Eveniment
Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.
Cazul Iulius Filip – deținut politic și obiectiv ,,FODOR” al Securității înainte de 1989, vorbește și azi, după 40 ani despre fapte, personaje și instituții care încă au un rol activ în societatea capitalistă românească, la cel mai înalt nivel. Printre personaje și instituții:Gheorghe Mușat – fondatorul casei de avocatură Mușat și Asociații. El este sursa ,,MIRON” infiltrată de securitatea București în înschisoarea Aiud, pentru înrăutățirea situației juridice a deținuților politici, printre care și Iulius Filip; Gheorghe Mușat a turnat și voluntar, înainte să fie încadrat ca sursă.Augustin Lazăr – actual procuror general al României, la momentul detenției lui Iulius Filip acționând sub ,,masca răzbunării” partidului comunist Român, ca procuror comunist notat doar cu ,,foarte bine”, în fapt biciul securității pe Iulius Filip și pe deținuții politici de la Aiud;Serviciul Român de Informații, care suferă de o amnezie profundă privind cadrele securității preluate în 1990, dar luptă ca un partener de nădejde al NATO. Am pus cap la cap documente care încep să apară dar și informații în exclusivitate, și am detaliat, pe blogul personal, precizeaza pe pagina sa de socializare Radu Teodor Soviani.
Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.
,,Erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”, povestește Iulius Filip, deținut politic la Aiud care astăzi, 14 aprilie 2019, marchează 32 de ani de la prima noapte în libertate, după mai mult de 5 ani de detenție și tortură. El a executat întreaga pedeapsă la care a fost condamnat în 14 decembrie 1981, pentru propagandă împotriva orândirii socialiste. Două personaje cheie au contribuit la executarea întregii pedepse a deținuților politici de la Aiud, lui Iulius Filip fiindu-i refuzată liberarea condiționată: Augustin Lazăr, actualul procuror general al României, la acel moment șeful comisiei de liberare condiționată a penitenciarului Aiud și Gheorghe Mușat actual avocat de afaceri și avocat al lui Klaus Iohannis în dosarul cu casele obținute în baza unui testament falsificat, fost ofițer al Securității și turnător al Securității sub numele ,,Miron”.
Cazul Iulius Filip – deținut politic și obiectiv ,,FODOR” al Securității înainte de 1989, vorbește și azi, după 40 ani despre fapte, personaje și instituții care încă au un rol activ în societatea capitalistă românească, la cel mai înalt nivel. Printre personaje și instituții:
- Gheorghe Mușat – fondatorul casei de avocatură Mușat și Asociații. El este sursa ,,MIRON” infiltrată de securitatea București în înschisoarea Aiud, pentru înrăutățirea situației juridice a deținuților politici, printre care și Iulius Filip; Gheorghe Mușat a turnat și voluntar, înainte să fie încadrat ca sursă.
- Augustin Lazăr – actual procuror general al României, la momentul detenției lui Iulius Filip acționând sub ,,masca răzbunării” partidului comunist Român, ca procuror comunist notat doar cu ,,foarte bine”, în fapt biciul securității pe Iulius Filip și pe deținuții politici de la Aiud;
- Serviciul Român de Informații, care suferă de o amnezie profundă privind cadrele securității preluate în 1990, dar luptă ca un partener de nădejde al NATO.
Documentele prezentate în exclusivitate de către Sorina Matei în data de 12 aprilie 2019, la B1TV (printre ele o notă informativă cu sursă ,,Miron” din 14 octombrie 1986, dovedesc fără niciun fel de dubiu, că ,,sursa” Miron (Gheorghe Mușat) l-a turnat pe deținutul politic Iulius Filip:

Cine a fost Gheorghe Mușat
A fost ofițer activ al Securității Statului între 1970-1983, conform unei caracterizării intrate în posesia CNSAS și dezvăluită încă din Septembrie 2010 de către ancheteonline.ro: ,,A fost ofițer activ în Ministerul de Interne între anii 1970-1983. În cei 13 ani cât și-a desfășurat activitatea, s-a remarcat ca ofițer energic, conștiincios, perseverent, care a muncit cu simț de răspundere pentru executarea atribuțiilor de serviciu. A fost serios, disciplinat, cu o comportare corectă’‘. A urcat până la gradul de locotenent major în Securiate, până când este trecut în rezervă, în 1983.
