suntem in sufragerie. Sau sa vorbesc cu peretii pana termina cacatul ala de joc.
Mi-am calcat in picioare familie, iubit, locuri de munca, prieteni, principii de viata, moralitate, interesele, demnitatea si onoarea. Pentru gelozia lui, ura pe persoanele apropiate pt faptul ca a pierdut autoritatea, nu sunt obligata sa accept jignirile lui. Sa isi asume!
Au ajuns oamenii sa imi zica din trecutul lui, de la faptul ca s-a destainuit cuiva ca bea din cauza sotiei, sau ca sotia l-a inselat cu un prieten (asta cu multi ani in urma), sau ca a murit un om din cauza lui din camarila lui Stolojan, si ca l-a lasat in agonie, sau ca in 2007 a facut sex cu doua femei jurnaliste, beat fiind, si e santajat cu acel video si cu cate si mai cate povesti….cu barurile de streaptease, sau cand de culca cu tinere pe la petreceri cate o noapte, ori le pipaia prin bai pe la cluburi.
Nu ma intereseaza nici cine il târa in bai, holuri, birouri, cu rusinea cand se imbata si nu m-a interesat nimic.
In primul rand, nu va reusi sa ajunga acolo unde vrea, nu din cauza trecutului. Ci din cauza faptului ca e inconjurat de oamenii de jos, de mediocrii, de oameni nespalati si murdari in jurul lui, si la propiu si la figurat. Nu ai cum sa ajungi si sa te mentii in functii mari cu oameni care nu au harul in viată de a sta sus. Pacat de el! El putea sa fie altfel!
Am avut momente multe in care am vrut sa renunt din cauza tuturor presiunilor. Salariu, pozitia la serviciu, cearta cu familia, etc. De fiecare data cand simtea sau vedea acest lucru, ma tragea inapoi sau punea oamenii sa ma sune sau sa se vada cu mine. Adevarul e ca niciodata nu am avut puterea sa renunt la el. M-am afundat in necazuri din cauza asta.
Stiu ca el este misogin si nu ii place defapt ideea femeii in politica.
I-am facut mereu cadouri. Cravate, parfum exclusivist, chitara, diverse. Imi placea sa ii duc cate ceva. Ar fi fost bine sa se comporte ca un adevarat gentleman, sa imi arate ca e un barbat puternic si adevarat. El a ales totul! L-am amenintat uneori, in 2022 ca o sa public tot datorita comportamentului. Eu am pastrat timp de un an si jumatate toate mesajele noastre, pt mine. Le-am sters la un moment dat. Ce am, le am de la prietenele f apropiate carora le trimiteam, au ramas in conversatii. Nici nu le inter politica. Niciodata nu mi-a dat prin cap sa ii fac rau. Nu voi publica nimic.
Dar ca sa inteleaga anumiti oameni, e bine sa ii informez. Intotdeauna, oricum, m-am intrebat daca cumva el e alta persoana in viata privata, si mereu m-am mai intrebat, de ce un om inteligent, nu poate sa urce si sa ramana sus de tot. Din cauza celor din jur, pe care i-a ales prost mereu, crezand ca ii sunt prieteni. Ei bine, il vor vinde. Si nu e el singurul care a contribuit sa isi aleaga persoanele din jur.
Alegi sa fii un om simplu, ramai un om simplu, ca tot omul de rand. Alegi sa devii si sa ramai rege, te comporti ca un rege, ca sa poti ramane un rege. Nobilimea nu se amesteca cu oamenii simpli, de rand.
ÎI multumesc barbatului pentru care am dat tot, pentru tot ce mi-a oferit. Psd ul nu m-a alungat din tara, dar el, da. Am semnat contract de munca pe cinci ani cu al doilea cel mai mare aeroport din Germania. La 1 februarie parasesc Romania, cu masina personala si bagajele, sau si mai rapid daca actele de locuire acolo sunt gata. E cea mai mare durere, dar aici nu mai sunt primita la aeroport, pe un salariu mare si pozitie buna, din cauza pretului ce il am de platit pt Ludovic. Probabil ca nu ma voi mai intoarce niciodata.
