Eveniment
EDITORIAL/BĂĂĂI, N-O MAI MERMELIȚI ATÂT CU COVID-ul ĂSTA, PENTRU CĂ NU AȘA ÎL CONTRACARAȚI ȘI MURIM, DRACU’, CU ZILE !!
În ultima vreme, verbul a mermeli şi substantivul mermeleală au început să circule destul de mult în spaţiul public, mai ales în stilul colocvial al presei şi al comentariilor din Internet. Cele două cuvinte nu se găsesc în dicţionarele noastre curente, nici în glosarele argotice, astfel că sensul lor este dedus – de vorbitorii care nu le cunoşteau deja – doar din context şi cu oarecare aproximaţie.
În materialul nostru, verbul are o semantică negativă, bine contextualizată, respectiv: o acţiune superficială, ineficientă, haotică, ameţită.
Negativitatea se regăseşte şi mai clar în substantivul nume de acţiune, mermeleală, cum ar fi guvernarea actuală.
Deci, români, „să ne trezim odată din mermeleala asta bolnăvicioasă !!“
Generic, să scriem că, dacă până și Veorica a ajuns să-i taxeze gafele (la care dansa este campioana absolută a premierilor români din decembrie 1989, până acum), atunci situaţia e groasă!
Singurul fenomen din lume care transformă omul în animal este foamea. Îmi este teamă de reacția violentă, previzibila de altfel, a comunităților sărace, fie ele de rromi sau români (nu le subestimați numericul și nici spiritul „organizatoric”, gen turmă, adică ad-hoc, „model” foarte eficient la ieșirile neautorizate în stradă); în această perioadă, predicția are toate condițiile întrunite de a deveni realitate, potențată fiind și de diletantismul lui Orban & Co (auziți: la Ploiești, PNL scade efectiv în sondaje, iar de la București, Orban vede că partidul crește!).
Așa era, cumva, și pe vremea lui Ceașcă.
Eu m-am născut, am trăit și învățat, inclusiv prin parcurgerea etapei formării academice și de stagiatură în muncă, până la 29 ani, în struțo-cămila de epocă a trecerii de la socialism la comunism, respectiv în plină făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate.
Așadar, nu mă puteți acuza că nu cunosc direct acele vremuri:
– am stat la cozi interminabile, dezarmante, la alimente, rechizite etc.,
– m-am spălat cu apă caldă la ibric,
– după ora 22:00 am învățat la lampa cu gaz a bunicii de la Ciorani,
– am adunat normat sticle, borcane și maculatură și le-am dus la școală,
– am scris cu stilou „Pionier” și m-am încăltatat cu teniși chinezești,
– am făcut muncă voluntară în curtea școlii și, toamna, pe câmpiile patriei, adunând recolta,
– m-a urmărit Securitatea Județului Iași (de pe strada Triumfului), în calitatea mea de secretar responsabil de redacție al Revistei „Dialog” (fosta „Alma Mater”), organul de presa al UASC din Universitatea „Al. I. Cuza”, unde chiar redactorul șef, Sorin Antohi, era informatorul Securității; după 1990, a ocupat pasager funcția de demnitate publică de secretar de stat în Ministerul învățământului,
Nota 1: Ca redactor şef al revistei studenţeşti „DIALOG“, în perioada 1981-1983, Al. Calinescu a fost considerat mentorul unui grup de tineri cu veleităţi scriitoriceşti, lansaţi de publicaţia menţionată, erijându-se într-un „şef de şcoală“ a aşa-zisei „generaţii 80“, cărora le-a insuflat ideile cele mai nocive. În această calitate, articolelor publicate în perioada respectivă în paginile revistei „DIALOG“ de către AL. CALINESCU şi discipolii săi – DAN PETRESCU, LIVIU ANTONESEI, SORIN ANTOHI, FLORIN CÂNTEC, GABRIEL POPESCU, FLORIN GULIANU (despre care se stia ca este strănepot al academicianului C. I. GULIAN), LUCIAN BRANEA şi transfugii ALEXE DAN şi MIHAI-DINU GHEORGHIU -, li s-a imprimat o tentă contestatară, fapt ce a atras atenţia cercurilor reacţionare din Occident, care le-au asigurat publicitate, mai ales prin postul de radio de tristă faimă „Europa liberă“.
Cititi despre mine in http://www.bcu-iasi.ro/docs/alma-mater.pdf
– am înghițit zilnic, dimineață, prânz și seară, demențiala propagandă comunistă și insuportabilul cult al personalității al lui Ceaușescu, pe care lingăii de partid și de stat, securiștii politruci și alte elemente scelerate îl promovau cu osârdie.
La lovitură de stat din decembrie 1989, aveam, deja, cinci ani de „vechime neîntreruptă în muncă”, astfel că nu vorbesc ce știu, ci știu ce vorbesc !!
Comuniștii lui Ceaușescu erau deștepți într-o anumită privința: politizau funcțiile de conducere, dar de adevărații specialiști din toate domeniile nu lipseau! Mi-l amintesc pe un inginer de la IUC Ploiești (fosta și actuală UZUC), cu care locuiam în același bloc, un geniu al sudurii speciale în argon pentru aluminiu și aliaje, inox, oțel carbon, etc. Omul asta, nu contează motivul (deși sunt convins că era unul grav, serios), bea alcool zilnic, inclusiv la serviciu. Nu-i zicea nimic „Partidul”, atâta timp cât din mâinile echipei lui de sudori ieșeau perfect, din punct de vedere al CTC,:
– echipamentele pentru execuția de utilaje destinate instalației pilot de Apă Grea de la Drobeta Turnu Severin;
– echipamente auxiliare pentru reactorul de cercetãri nucleare de la IRNE Pitești (în prezent RENEL – I.C.N. Pitești),
– echipamente nucleare pentru C.N.E. Cernavodã,
– schimatoarele de căldură gigant pentru instalații de amoniac (sub licientã KELLOG), utilaje de înaltã și joasã presiune pentru instalații de etilenã și polietilenã, majoritatea pentru Rusia și pentru lumea arabă, la toate Ceaușescu ținând enorm să fie de înalta calitate și livrate la termen!!