Notă: una dintre modalitățile de legendare ale fostei securități pentru ofițeri încă activi era TRECEREA ÎN REZERVĂ pentru a fi relocați pe un alt palier de conspirare. Spre exemplu. Mugur Isărescu a fost legendat în turnător, sub numele de cod Manole.
Revenind la Mușat, după trecerea sa în rezervă în 1983, devine avocat. CNSAS a solicitat recent Serviciului Român de Informații să predea listele cu ofițeri ai Securității care au intrat la facultatea de drept, FĂRĂ EXAMEN DE ADMITERE, beneficiind de statutul de ofițer. Foarte probabil, Gheorghe Mușat se află printre ei.
ARESTAREA LUI MUȘAT. LEGENDAREA.
În data de 28 martie 1984, potrivit ancheteonline.ro, Gheorghe Mușat este arestat pe motiv că a dezvăluit unor cunoștințe calitatea sa de fost ofițer de securitate, lucru pe care îl susține și el.
Aceasta pare mai degrabă o legendă pentru trecerea pe un alt palier informativ al Securității, întrucât și atunci și acum, pentru deconspirare, pedepsele erau de 25 de ani.
Or, Gheorghe Mușat este condamnat prin sentința 771/9 octombrie 1984 la doar 5 ani și 4 luni de închisoare (din care va excuta doar 4, fiind eliberat condiționat în ianuarie 1988, posibil de același Augustin Lazăr). Capetele de acuzare erau: ,,divulgare de date privind munca operativă a organelor de securitate, deținere de mijloace folosite în munca de securitate și nerespectarea regimului privind mijloacele de plată străine”. Un fost ofițer al Securității Statului mi-a mărturisit că astfel de capete de acuzare erau folosite pentru ofițeri ai securității care erau prinși cu găinării, folosindu-și funcția.
O altă sursă îmi confirmă că motivul pentru care a fost condamnat Gheorghe Mușat prin sentința 771/9 octombrie 1984 este infracțiunea de DELAPIDARE. Dacă e așa, de ce a ajuns un deținut de drept comun în preajma deținuților politici de la Aiud? A fost infiltrat, legendat?
Răspunsul din documente OFICIALE.
Începând cu data de 13 iulie 1986, Gheorghe Mușat, aflat în Penitenciarul Aiud, a devenit OFICIAL turnător al Securității, sub numele de ,,Miron”. așa cum demonstreză documentele CNSAS reținute în sentința nr. 7814 din dosarul 6433/2/2010 judecat de Curtea de Apel București, sentință pronunțată în 21 decembrie 2011. Extras din Sentință:

,,Motivul recrutării l-a reprezentat încadrarea informativă a deținuților din acest penitenciar‘‘ se reține în sentință, care citează din nota de recrutare pusă la dispoziție de CNSAS. Rețineți data: 13 iulie 1986.
Mușat este recrutat așadar ca informator al Securității de Gheorghe Lazăr (din Penitenciarul Aiud), la numai 5 zile după ce Augustin Lazăr, actualul procuror general al României, pe atunci șef al comisiei de liberări condiționate îl condamna practic încă o dată pe Iulius Filip să execute întreaga pedeapsă, alegând modalitatea de a îi refuza ultima posibilitate de eliberare condiționată, deși îndeplinise fracția de pedepsă care îi permitea eliberarea condiționată, întreaga condamnare urmând să fie ispășită la 13 aprilie 1987. Era al doilea refuz, pentru motive similare. Documentul este datat 13 iulie 1986:

Documentul semnat de către Augustin Lazăr în data de 13 iulie 1986 reține ca motiv al refuzului unei propuneri de eliberare condiționată: ,,Starea de fapt: În ultima perioadă a purtat discuții dușmănoase la adresa RSR, a redactat mai multe materiale, scrisori și memorii cu conținut dușmănos pe care le-a difuzat atât cunoscuților cât și unor organe oficiale”.