Acum, nu are decat sa ma faca cu ou si cu otet in fata tuturor!” (Redactia Incisiv de Prahova)
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Florile recunoștinței – despre gesturile care vorbesc fără să strige
Există momente în viață când vrei să spui mulțumesc, dar cuvintele par prea puțin. Sau prea mult, depinde cum privești. Poate că cineva ți-a făcut o favoare mică, dar importantă. Sau te-a ajutat fără să ceri, fără să aștepte ceva în schimb. Și atunci te gândești cum arăți că ai observat, că prețuiești gestul, fără să pară că exagerezi sau că transformi totul într-o ceremonie oficială.
Florile pot fi exact răspunsul ăsta. Nu orice flori, evident. Pentru că nu e vorba de buchete uriașe, pompoase, care spun „uite ce eveniment mare e aici”. E vorba de ceva mai delicat, mai personal. De florile care comunică recunoștință într-un mod atât de natural încât nu pare că ai încercat prea tare. Doar că ai înțeles exact ce să alegi.
Campanula și discreția ei aproape uitată
Am văzut prima oară campanule într-o grădină de țară, când eram copil. Îmi amintesc că bunica le numea „clopoței” și le planta lângă gard, unde nu le deranja nimeni. Creșteau singure, reveneau din rădăcini în fiecare an și aveau ceva fragil în felul cum se legănau la cea mai mică adiere. Campanula nu se laudă cu nimic. Nu are parfum puternic, nu are culori țipătoare, doar violet deschis, albastru pal, alb curat. Dar exact asta o face potrivită pentru mulțumiri subtile.
Când oferi campanule, mesajul e limpede fără să fie declarat cu voce tare. Spui practic „îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ai făcut”. E o diferență importantă aici. Campanula arată că ai observat caracterul persoanei, nu doar gestul ei concret. Că ai văzut generozitatea sau răbdarea ei, nu doar rezultatul final.
În limbajul florilor victorian, campanula simboliza umilința și recunoștința constantă. Victorienii ăștia aveau un cod întreg pentru fiecare plantă și fiecare nuanță, deși unele semnificații s-au păstrat pentru că chiar au sens. Campanula e floarea care nu cere atenție, dar rămâne în minte tocmai prin discreția ei, printr-o prezență delicată care nu forțează nimic.
Hortensiile – când recunoștința vine cu profunzime
Hortensiile au fost mereu ciudate pentru mine. Adică, sunt atât de diferite de alte flori. Nu au petale individuale care pot fi numărate, ci acele grămezi rotunde de flori minuscule care formează împreună un balon de culoare. Albastru intens, roz pudră, alb cremos, violet profund, depinde de solul în care cresc, de aciditatea lui. Am citit undeva că același arbust poate da flori diferite dacă îl muți în alt pământ. Mi s-a părut fascinant chestia asta.
Dar dincolo de particularitățile botanice, hortensia are o semnificație interesantă. În tradiția japoneză, de exemplu, hortensia era oferită împăratului ca semn de scuze sincere și recunoștință pentru înțelegere. Nu e o floare de complimente superficiale sau de conversații mondene. E floarea pentru momentele când vrei să spui „îți mulțumesc pentru că ai fost alături, chiar și când lucrurile nu au fost simple”.
O prietenă mi-a spus odată că a primit hortensii după ce a ajutat pe cineva să treacă printr-o perioadă dificilă. Persoana respectivă nu știa ce să spună, dar a ales hortensiile pentru că, aparent, citise undeva că simbolizează recunoștința profundă și scuzele sincere. Mi-a rămas în minte povestea asta pentru că așa funcționează uneori. Alegem florile instinctiv, alteori căutăm semnificații, dar rezultatul e același: buchetul transmite exact ce nu reușim să punem în cuvinte.
Bujorul alb – eleganța care nu cere nimic înapoi
Bujorii au ceva regal, dar nu într-un mod arogant. Mai ales bujorii albi. Sunt voluminoși, plini, aromați, dar cumva păstrează o modestie în toată opulența lor. Poate pentru că se deschid treptat, petalele lor revelându-se încet, sau poate pentru că durează atât de puțin, ceea ce îi face și mai prețioși. E ceva temporar în frumusețea lor care te face să le prețuiești mai mult.