În acest context, îmi permit să emit o opinie – actuala propagandă capitalistă, care promovează democrația (sanchi!) este mai deșănțată decât cea de pe vremea răposatului cismar (ăla era inteligent, barem, o viziune pragmatică de țăran adevărat și de ucenic de cizmar, meserie în care a ajuns conjunctural) și să răspund la întrebarea: CUM A DEVENIT ORBAN UN BIET REGIZORAS AL TEATRULUI DE ACTORI NAIVI AMATORI DIN FUTUTA, comuna Bustuchin, Gorj) și, în același plan, un fel de BUFON SECUND AL GUVERNĂRILOR POSDECEMBRISTE (PRINCIPALUL LOC FIIND OCUPAT DE VEORICA).
Acțiunile „Governului” actual – acompaniate de propaganda infantilă a unei părți a mass-media – sunt mici piese într-un act ale dramaturgiei politico-economice și sociale de duzină ale domnului Orban. N-ați văzut cum a zis-o? «Și când tăiați la bugetari să tăiați și la șefi, și la mine, că și noi avem salarii. Chiar mari. Să tăiați la șefi». Ca să vadă lumea: «Ia uite domnul Orban cum taie. Taie. Le taie ăstora. El e haiduc, e prietenul poporului, merge cu poporul, dom’le. Taie la boieri.>> Aici intră în rol și personajul Domnitorului Iohannis-Vodă: << Ie-te, bre, și Vodă le mai taie din bani la boieri». Asta e ideea. 25% nu înseamnă în niciun caz o sumă semnificativă, mai degrabă își donau banii ăștia decât să fie nevoie să îi taie prin lege. Să-i doneze, pur și simplu, de bună voie, toți parlamentarii, membrii guvernului, să aibă ei o gândire, așa de corectă și să își doneze din salariu 25%, din solidaritate.
Trecând la tema concretă, enumerăm aleatoriu, fără ordonarea pe baza vreunui criteriu (dar din memorie, nu și din imaginație!) bric-à-brac-ul de mermeleli:
– dacă există Rai și Iad, ambele sunt pe pământ, nu în altă parte. În România. Iadul sunt multe dintre spitalele românești. Iar raiul – locurile de muncă la stat. Altfel nu se explică motivul pentru care numărul acestora a crescut cu 5300 de la preluarea guvernării de către PNL, conform datelor Ministerului Finanțelor.
Cu alte cuvinte, PNL a reușit ce nu a putut PSD în aproape trei ani. Adică să stabilească o medie lunară de peste 1760 de noi angajați la stat / luna, în vreme ce PSD se vede nevoit să ocupe un rușinos loc 2 la acest capitol, cu o medie de numai 1336 de angajați lunar;
– platforma de aplicații on line pentru Programul IMM INVEST există, dar lipsește cu desăvârșire; la început nu funcționa, acum da erori sau îți prinzi urechile. A fost repornit, zic unii, în dimineață zilei de ieri. Oricum este greu de acceptat că o decizie politică de acest gen să fie anunțată azi și să fie operațională după o lună!;
– Câțu a mințit cu privire la suma împrumutată de România joi, 23.04.2020. BNR îl dă de gol: Ministerul Finanţelor a împrumutat, joi, peste 755,5 milioane de lei la o dobândă URIAȘĂ, pentru acoperirea deficitului;
– ministresa învățământului și educației anunța ritos deunăzi că școlile își vor relua activitatea până la sfârșitul anului școlar. Johannis i-a dat peste ochi ieri, comunicând decizia de a nu se mai relua cursurile, fizic, în clase;
– ministrul Velea a promis că-i scoate pe toți neoperativii în stradă să-și ajute colegii; tot el a ordonat să-i bage înapoi în birouri, nu numai pe ăștia, ci și pe șefii și sefuleții din operativ aflați în „câmpul tactic”, pe teren adică;
– intrarea bugetarilor în șomaj tehnic a fost o chestiune în care declarațiile contradictorii au fost la ordinea zilei. În 8 aprilie, premierul Ludovic Orban declara la un post de televiziune că se are în vedere un mecanism prin care să fie introduși în șomaj tehnic și angajații de la buget, care vor fi împărțiți în două: ”Jumătate din angajați lucrează 15 zile, restul de 15 zile urmând să fie într-o formă de șomaj tehnic – plătiți la fel cum sunt plătiți cei din șomaj tehnic, cu 75% – restul de 15 zile vin la muncă ceilalți, care au stat în șomaj tehnic perioada respective”. Același lucru l-a spus și ministrul muncii, Violeta Alexandru, care susținea că are în pregătire un act normativ în sensul acesta: șomaj tehnic ”prin rotație”. Câteva zile mai târziu, mai exact pe 13 aprilie, ministrul finanțelor Florin Câțu spunea că nici vorbă, totul fiind discuții în spațiul public. ”Nu există așa ceva în discuție în Ministerul Finanțelor Publice și nu este ceva ce eu aș susține în acest moment. Astăzi este nevoie de fiecare om în administrația publică. În ceea ce mă privește nu am discutat așa ceva, nu există un astfel de proiect”. Așadar, nu știe stânga ce zice dreapta (și nici ce face!);
– banii pentru plata somajului tehnic nu sunt decat daca exista incasari bugetare (in aceeasi conditionare fiind si salariile si pensiile);
– „Vacanța Mare” era un plan de relaxare anunțat de directorul Institutului ”Matei Balș”, Adrian Streinu Cercel, care prevedea separarea de familie a persoanelor de peste 65 de ani și introducerea acestora în carantină, precum și izolarea totală în categoria de vârstă 40 – 65 de ani, „în cazul activităţilor de serviciu neesenţiale pentru funcţionarea în caz de pandemie”. Altă idee ”năstrușnică” al lui Streinu-Cercel era înființarea unui „guvern anti-pandemic” sau a unui „minister Pandemic”.