Ca MENȚIUNI SPECIALE reține: ,,NU A DAT DOVEZI DE ÎNDREPTARE. A mai fost discutat în comisia de propuneri la 9 iulie 1985 și a fost amânat 1 an.. Nu a făcut cerere pentru liberare condiționată. În timpul amânării nu a fost pedepsit”. Și propunerea comisiei conduse de Augustin Lazăr (facsimil): ,,Filip Iulius nu poate fi eliberat condiționat, se amână la termen, respectiv 13 04.1987, pentru că timpul executat nu prezintă garanția unei deplinei reeducări”, stabilea șeful comisiei de propuneri, Augustin Lazăr.

Din documentele CNSAS care au stat la baza sentinței Curții de Apel București din 2011 prin care Gheorghe Mușat a fost demonstat ca turnător al Securității și chiar Curtea a constatat că a făcut poliție politică (decizie de poliție politică anulată în calea de atac de prietenoasa instanță cu Gheorghe Mușat a ICCJ) aflăm și CUM a fost recrutat Gheorghe Mușat, de CINE, și CÂND.
GHEORGHE MUȘAT A TURNAT VOLUNTAR ANTERIOR RECRUTĂRII, ÎNAINTE DE A FI RECRUTAT CA INFORMATOR.
Ofițerii Direcției IV – Contrainformații, căpitan Torja Iosif și lt.col. Lazăr Gheorghe din închisoarea Aiud (rețineți numele Gheorghe Lazăr, apare în comisia prezidată de Augustin Lazăr fiind cel care a avansat/i-a argumentat lui Augustin Lazăr, fără să fie contrazis, că Iulius Filip ,,nu a dat dovezi de îndreptare”), concluzie cu care Augustin Lazăr a fost de acord. Gheorghe Lazăr și Torja Iosif primesc de la Securitatea București misiunea de a îl ,,recruta” pe Gheorghe Mușat, ca informator, sub numele Miron, anterior datei de 13 iulie 1986.
Documentele de la CNSAS citate de ancheteonline arată că Gheorghe Lazăr întocmește următorul raport:
,,Raportez că sus-numitul corespunde scopului propus. Cunoscând activitatea pe care o desfășoară organele noastre, este profund afectat de situația în care se află, iar din discuțiile purtate cu el rezultă că este hotărât să facă orice pentru a dovedi că nu este dușman al orânduirii noastre. A făcut afirmații că nu și-a schimbat concepțiile și atașamentul față de politica statului nostru, chiar dacă are unele nemulțumiri în ceea ce privește pedeapsa primită. A cerut să îi acordăm sprijin, în sensul de a nu-l lăsa să se abrutizeze, să îl scoatem la o activitate oarecare, pentru a obține dreptul de a-și vedea familia mai des”. Raportul este anterior datei recrutării.
Cei doi securiști, Gheorghe Lazăr și Iosif Torja arată că ,,rezervistul” Securității, Gheorghe Mușat le-a înmânat imediat 20 de materiale cu privire la colegii săi deținuți. Rețineți, anterior recrutării din 13 iulie 1986, VOLUNTAR.
Este foarte probabil ca printre aceste informări să se fi aflat și cele care au stat la baza/au fost folosite în raportul întocmit de Gheorghe Lazăr și asumat de către Augustin Lazăr(actualul procuror general al României) pentru RESPINGEREA ELIBERĂRII CONDIȚIONATE a deținutului politic Iulius Filip, în data de 8 iulie 1986, pe motiv de ,,discuții dușmănoase la adresa RSR” și ,,nu a dat dovezi temeinice de îndreptare”, deși nu fusese pedepsit în ultimul an. Se desprinde concluzia că amânarea din iulie 1986 a fost motivată, exclusiv, de TURNĂTORII.
Turnătoriile făcute voluntar de către Mușat au fost considerate valoaroase anterioar recrutării ca informator și refuzului eliberării lui Iulius Filip și au fost valorificate de către Gheorghe Lazăr, probabil chiar în dosarul de respingere a eliberării condiționate din 8 iulie 1986 din moment ce, CNSAS a descoperit și înmânat instanței civile următorul document de RECRUTARE a turnătorului Gheorghe Mușat:
,,Astăzi (13.07.1986), am procedat la efectuarea recrutării informatorului MIRON. Candidatul după ce a fost adus la locul recrutării a manifestat receptivitate la observațiile făcute, promițând că pe viitor va dovedi prin fapte că este un element corect și că nu va face nimic și că nu va permite nici altora din jurul lui să comită acte ce contravin prevederilor regulamentare”.