În China, bujorii au fost cultivați de milenii și considerați flori imperiale, simbolizând onoarea și respectul. Dar bujorii albi, în particular, au venit să reprezinte sinceritatea și recunoștința curată, fără așteptări ascunse. Când oferi un bujor alb cuiva, spui ceva simplu și totuși profund: „îți respect gestul și nu aștept nimic în schimb”. E o recunoștință fără condiții, fără calcule din spate.
Mi-aduc aminte că am văzut o scenă într-un film, cred că era francez, în care o femeie primea un buchet mic de bujori albi de la cineva care îi fusese profesor cu mulți ani în urmă. Nu era ziua ei, nu era nicio ocazie specială. Doar o mulțumire întârziată pentru răbdarea și încrederea din trecut. Scena era scurtă, fără dialog lung, dar m-a lovit cumva. Asta fac bujorii când sunt aleși bine, creează momente de recunoaștere liniștită.
Freziile – delicatețea care spune totul
Freziile sunt din categoria florilor pe care le vezi și te întrebi de ce nu sunt mai populare. Sunt atât de fine, colorate, parfumate. Poate tocmai pentru că sunt delicate și nu țin foarte mult, oamenii le aleg mai rar. Dar exact fragilitatea lor le face potrivite pentru mulțumiri subtile, pentru gesturi care nu vor să rămână eterne ci doar să marcheze un moment.
Am avut o colegă care îmi aducea câte o frezie când trecea pe lângă florăria din colțul străzii. Nu mereu, nu după un program, ci aleatoriu. Și de fiecare dată spunea „pentru cafele și pentru că asculți”. Nu era nimic grandios în gestul ăsta, dar alegerea florii spunea exact suficient. Freziile nu fac tam-tam. Vin cu un parfum dulce dar nu sufocant, cu culori vii dar nu agresive, cu o prezență care nu domină ci completează.
În limbajul florilor, frezia simbolizează inocența și gândurile sincere. Când alegi frezii pentru a exprima recunoștință, spui că gestul tău e lipsit de calcul. E o mulțumire spontană, venită din inimă, nu dintr-un sens al obligației sociale sau dintr-un manual de bune maniere.
Lisianthus – sofisticarea modestă
Lisianthus arată aproape ca un trandafir, dar nu e. Are petalele la fel de delicate, dispuse în spirale elegante, dar formele lui sunt mai deschise, mai prietenoase cumva. Există în alb, roz pal, violet deschis, chiar și în nuanțe bicolore. Prima oară când am văzut lisianthus alb am crezut că e o varietate ciudată de trandafir și am fost surprins să aflu că e cu totul altă specie, cu totul altă istorie.
Lisianthus-ul are o semnificație interesantă în diferite culturi. În unele părți e asociat cu aprecierea carismatică, adică recunoștința pentru personalitatea cuiva, pentru felul în care îți luminează ziua doar prin prezența lor. În alte interpretări, lisianthus simbolizează recunoștința pentru relațiile de lungă durată, pentru oamenii care au fost constanți în viața ta fără să facă gălăgie despre asta.
E o floare potrivită când vrei să mulțumești cuiva care nu a făcut neapărat ceva spectaculos, dar a fost acolo. Constant. Calm. Prietenos. Servicii de livrare flori au început să includă din ce în ce mai des lisianthus în compoziții tocmai pentru versatilitatea și eleganța lui discretă, pentru felul cum se potrivește în orice context fără să pară forțat.
Irișii – mesajul ascuns în fiecare culoare
Irișii sunt complicați, nu în sensul că ar fi greu de îngrijit sau de găsit, ci pentru că au atâtea straturi de semnificație încât trebuie să știi exact ce culoare alegi. Un iris albastru spune altceva decât unul galben. Unul alb transmite alt mesaj decât unul violet. E o chestie de nuanțe care contează mai mult decât crezi.
Pentru recunoștință, irișii galbeni sunt alegerea clasică. Galbenul irisului simbolizează pasiunea pentru viață și recunoștința pentru prietenie. E floarea pe care o oferi unui prieten apropiat care ți-a fost alături în momente cheie. Nu e romantic, nu e formal, e prietenos în sensul cel mai profund al cuvântului, fără cea mai mică ambiguitate.