Planul a fost dezavuat rapid de autorități, iar președintele Klaus Iohannis a avut o ieșire dură în care l-a catalogat drept ”aberant”, ”inadmisibil” și ”totalitar”, dând asigurări că astfel de măsuri nu vor fi niciodată puse în aplicare;
– Acordul (Protocolul sa-i zicem, care, bine ca n-a mai fost si „secret”!) MAI-BOR, negociat de ministrul I. M. Vela și Patriarhul Daniel, cu doar trei zile înaintea Paștelui și la o zi după prelungirea stării de urgență, dădea peste cap o serie de restricții din Ordonanțele Militare și apelurile anterioare privind petrecerea sărbătorii în izolare și evitarea aglomerațiilor. Astfel, Lumina urma să fie împărțită de Poliție și voluntari, iar Paștile să fie distribuite în curtea bisericilor. Deși ministrul Vela a declarat că Președintele României era la curent cu acordul, este puțin probabil să fi fost așa. In context, pe retelele de socializare au aparut caricaturi, bancuri si glume suculente (cu împartașania la Poliție, spovedania la SRI, „veniți de luati Lumina!” cu mascații etc);
– Ordinul prin care românii care veneau din zone roșii nu mai erau introduși în carantină instituționalizată, ci în carantină la domiciliu. Mai mult, la domiciliu puteau sta chiar și persoanele confirmate cu COVID 19, dar asimptomatice. Contextul Ordinului a fost unul nefericit, 15 martie, perioadă în care numărul românilor intrați în țară creștea de la zi la zi, iar avertismentele unanime ale autorităților vorbeau despre posibilitatea creșterii numărului de cazuri din această cauză. În final, Ordinul a fost retras și modificat; o mermeleala!;
– Poate de rușine (aș, ți-ai găsit !), puterea politică de dreapta, nici măcar nu a amintit, în contextul procesului de identificare a spațiilor de carantinare, că ideale ar fi fost foarte multe dintre locațiile spitalelor desființate în mod clar păgubitor de o altă „inteligentă” guvernare de dreapta, regimul de tristă amintire Băsescu – Boc. Dar, chiar desființate prejudiciabil pentru cetățeni, cu suma de 42.000 de mii de lei noi – RON (420 miliarde lei vechi – ROL) alocată de Orban prin art. 4 al H. G. nr. 201/2020 privind aprobarea „Normelor metodologice pentru stabilirea cheltuielilor pentru carantină și pentru alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru suplimentarea bugetului Ministerului Sănătăţii”, modificată și completată prin HG nr. 269/02.04.2020, cele 57 de spitale puteau fi reabilitate.
De remarcat ca, dintre acestea, noua guvernare a transformat 21 şi funcţionează cu statutul de cămin pentru îngrijirea bărânilor. Alte 10 unităţi sanitare au fost redeschise ca spitale, iar şapte au fost reorganizate şi funcţionează cu statut de centre multifuncţionale. Restul de 29 au rămas nefolosite.
Deci, dacă măcar acestea 29 ar fi fost avute în vedere pentru cazarea românilor din diaspora și a altor cetățeni pentru care autoritățile sanitare indică carantinarea obligatorie, mai ales că sunt relativ unitar răspândite pe județe, problema se simplifica foarte mult și nici nu mai aruncăm banii pe fereastră (de fapt, au intrat în buzunarele șmecherilor cu hoteluri și pensiuni).
Numai o simplă operație aritmetică (42.000 de mii de lei : 29 de spitale), ne arată că fiecare spital/centru ar fi beneficiat de o medie de 1.448,275 mii lei – RON (1.482.758.620 lei ROL). Suma arhisuficientă! Dacă fiecărei astfel de entități i s-ar fi calculat necesarul de fonduri pentru a fi reabilită prin aducerea la un minim de condiții potrivite destinației, eu cred că dacă valorile adunate s-ar fi repetat, am fi obținut o medie ponerată mai mică !!
Acum, să punem problema și mai serios/grav, printr-o întrebare la care ar trebui sa raspunda Ministerul Public si SRI: nu cumva este asta o faptă, de domeniul evidenței, din sfera ilicitului penal, care are „parfum” [vorba de duh a colonelului SRI (r) Nita Grigoras, unul dintre meseriașii contraspionajului prahovean) de amenințare la adresa securității naționale? Adică, în 2010-2011, ești, ca guvernant cu putere de decizie, atât de tâmpit încât să desființezi, de-a valma, spitale și, apoi, nici măcar să nu le conservi??!! Adică să le desființezi ca să redirijezi banii cuveniti acestora către:
– investițiile inutile ale lui Udrea Nuți-Spaima Puții, Cocoș, Oltean – Broscoiul, Pinalti și alți cretini care au construit telegondole care nu funcționează; terenuri de fotbal în pantă; patinoare în comuna lui Boc, ștranduri în sate fără apă potabilă și canalizare ori parcuri de agrement la țară în mlaștini și păduri;
– despăgubiri de ordinul sutelor de milioane de euro, către falși moștenitori, acordate fraudulos prin ANRP-ul Crinuței Dumitrean, protejata Broscoiului;
– achiziționarea de creme și alte unguente și vită Kobe pentru alogenul M. R. Ungureanu etc etc.