Documentul prezentat în 12 aprilie 2019 de Sorina Matei și care se găsește publicat de ziariștionline.ro (AICI) reprezintă o notă informativă a turnătorului ,,sursa” Miron (Gheorghe Mușat), este adresată lui Gheorghe Lazăr și datat 14 octombrie 1986:

Documentul ,,Notă informativă privind pe Filip Iulius”, cu sursă MIRON, este datat 14 octombrie 1986, poartă ștampila CNSAS și cel puțin data de la care era disponibil la CNSAS 18.10.2002. Conținutul lui demonstrează că Miron (Gheorghe Mușat) acționează în linie cu motivul pentru care a fost încadrat informativ de securitate, ca turnător: ,,încadrarea informativă a deținuților”.
Textul informării (publicat pentru prima dată AICI, provine din dosarul de urmărire informativă ,,obiectiv FODOR”, făcut de Securitate lui Iulius Filip. Iată și textul, din 14 octombrie 1986.
,,După pedeapsa cu izolarea pe care a primit-o în luna august am remarcat o schimbare în comportarea lui FILIP IULIUS în sensul că a devenit mai reţinut în comentariile sale politice cît şi în relaţiile cu ceilalţi colegi de cameră schimbare datorată şi faptului că a primit reproşuri din partea fiecăruia, datorită atitudinii şi comportării lui în cameră şi în special datorită unor comentarii despre unii colegi de cameră, comentarii făcute în lipsa acestora. (Şi faţă de alţi deţinuţi de pe secţie). Ca urmare convorbirile lui cu ceilalţi colegi de cameră sînt reduse şi în general se rezumă la aspecte lipsite de importanţă. Sporadic, îşi manifestă nemulţumirea faţă de unele evenimente politice şi economice interne şi faţă de situaţia economică din ţara noastră, îndeosebi cu ocazia citirii unor articole din presa zilnică sau cotidiene săptămânale. În astfel de situaţii criticile lui sînt îndreptate împotriva Partidului Comunist Român, conducerii superioare de partid şi politica internă promovată de P.C.R. Contestă legitimitatea procesului de industrializare a ţării noastre luate de conducerea de partid şi de stat pe plan economic şi social îndeosebi după Congresul al IX-lea. Contestă deasemenea activitatea P.C.R. între cele două războaie mondiale şi consideră că mijloacele de publicare în masă dezinformează populaţia asupra acestei perioade cît şi în ceea ce priveşte prezentarea evenimentelor care au avut loc după anul 1944. Este un subiect asupra căruia Filip Iulius revine adesea dar de fiecare dată exprimă aceleaşi puncte de vedere şi anume că înainte de 23 august 1944 în România exista democraţie şi că după această dată a fost instaurat “regimul dictatorii.”
Turnătoria lui Mușat la adresa lui Iulius FILIP vorbește peste timp, după 33 de ani.
Rețineți cronologia:
- Gheorghe Mușat face voluntar 20 de note informative despre deținuții din Aiud, anterior datei recrutării, de 13 iulie 1986.
- În data de 8 iulie 1986, Augustin Lazăr (actualul procuror general al Romaniei), pe baza informărilor obținute de Gheorghe Lazăr de la informatori deja recrutați sau persoane care au turnat voluntar, încă nerecrutate, propune ca Iulius Filip să nu fie eliberat din închisoare și să ispășească întreaga pedeapsă, fără posibilitatea de a mai face cerere de eliberare condiționată.