Am citit odată despre o tradiție în sudul Franței unde irișii galbeni erau plantați la porțile caselor ca semn de bun venit și mulțumire pentru oaspeți. Nu erau flori tăiate oferite ceremonios, ci prezența lor constantă în grădină spunea ceva simplu: „ești binevenit aici și suntem recunoscători pentru compania ta”. Mi s-a părut o idee frumoasă, asta cu recunoștința înrădăcinată, nu doar exprimată temporar și uitată imediat.
Când nu e vorba doar despre floare, ci despre gest
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile recunoștinței e că nu contează doar ce floare alegi, ci și cum o oferi. Un buchet enorm de trandafiri roșii poate părea mai degrabă o declarație decât o mulțumire. Dar trei campanule albastre într-un mic vas de ceramică spun exact ce trebuie, fără exagerare, fără ambiguitate.
Timing-ul contează, și contează mult. Unele mulțumiri sunt mai autentice când nu vin imediat după favor, ci câteva zile mai târziu, când persoana nu se mai așteaptă. Altele trebuie să fie spontane, în momentul respectiv, altfel se pierde esența. Nu există o regulă universală aici, dar există intuiție. Și cred că intuiția asta se formează când chiar observi persoana, când chiar vrei să îi spui mulțumesc din motive sincere, nu din politețe socială automată.
O cunoștință mi-a povestit că a primit o dată un singur fir de frezie într-un plic mic, cu un bilet care spunea simplu „mulțumesc că exiști”. Niciun context, nicio explicație suplimentară. Persoana care i-a trimis știa că ea adora freziile și că avea o perioadă grea. N-a fost un buchet mare, n-a fost un gest spectaculos, dar mi-a spus că l-a păstrat presat, floarea și biletul, ani de zile. Poate că asta e puterea recunoștinței subtile. Nu impresionează prin grandoare, ci rămâne prin sinceritate.
Contextul cultural și istoria ascunsă
Fiecare cultură are propriile ei tradiții legate de flori și recunoștință. În Japonia, există conceptul de „hanakotoba”, limbajul florilor, care e mult mai elaborat decât echivalentul victorian european. Acolo, nu doar specia contează, ci și numărul de flori, modul în care sunt aranjate, chiar și vasul ales. Totul poartă semnificație.
În tradițiile nordice, florile albe sunt aproape întotdeauna asociate cu puritatea intenției. Deci când vrei să mulțumești pe cineva și vrei să fii sigur că mesajul e primit curat, fără interpretări greșite, alege flori albe.
Campanule albe, bujori albi, frezii albe, toate au în comun sinceritatea directă, fără straturi de semnificații complicate.
Am citit undeva că în Persia medievală, gradinarilor curții le era dat să creeze aranjamente florale specifice pentru diferite ocazii, și pentru mulțumiri foloseau întotdeauna combinații de flori mici, delicate, fără parfumuri prea puternice. Ideea era că recunoștința nu trebuie să fie o invazie senzorială, ci o prezență plăcută, discretă, care nu te copleșește dar îți rămâne în minte.
Florile potrivite pentru diferite relații
Nu oferi aceleași flori profesoarei din liceu și celui mai bun prieten. Nu le trimiți aceleași flori mamei și colegului de serviciu care te-a acoperit când ai fost bolnav. Contextul relației modelează alegerea, și ar fi ciudat să ignori asta.
Pentru relații profesionale, eleganța discretă e esențială. Lisianthus alb sau campanule violet deschis sunt alegeri sigure. Transmit profesionalism și apreciere fără să sugereze nimic mai mult. Iar în medii corporative, unde fiecare gest e analizat și interpretat, subtilitatea chiar contează mai mult decât crezi.
Pentru prieteni apropiați, poți fi mai personal, mai relaxat în alegere. Irișii galbeni, freziile multicolore, chiar și combinații neobișnuite care reflectă personalitatea persoanei respective. Un prieten care iubește grădinăritul ar aprecia poate mai mult o plantă de campanula vie decât un buchet tăiat. E tot un gest de recunoștință, dar personalizat, adaptat exact la persoana respectivă.