Cât de dobitoc politic și trădător de neam și țară poți fi să nu gândești că, într-o stare de urgență, de mobilizare ori de război, toate acestea îți sunt imperios necesare că oxigenul? Și, acum, când tocmai a dat pandemia COVID peste tine, să închiriezi cu bani grei, publici, hoteluri, moteluri și pensiuni particulare !! Iata spitalele mermelite de funestul Guvern Boc (2):
Judeţul Alba
1. Spitalul Orăşenesc Ocna Mureş
2. Spitalul de Boli Cronice Zlatna
3. Centrul de Sănătate Baia de Arieş
Judeţul Arad
4. Spitalul Comunal Gurahonţ
5. Centrul de Sănătate Chişineu-Criş
6. Spitalul Orăşenesc Sântana
*La Arad, cu Spitalul Municipal, este o epopee în care cinismul și prostia au făcut dovada că, în această materie, materia cenușie (sic!) are opțiuni nebănuite de a te face de rahat în față oamenilor. Citiți: https://romanialibera.ro/societate/sanatate/societatea-civila-cere-reinfiintarea-spitalului-municipal-arad-411613
Judeţul Argeş
7. Spitalul „Dr. Teja Papahagi” Domneşti
8. Spitalul „Dr. Ion Crăciun” Călineşti
9. Spitalul de Boli Cronice Mozăceni
10. Spitalul de Boli Cronice Rucăr
Judeţul Bacău
11. Spitalul Orăşenesc „Ioan Lascăr” Comăneşti
Judeţul Bihor
12. Spitalul Orăşenesc Ştei
13. Centrul de Sănătate Bratca
Judeţul Bistriţa-Năsăud
14. Centrul de Sănătate Teaca
Judeţul Botoşani
15. Sanatoriul de Pneumoftiziologie Guranda
16. Spitalul Orăşenesc Darabani
17. Spitalul Comunal Truşeşti
Judeţul Braşov
18. Spitalul Municipal Săcele (reînființat)
19. Spitalul de Boli Cronice Victoria
20. Spitalul Municipal Codlea
Judeţul Buzău
21. Spitalul Comunal Vintilă Vodă
22. Centrul de Sănătate Pârscov
23. Spitalul de Boli Cronice Pătârlagele
Municipiul Bucureşti
24. Spitalul Clinic „Caritas Acad. N. Cajal”
Judeţul Caraş-Severin
25. Spitalul de Boli Cronice Bocşa
26. Spitalul Comunal Bozovici
27. Spitalul Orăşenesc Anina
Judeţul Călăraşi
28. Spitalul Orăşenesc Budeşti
Judeţul Cluj
29. Centrul de Sănătate Mociu
Judeţul Constanţa
30. Centrul de Sănătate Băneasa
Judeţul Dâmboviţa
31. Spitalul Orăşenesc Titu
Judeţul Galaţi
32. Spitalul de Boli Cronice Iveşti
Judeţul Giurgiu
33. Centrul de Sănătate Ghimpaţi
Judeţul Gorj
34. Spitalul Orăşenesc Bumbeşti-Jiu
Judeţul Hunedoara
35. Spitalul de Boli Cronice Petrila
36. Centrul de Sănătate Călan
Judeţul Ialomiţa
37. Spitalul Orăşenesc Ţăndărei
Judeţul Iaşi
38. Spitalul Orăşenesc Târgu Frumos
Judeţul Ilfov
39. Spitalul Orăşenesc „Dr. M. Burghele” Buftea (reînființat) https://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/viata-sanatoasa/decizie-paguboasa-multe-spitale-stau-nefolosite-sau-au-fost-redeschise-40157
40. Spitalul Comunal Periş
Judeţul Maramureş
41. Spitalul de Boli Cronice Baia Sprie (reînființat de locuitori)
https://pressone.ro/spitalul-desfiintat-ca-sa-poata-fi-reinfiintat
42. Centrul de Sănătate Şomcuta Mare
Judeţul Mehedinţi
43. Spitalul Orăşenesc Strehaia
44. Spitalul Orăşenesc Vânju Mare
Judeţul Mureş
45. Spitalul Orăşenesc Sărmaşu
Judeţul Neamţ
46. Spitalul Orăşenesc Bicaz (reînființat în 2014)
* Comunicat M.Ap.N. nr. 134 din dată de 16.05.2013:
M.Ap.N. sprijină CJ Neamț pentru reînființarea spitalului
Un număr de 40 de paturi vor fi transferate Consiliului Județean Neamț.
Declarația a fost făcută de ministrul Mircea Dusă la Piatră Neamț, joi, 16 mai, la finalul ceremoniei prilejuite de plecarea în misiune în Afganistan a militarilor Batalionului 634 Infanterie ‘Jderii’.
Ministerul Apărării Naționale va sprijini eforturile depuse de autoritățile din județul Neamț pentru reînființarea Spitalului Orășenesc Bicaz, alocand către Consiliul Județean un număr de 40 de paturi, din structura Sanatoriului de Balneofizioterapie și Recuperare Medicală ‘Dr. Dimitrie Cantemir’ Bălțătești.
„Chiar dacă reducerea numărului de paturi contractate cu Casă Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești va duce spre limita inferioară atât posibilitățile de asigurare de servicii medicale de specialitate pentru militari, cât și asigurarea autofinanțării sanatoriului de la Bălțătești, sprijinim cu toată deschiderea eforturile pe care le fac autoritățile județului Neamț în beneficiul cetățenilor. Redeschiderea Spitalului Orășenesc Bicaz este foarte importantă atât pentru locuitorii orașului, cât și pentru cei din comunele apropiate, care vor avea astfel acces mai ușor la servicii medicale”, a declarat ministrul Dușa.
Și s-a ținut de cuvânt!