- În 14 iulie 1986, o zi mai târziu după ce Gheorghe Mușat este recrutat ca informator sub numele Miron, Iulius Filip îi scrie această scrisoare lui Augustin Lazăr, actual procuror general, atunci ,,Președintele Comisiei de Propuneri”. Scrisoarea începe așa: ,,Frate române, am citit caracterizarea pe care mi-ați făcut-o și cunosc cine v-a pus la dispoziție materialul informativ”
- Ulterior transmiterii acestei scrisori, turnătoria lui Gheorghe Mușat din 14 octombrie 1986, demonstrează că Iulius Filip a fost pedepsit încă o dată, cu IZOLARE, în luna august. Mușat își face datoria asumată de TURNĂTOR și raportează prin nota informativă din 14 octombrie 1986 că ,,Filip Iulius a devenit mai reținut în comentariile sale politice cât și în relațiile cu ceilalți colegi de cameră datorită faptului că a primit reproșuri din partea fiecăruia (nota mea: se înțelege că și din partea lui Mușat, în line cu angajamentul semnat), datorită atitudinii și comportării lui”
- Prin aceeași notă informativă, Gheorghe Mușat îl toarnă încă o dată pe Iulius Filip: ,,Criticile lui sunt îndreptate împotriva Partidului Comunist Român, conducerii superioare de partid” (…) ,,Este un subiect asupra căruia revine adesea dar de fiecare dată exprimă aceleași puncte de vedere și anume că înainte de 23 august 1944 în România exista democrație, și că după această dată a fost instalat ,,regimul dictatorial”’
Mai aveau nevoie Augustin Lazăr și Gheorghe Lazăr de alte argumente decât cele oferite prin turnătoria lui Gheorghe Mușat, că Iulius Filip ,,NU DĂ DOVEZI DE ÎNDREPTARE”?. Eu spun că erau suficiente, cu știința lui Augustin Lazăr, care oricât ar vrea să se vopsească acum în paiață a Securității, nu putea să nu aibă acces ca șef al Comisiei de propuneri la notele și susținerile lui Gheorghe Lazăr care curpindeau informările lui Gheorghe Mușat și ale altora.
Acest lucru demonstrează cu grad mare de probabilitate că, atâta timp cât Iulius Filip știa cine a pus la dispoziție ,,materialul informativ” – așa cum a arătat în scrisoarea către Lazăr din 14 iulie 1986, pentru care a fost băgat la izolare, și Augustin Lazăr ȘTIA atât despre Gheorghe Mușat, cât și despre angajamentul lui cu Securitatea.
Foarte probabil același Augustin Lazăr (sau urmașul lui) a făcut propunerea de eliberare condiționată în preajma lunii ianuarie 1988 a lui Gheorghe Mușat – informatorul ,,Miron”, tocmai pentru că Mușat, devenit în 1986 turnător și contribuind la menținerea în pușcărie a deținuților politici, ,,a dat dovezi de îndreptare/reeducare, pe deplin”.
Gheorghe Mușat a fost eliberat din închisoare înainte de termen și pentru că a contribuit la argumentele folosite de securitate ca adevărații deținuți politici să rămână în închisoare. Ca Iulius Filip.
Acest lucru nu putea fi validat atunci decât de Augustin Lazăr (actualul procuror general al Președintelui Iohannis) la acel moment șef al comisiei de propuneri din penitenciarul Aiud (sau de succesorulu lui). Iar validarea s-a făcut pentru cel pe care l-a cunoscut, informatorul Miron, și care este avocatul lui Klaus Iohannis în dosarul cu casele obținute prin fraudă, pe baza unui testament falsificat, așa cum ați putut citi în exclusivitate, în urmă cu mai mult de 2 ani, în februarie 2017, aici:
Ce s-a întâmplat cu Gheorghe Mușat/Informatorul Miron, după eliberararea lui înainte de termen, din Aiud.
Iulius Filip este eliberat din închisoare fix în urmă cu 32 de ani, în 13 aprilie 1987, după ispășirea INTEGRALĂ a pedepsei.
Gheorghe Mușat mai stă în misiunea sa informativă de turnare a deținuților politici, până în ianuarie 1988, iar referatul făcut de ofițerul de securitate Negrilă Silviu (Direcția a IV-a Cluj), dezvăluit pe baza documentelor CNSAS văzute de anchteonline.ro, este aprobat de maiorul Aioanei Constantin, Șef Serviciu V, Direcția IV, și este pus în libertate.
,,Informatorul deținut MIRON a fost recrutat la data de 13.07.1986, pentru acoperirea informativă a deținuților condamnați contra securității statului, fiind dirijat în acțiuni informative. In activitatea de informare a organului nostru, informatorul a avut un aport informativ foarte bun, furnizând peste 100 de materiale cu conținut operativ. Informatorul s-a dovedit loial, sincer atașat de organul nostru, preocupat de realizarea sarcinilor și păstrarea în deplin secret a conspirativității legăturii cu organul nostru. Pe parcursul verificării nu a rezultat să fie preocupat de comiterea unor acțiuni negative.”.