Pentru familie, bujorii albi sau hortensiile funcționează frumos. Au o căldură naturală, o familiaritate care nu pare pretențioasă sau artificială. Când mama ta ți-a gătit mâncarea preferată sau tata și-a luat timp să te ajute cu ceva din casă, bujorii spun „văd tot ce faci pentru mine” fără să transforme momentul într-o dramă emoțională sau într-un spectacol nepotrivit.
Aromele discreției
Un aspect pe care mulți îl neglijează când aleg flori pentru recunoștință e parfumul, deși ar trebui să fie printre primele considerente. Florile cu parfumuri foarte intense pot fi copleșitoare, mai ales în spații mici sau pentru persoane sensibile. Recunoștința subtilă vine și cu mirosuri subtile, cu arome care nu atacă simțurile.
Freziile au un parfum dulce, dar niciodată agresiv sau înțepător. Bujorii miros a fresh, a primăvară nouă, dar nu sufocă camera. Campanulele nu au aproape deloc parfum, ceea ce le face perfecte pentru orice context și pentru orice persoană. Chiar și lisianthus-ul, deși arată luxos și elaborat, e aproape inodor, deci nu distrage prin miros ci doar prin prezență vizuală.
Am avut o profesoară în facultate care era alergică la majoritatea parfumurilor florale. Studenții care voiau să îi mulțumească la final de semestru învățaseră rapid să aleagă fie irișii, care au un miros foarte slab, fie campanule. Era un mic detaliu, dar unul care arăta că chiar le păsa de persoana respectivă, nu doar bifau un ritual social obligatoriu.
Florile ca început de conversație
Uneori, florile nu sunt doar mulțumire, ci și o invitație la dialog. Când oferi cuiva un buchet mic și neobișnuit, de exemplu campanule și frezii împreună, sau lisianthus violet și irișii galbeni, adesea persoana întreabă „de ce tocmai acestea?”. Și atunci ai ocazia să explici, să spui povestea din spatele alegerii, să transformi gestul într-o conversație autentică care merită purtată.
Mi-aduc aminte că un coleg mi-a oferit odată un mic buchet de frezii roz după ce îl ajutasem cu un proiect complicat. M-a surprins alegerea, pentru că de obicei oamenii aleg trandafiri sau crizanteme, ceva mai standard. Când l-am întrebat de ce frezii, mi-a spus că mama lui le planta în grădină când era mic și mereu îi păreau florile fericirii simple. Am râs amândoi, dar gestul și-a păstrat căldura și semnificația. Nu mai țineam minte proiectul la care lucrasem împreună, dar țineam minte freziile și conversația aia scurtă.
Sfârșitul firesc al lucrurilor
Florile se ofilesc. E natura lor, nu poți schimba asta. Și poate că asta le face și mai valoroase pentru exprimarea recunoștinței, sunt temporare, ca și gesturile pe care le mulțumim. Nimeni nu așteaptă ca un favor să fie răsplătit la nesfârșit, nimeni nu vrea să simtă că datorează ceva pentru totdeauna. Florile spun ceva simplu dar profund: „îți mulțumesc pentru acest moment, pentru acest gest, pentru cine ești acum”.
Fără presiunea permanenței, fără obligația eternă care devine povară.
Am observat că oamenii care primesc flori delicate, campanule, frezii, lisianthus, de obicei le prețuiesc exact pentru că știu că nu vor dura. Le pun într-un loc vizibil, le privesc în zilele următoare, le lasă să fie frumoase cât pot fi. Nu e tristețe în dispariția lor, e doar acceptarea ciclului natural. La fel și recunoștința autentică, nu trebuie să fie veșnică ca să fie reală și semnificativă.
Cred că asta e farmecul florilor subtile de recunoștință. Nu încearcă să impresioneze prin mărime sau preț, nu vor să rămână veșnic în vază, nu fac declarații grandioase care să rezune în toată casa. Pur și simplu sunt acolo, frumoase, delicate, sincere. Și spun exact ce trebuie spus, fără cuvinte mari, fără exagerare forțată.
Doar o mică recunoaștere pentru un gest mare sau pentru prezența constantă a cuiva în viața ta. Atât de simplu în aparență, și totuși atât de potrivit când e făcut cu gândul la persoana care primește.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 7 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