47. Spitalul Orăşenesc Roznov
Judeţul Olt
48. Centrul de Sănătate Drăgăneşti-Olt
Judeţul Prahova
49. Centrul de Sănătate Bălţeşti
50. Preventoriul TBC Poiana Ţapului
51. Centrul de Sănătate Plopeni
52. Centrul de Sănătate Urlaţi (reînființat)
Judeţul Sălaj
53. Spitalul de Boli Cronice Cehu Silvaniei
Judeţul Sibiu
54. Spitalul Orăşenesc Cisnădie
Judeţul Suceava
55. Spitalul de Boli Cronice Solca
Judeţul Teleorman
56. Centrul de Sănătate „Regele Carol I” Deparaţi
57. Centrul de Sănătate Cervenia
58. Centrul de Sănătate Furculeşti
Judeţul Timiş
59. Centrul de Sănătate Buziaş
60. Centrul de Sănătate Ciacova
Judeţul Tulcea
61. Spitalul Orăşenesc Babadag
62. Centrul de Sănătate Sulina
Judeţul Vaslui
63. Spitalul Orăşenesc Negreşti
64. Spitalul de Boli Cronice „Dr. I. T. Nicolaescu” Tutova
Judeţul Vâlcea
65. Spitalul Orăşenesc Bălceşti
* Miercuri, 21 august 2019, președintele Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu, a semnat, alături de primarul Constantin Aleca, un Acord de Parteneriat în vederea implementării investiției „Reabilitarea, modernizarea, extinderea şi dotarea Spitalului orăşenesc Bălceşti, judeţul Vâlcea”. În cadrul parteneriatului, Consiliul Județean Vâlcea va aloca și suma de 276.224 mii lei, necesară realizării studiilor preliminare predării amplasamentului. https://www.eurovalcea.ro/2019/08/22/consiliul-judetean-valcea-si-primaria-balcesti-au-semnat-un-acord-pentru-reinfiintarea-spitalului-din-balcesti/
Judeţul Vrancea
66. Spitalul Orăşenesc Mărăşeşti
67. Spitalul Orăşenesc Odobeşti
Cu un singur neuron și acela atrofiat (fără Cerebrolysin sau Cebrium nu poți, neică !), guvernanții maneliști s-au repezit la a utiliza căminele studențești și căminele școlare pentru cazuri de carantină, în loc să transforme urgent proprietățile confiscate pentru cazuri de corupție în centre de carantină. Păi nu #corupția omoară? Ba da! Uite!
– Niciuna dintre componentele puterii / autorității executive, Guvern – Președinte, nu a scos un cuvânt despre ce se întâmplă, în plină pandemie tipic românească, cu oamenii străzii (care nu au domiciliu, pix, hârtie, formulare pentru declarații pe propria răspundere, unii nici acte de identitate etc. etc.); n-am auzit nici-un demnitar care să explice cum sunt protejați de coronavirus și, mai ales, cum ne protejează DSP-urile pe noi, ceilalți, având în vedere că acești homeless sunt primii vizați, având o igienă puțin spus precară și un nivel de educație și cultură medicală care bate spre zero;
– ”Grupul de Comunicare Strategică”, o formație de specialiști fără nume și prenume. Facuta „pe picior”. este cel puțin ciudată lipsa unui reprezentant al ministerului Justiției în acest grup, în condițiile în care sunt în penitenciare 20.000 de deținuți și alți 10 mii de angajați ai Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). La fel, lipsesc din această structură reprezentanții ministerului Economiei și al Muncii, în condițiile în care în țară sunt 500 azile de bătrâni.
Executivul nu face publice nici numele specialiștilor și experților dintr-o alta comitie a la Caragiale: Grupul de Suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României funcționează ca organism de suport tehnic al CNSSU.
Pentru a-l întrece în comitete si comiții pe Tache Farfuridi al lui Nenea Iancu de la Haimanale, tandrul cuplu Orban – Iohannis a înființat și un al treilea Grup de lucru interinstituțional pentru analiză impactului economic, financiar și bugetar pe 11 martie a.c., printr-un Memorandum. El este coordonat de Administrația prezidențială și de Cancelaria primului ministru. Parol, curată mermeleală!
– Interzicerea exportului de cereale și produse derivate a fost prevăzut în Ordonanța Militară 7, dar s-a revenit asupra deciziei în următoarea Oordonanță Militară, cea cu numărul 8. Măsura a fost criticată deopotrivă de fermierii autohtoni, dar și de Comisia Europeană. De altfel, ministrul grec al Agriculturii, Makis Voridis, a trimis o scrisoare la Bruxelles, în care își exprima îngrijorarea cu privire la decizia României, considerând că aceasta încalcă principiile de bază ale Pieței comune, cât și ale Politicii Agricole Comune.
– Testarea bucureștenilor și demisia ministrului Sănătății Victor Costache. Fix la o lună de la apariția primului caz de coronavirus, dar deja în plin focar la Suceava, ministrul a propus testarea întregii populații din București, proiect-pilot care îi aparținea de fapt aceluiași Streinu Cercel, care, ulterior, împreună cu primarul TV Gabriela Firea, l-a și susținut până a fost respins clar de guvern. ”Am avizat un parteneriat și un program care va demara rapid. Vrem să se testeze toată populația Bucureștiului printr-o serie de echipe care vor merge door to door după modelul Coreei de Sud. Este foarte important să facem milioane de teste”, declara atunci Victor Costache. Iar mermeleală !
Ulterior, ministrul a sugerat că a fost împins spre demisie, iar diverse informații spuneau că neînțelegerile din interiorul cabinetului erau mai vechi. În locul său, în plină pandemie, a fost numit ministrul secretarul de stat Nelu Tătaru. Iar mermeleală !
– Nepublicarea cazurilor confirmate de coronavirus pe județe a fost o decizie controversată luată de Grupul de comunicare strategică la mijlocul lunii martie. Începând din 19 martie, Institutul Național de Sănătate publică a eliminat din centralizarea zilnică harta cazurilor cazurilor confirmate de coronavirus în fiecare județ, precum și tabelul cu numărul total de îmbolnăviri pe județe. Au fost păstrate doar informațiile legate de totalul îmbolnăvirilor, persoanele aflate în carantină și a celor în izolare.
Situație tipică Coreei de Nord, aceasta a a provocat protestul media și al mai multor organizații civice, care au transmis guvernului un manifest prin care au cerut transparență.
Zece zile mai târziu, Grupul de comunicare strategică relua publicarea transparentă a tuturor datelor.
Oricum, balbele, nesincronizarile, reglementările inițiale, ulterior revocate/modificate, sunt mult mai multe. Din acestea, este evident că nu putem avea pretenții de comunicare riguroasă și coerentă cu poporul.
Acum, să vedem cu ce ne mai blagosloveste tandemul pentru perioada de după 15 mai! (Col (R) Florin Gulianu).
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Florile recunoștinței – despre gesturile care vorbesc fără să strige
Există momente în viață când vrei să spui mulțumesc, dar cuvintele par prea puțin. Sau prea mult, depinde cum privești. Poate că cineva ți-a făcut o favoare mică, dar importantă. Sau te-a ajutat fără să ceri, fără să aștepte ceva în schimb. Și atunci te gândești cum arăți că ai observat, că prețuiești gestul, fără să pară că exagerezi sau că transformi totul într-o ceremonie oficială.
Florile pot fi exact răspunsul ăsta. Nu orice flori, evident. Pentru că nu e vorba de buchete uriașe, pompoase, care spun „uite ce eveniment mare e aici”. E vorba de ceva mai delicat, mai personal. De florile care comunică recunoștință într-un mod atât de natural încât nu pare că ai încercat prea tare. Doar că ai înțeles exact ce să alegi.
Campanula și discreția ei aproape uitată
Am văzut prima oară campanule într-o grădină de țară, când eram copil. Îmi amintesc că bunica le numea „clopoței” și le planta lângă gard, unde nu le deranja nimeni. Creșteau singure, reveneau din rădăcini în fiecare an și aveau ceva fragil în felul cum se legănau la cea mai mică adiere. Campanula nu se laudă cu nimic. Nu are parfum puternic, nu are culori țipătoare, doar violet deschis, albastru pal, alb curat. Dar exact asta o face potrivită pentru mulțumiri subtile.
Când oferi campanule, mesajul e limpede fără să fie declarat cu voce tare. Spui practic „îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ai făcut”. E o diferență importantă aici. Campanula arată că ai observat caracterul persoanei, nu doar gestul ei concret. Că ai văzut generozitatea sau răbdarea ei, nu doar rezultatul final.
În limbajul florilor victorian, campanula simboliza umilința și recunoștința constantă. Victorienii ăștia aveau un cod întreg pentru fiecare plantă și fiecare nuanță, deși unele semnificații s-au păstrat pentru că chiar au sens. Campanula e floarea care nu cere atenție, dar rămâne în minte tocmai prin discreția ei, printr-o prezență delicată care nu forțează nimic.
Hortensiile – când recunoștința vine cu profunzime
Hortensiile au fost mereu ciudate pentru mine. Adică, sunt atât de diferite de alte flori. Nu au petale individuale care pot fi numărate, ci acele grămezi rotunde de flori minuscule care formează împreună un balon de culoare. Albastru intens, roz pudră, alb cremos, violet profund, depinde de solul în care cresc, de aciditatea lui. Am citit undeva că același arbust poate da flori diferite dacă îl muți în alt pământ. Mi s-a părut fascinant chestia asta.
Dar dincolo de particularitățile botanice, hortensia are o semnificație interesantă. În tradiția japoneză, de exemplu, hortensia era oferită împăratului ca semn de scuze sincere și recunoștință pentru înțelegere. Nu e o floare de complimente superficiale sau de conversații mondene. E floarea pentru momentele când vrei să spui „îți mulțumesc pentru că ai fost alături, chiar și când lucrurile nu au fost simple”.
O prietenă mi-a spus odată că a primit hortensii după ce a ajutat pe cineva să treacă printr-o perioadă dificilă. Persoana respectivă nu știa ce să spună, dar a ales hortensiile pentru că, aparent, citise undeva că simbolizează recunoștința profundă și scuzele sincere. Mi-a rămas în minte povestea asta pentru că așa funcționează uneori. Alegem florile instinctiv, alteori căutăm semnificații, dar rezultatul e același: buchetul transmite exact ce nu reușim să punem în cuvinte.
Bujorul alb – eleganța care nu cere nimic înapoi
Bujorii au ceva regal, dar nu într-un mod arogant. Mai ales bujorii albi. Sunt voluminoși, plini, aromați, dar cumva păstrează o modestie în toată opulența lor. Poate pentru că se deschid treptat, petalele lor revelându-se încet, sau poate pentru că durează atât de puțin, ceea ce îi face și mai prețioși. E ceva temporar în frumusețea lor care te face să le prețuiești mai mult.
În China, bujorii au fost cultivați de milenii și considerați flori imperiale, simbolizând onoarea și respectul. Dar bujorii albi, în particular, au venit să reprezinte sinceritatea și recunoștința curată, fără așteptări ascunse. Când oferi un bujor alb cuiva, spui ceva simplu și totuși profund: „îți respect gestul și nu aștept nimic în schimb”. E o recunoștință fără condiții, fără calcule din spate.
Mi-aduc aminte că am văzut o scenă într-un film, cred că era francez, în care o femeie primea un buchet mic de bujori albi de la cineva care îi fusese profesor cu mulți ani în urmă. Nu era ziua ei, nu era nicio ocazie specială. Doar o mulțumire întârziată pentru răbdarea și încrederea din trecut. Scena era scurtă, fără dialog lung, dar m-a lovit cumva. Asta fac bujorii când sunt aleși bine, creează momente de recunoaștere liniștită.
Freziile – delicatețea care spune totul
Freziile sunt din categoria florilor pe care le vezi și te întrebi de ce nu sunt mai populare. Sunt atât de fine, colorate, parfumate. Poate tocmai pentru că sunt delicate și nu țin foarte mult, oamenii le aleg mai rar. Dar exact fragilitatea lor le face potrivite pentru mulțumiri subtile, pentru gesturi care nu vor să rămână eterne ci doar să marcheze un moment.
Am avut o colegă care îmi aducea câte o frezie când trecea pe lângă florăria din colțul străzii. Nu mereu, nu după un program, ci aleatoriu. Și de fiecare dată spunea „pentru cafele și pentru că asculți”. Nu era nimic grandios în gestul ăsta, dar alegerea florii spunea exact suficient. Freziile nu fac tam-tam. Vin cu un parfum dulce dar nu sufocant, cu culori vii dar nu agresive, cu o prezență care nu domină ci completează.
În limbajul florilor, frezia simbolizează inocența și gândurile sincere. Când alegi frezii pentru a exprima recunoștință, spui că gestul tău e lipsit de calcul. E o mulțumire spontană, venită din inimă, nu dintr-un sens al obligației sociale sau dintr-un manual de bune maniere.
Lisianthus – sofisticarea modestă
Lisianthus arată aproape ca un trandafir, dar nu e. Are petalele la fel de delicate, dispuse în spirale elegante, dar formele lui sunt mai deschise, mai prietenoase cumva. Există în alb, roz pal, violet deschis, chiar și în nuanțe bicolore. Prima oară când am văzut lisianthus alb am crezut că e o varietate ciudată de trandafir și am fost surprins să aflu că e cu totul altă specie, cu totul altă istorie.
Lisianthus-ul are o semnificație interesantă în diferite culturi. În unele părți e asociat cu aprecierea carismatică, adică recunoștința pentru personalitatea cuiva, pentru felul în care îți luminează ziua doar prin prezența lor. În alte interpretări, lisianthus simbolizează recunoștința pentru relațiile de lungă durată, pentru oamenii care au fost constanți în viața ta fără să facă gălăgie despre asta.
E o floare potrivită când vrei să mulțumești cuiva care nu a făcut neapărat ceva spectaculos, dar a fost acolo. Constant. Calm. Prietenos. Servicii de livrare flori au început să includă din ce în ce mai des lisianthus în compoziții tocmai pentru versatilitatea și eleganța lui discretă, pentru felul cum se potrivește în orice context fără să pară forțat.
Irișii – mesajul ascuns în fiecare culoare
Irișii sunt complicați, nu în sensul că ar fi greu de îngrijit sau de găsit, ci pentru că au atâtea straturi de semnificație încât trebuie să știi exact ce culoare alegi. Un iris albastru spune altceva decât unul galben. Unul alb transmite alt mesaj decât unul violet. E o chestie de nuanțe care contează mai mult decât crezi.
Pentru recunoștință, irișii galbeni sunt alegerea clasică. Galbenul irisului simbolizează pasiunea pentru viață și recunoștința pentru prietenie. E floarea pe care o oferi unui prieten apropiat care ți-a fost alături în momente cheie. Nu e romantic, nu e formal, e prietenos în sensul cel mai profund al cuvântului, fără cea mai mică ambiguitate.
Am citit odată despre o tradiție în sudul Franței unde irișii galbeni erau plantați la porțile caselor ca semn de bun venit și mulțumire pentru oaspeți. Nu erau flori tăiate oferite ceremonios, ci prezența lor constantă în grădină spunea ceva simplu: „ești binevenit aici și suntem recunoscători pentru compania ta”. Mi s-a părut o idee frumoasă, asta cu recunoștința înrădăcinată, nu doar exprimată temporar și uitată imediat.
Când nu e vorba doar despre floare, ci despre gest
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile recunoștinței e că nu contează doar ce floare alegi, ci și cum o oferi. Un buchet enorm de trandafiri roșii poate părea mai degrabă o declarație decât o mulțumire. Dar trei campanule albastre într-un mic vas de ceramică spun exact ce trebuie, fără exagerare, fără ambiguitate.
Timing-ul contează, și contează mult. Unele mulțumiri sunt mai autentice când nu vin imediat după favor, ci câteva zile mai târziu, când persoana nu se mai așteaptă. Altele trebuie să fie spontane, în momentul respectiv, altfel se pierde esența. Nu există o regulă universală aici, dar există intuiție. Și cred că intuiția asta se formează când chiar observi persoana, când chiar vrei să îi spui mulțumesc din motive sincere, nu din politețe socială automată.
O cunoștință mi-a povestit că a primit o dată un singur fir de frezie într-un plic mic, cu un bilet care spunea simplu „mulțumesc că exiști”. Niciun context, nicio explicație suplimentară. Persoana care i-a trimis știa că ea adora freziile și că avea o perioadă grea. N-a fost un buchet mare, n-a fost un gest spectaculos, dar mi-a spus că l-a păstrat presat, floarea și biletul, ani de zile. Poate că asta e puterea recunoștinței subtile. Nu impresionează prin grandoare, ci rămâne prin sinceritate.
Contextul cultural și istoria ascunsă
Fiecare cultură are propriile ei tradiții legate de flori și recunoștință. În Japonia, există conceptul de „hanakotoba”, limbajul florilor, care e mult mai elaborat decât echivalentul victorian european. Acolo, nu doar specia contează, ci și numărul de flori, modul în care sunt aranjate, chiar și vasul ales. Totul poartă semnificație.
În tradițiile nordice, florile albe sunt aproape întotdeauna asociate cu puritatea intenției. Deci când vrei să mulțumești pe cineva și vrei să fii sigur că mesajul e primit curat, fără interpretări greșite, alege flori albe.
Campanule albe, bujori albi, frezii albe, toate au în comun sinceritatea directă, fără straturi de semnificații complicate.
Am citit undeva că în Persia medievală, gradinarilor curții le era dat să creeze aranjamente florale specifice pentru diferite ocazii, și pentru mulțumiri foloseau întotdeauna combinații de flori mici, delicate, fără parfumuri prea puternice. Ideea era că recunoștința nu trebuie să fie o invazie senzorială, ci o prezență plăcută, discretă, care nu te copleșește dar îți rămâne în minte.
Florile potrivite pentru diferite relații
Nu oferi aceleași flori profesoarei din liceu și celui mai bun prieten. Nu le trimiți aceleași flori mamei și colegului de serviciu care te-a acoperit când ai fost bolnav. Contextul relației modelează alegerea, și ar fi ciudat să ignori asta.
Pentru relații profesionale, eleganța discretă e esențială. Lisianthus alb sau campanule violet deschis sunt alegeri sigure. Transmit profesionalism și apreciere fără să sugereze nimic mai mult. Iar în medii corporative, unde fiecare gest e analizat și interpretat, subtilitatea chiar contează mai mult decât crezi.
Pentru prieteni apropiați, poți fi mai personal, mai relaxat în alegere. Irișii galbeni, freziile multicolore, chiar și combinații neobișnuite care reflectă personalitatea persoanei respective. Un prieten care iubește grădinăritul ar aprecia poate mai mult o plantă de campanula vie decât un buchet tăiat. E tot un gest de recunoștință, dar personalizat, adaptat exact la persoana respectivă.
Pentru familie, bujorii albi sau hortensiile funcționează frumos. Au o căldură naturală, o familiaritate care nu pare pretențioasă sau artificială. Când mama ta ți-a gătit mâncarea preferată sau tata și-a luat timp să te ajute cu ceva din casă, bujorii spun „văd tot ce faci pentru mine” fără să transforme momentul într-o dramă emoțională sau într-un spectacol nepotrivit.
Aromele discreției
Un aspect pe care mulți îl neglijează când aleg flori pentru recunoștință e parfumul, deși ar trebui să fie printre primele considerente. Florile cu parfumuri foarte intense pot fi copleșitoare, mai ales în spații mici sau pentru persoane sensibile. Recunoștința subtilă vine și cu mirosuri subtile, cu arome care nu atacă simțurile.
Freziile au un parfum dulce, dar niciodată agresiv sau înțepător. Bujorii miros a fresh, a primăvară nouă, dar nu sufocă camera. Campanulele nu au aproape deloc parfum, ceea ce le face perfecte pentru orice context și pentru orice persoană. Chiar și lisianthus-ul, deși arată luxos și elaborat, e aproape inodor, deci nu distrage prin miros ci doar prin prezență vizuală.
Am avut o profesoară în facultate care era alergică la majoritatea parfumurilor florale. Studenții care voiau să îi mulțumească la final de semestru învățaseră rapid să aleagă fie irișii, care au un miros foarte slab, fie campanule. Era un mic detaliu, dar unul care arăta că chiar le păsa de persoana respectivă, nu doar bifau un ritual social obligatoriu.
Florile ca început de conversație
Uneori, florile nu sunt doar mulțumire, ci și o invitație la dialog. Când oferi cuiva un buchet mic și neobișnuit, de exemplu campanule și frezii împreună, sau lisianthus violet și irișii galbeni, adesea persoana întreabă „de ce tocmai acestea?”. Și atunci ai ocazia să explici, să spui povestea din spatele alegerii, să transformi gestul într-o conversație autentică care merită purtată.
Mi-aduc aminte că un coleg mi-a oferit odată un mic buchet de frezii roz după ce îl ajutasem cu un proiect complicat. M-a surprins alegerea, pentru că de obicei oamenii aleg trandafiri sau crizanteme, ceva mai standard. Când l-am întrebat de ce frezii, mi-a spus că mama lui le planta în grădină când era mic și mereu îi păreau florile fericirii simple. Am râs amândoi, dar gestul și-a păstrat căldura și semnificația. Nu mai țineam minte proiectul la care lucrasem împreună, dar țineam minte freziile și conversația aia scurtă.
Sfârșitul firesc al lucrurilor
Florile se ofilesc. E natura lor, nu poți schimba asta. Și poate că asta le face și mai valoroase pentru exprimarea recunoștinței, sunt temporare, ca și gesturile pe care le mulțumim. Nimeni nu așteaptă ca un favor să fie răsplătit la nesfârșit, nimeni nu vrea să simtă că datorează ceva pentru totdeauna. Florile spun ceva simplu dar profund: „îți mulțumesc pentru acest moment, pentru acest gest, pentru cine ești acum”.
Fără presiunea permanenței, fără obligația eternă care devine povară.
Am observat că oamenii care primesc flori delicate, campanule, frezii, lisianthus, de obicei le prețuiesc exact pentru că știu că nu vor dura. Le pun într-un loc vizibil, le privesc în zilele următoare, le lasă să fie frumoase cât pot fi. Nu e tristețe în dispariția lor, e doar acceptarea ciclului natural. La fel și recunoștința autentică, nu trebuie să fie veșnică ca să fie reală și semnificativă.
Cred că asta e farmecul florilor subtile de recunoștință. Nu încearcă să impresioneze prin mărime sau preț, nu vor să rămână veșnic în vază, nu fac declarații grandioase care să rezune în toată casa. Pur și simplu sunt acolo, frumoase, delicate, sincere. Și spun exact ce trebuie spus, fără cuvinte mari, fără exagerare forțată.
Doar o mică recunoaștere pentru un gest mare sau pentru prezența constantă a cuiva în viața ta. Atât de simplu în aparență, și totuși atât de potrivit când e făcut cu gândul la persoana care primește.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 7 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