În 13 aprilie 1987, Iulius Filip, condamnat pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste, este eliberat după executarea întregii pedepse de 5 ani și 4 luni închisoare.
Tot ancheteonline.ro a arătat că, după ce Mușat este pus în libertate în ianuarie 1988 ,,este contactat din nou de securiști care îi propun să îl urmărească pe un fost coleg de celulă, ce tocmai ieșise și el din închisoare, după ce inspășise 6 ani pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste‘‘. Iulius Filip?
Documentele văzute de ancheteonline.ro arată că Gheorghe Mușat ,,își arată hotărârea de sprijini organele de securitate” și se întâlnește cu fostul său coleg. Cu alte cuvinte, Gheorghe Mușat repetă rețeta turnătoriilor voluntare, de data aceasta aflat în libertate și cu angajamentul de turnător ,,Miron” expirat, întrucât, prin punerea în libertate, scopul transformării oficiale a lui în turnătorul Miron începând cu 13 iulie 1986 ,,acoperirea informativă a deținuților contra securității statului” nu mai putea fi îndeplinit, întrucât Mușat era liber și nu mai avea acces la deținuți.
Era nevoie nevoie astfel să fie reciclat și să treacă pe un alt palier de conspirativitate, după eliberare? Securitatea făcea asta în acele vremuri…
La dosarul care a stat la baza declarării în primă instanță a activității de poliție politică a lui Gheorghe Mușat, se găsește, potrivit ancheteonline.ro și un raport din martie 1988, întocmit de șeful Securității București, colonelul Gheorghe Goran, prin care propune ,,reînregistrararea informatorului Miron”. Martie 1988.
La momentul investigației ancheteonline.ro (Mihai Ionescu, Septembrie 2010), SRI nu mai trimisese la CNSAS, deși legea obligă, soluția dată de Securitate privind propunerea ,,reînregisrării informatorului Miron” și trecerea pe un alt palier de conspirativitate a acum avocatului, Gheorghe Mușat.
Deși nu a fost tranmisă de SRI la dosar, ne putem închipui ce soluție putea să aibă o propunere de reînregistrare ca informator făcută de Șeful Securității București, care trebuia aprobată de aceeași persoană, respectiv tot șeful Securității București? Exceptând situația în care Gheorghe Goran era complet nebun, eu nu pot întrezări o soluție de respingere a propriei propuneri.
Ulterior momentului propunerii colonelului de Securitate Goran Gheorghe (șeful securității municipiului București), respectiv în noiembrie 1988 (la 8 luni după propunerea de reînregistrare a lui Mușat), tot în dosarul de urmărire informativă a a lui Iulius Filip (dosar FODOR) apre o notă datată 13 noiembrie 1988:
,,În cadrul acțiunii ,,Petarda”, vă rugăm să ne comunicați cât mai urgent posibil cum este cunoscut de către dvs. Numitul Filip Iulius”. A comunicat Gheorghe Mușat ,,cum este cunoscut” de către el Iulius Filip, în urma notei din 13 noiembrie 1988?
Dacă da, înseamnă că cel mai probabil revoluția din 1989 l-a prins pe un alt palier de conspirativitate, unul în care șeful Securității București i se adresa colegial, cu ,,dvs”
Iulius Filip era încă în țară la momentul 13 noiembrie 1988. El a părăsit România, împreună cu întreaga familie în 13 decembrie 1988, la o lună după ce șeful securității București cerea informații despre el. Dosarul lui de urmărire informativă ,,FODOR” se încheie abia în 29 iunie 1989, dat fiind că rămăsese fără obiect pentru Securitatea din România (Iulius Filip părăsind țara în 13 decembrie 1988 și mutându-se cu familia în SUA).
A predat SRI dosarul ,,Petarda” la CNSAS și răspunsul comunicat în urma solicitării din 13 noiembrie 1988 a colonelului Goran, cel care a propus reînregistrarea informatorului Miron? NU!.
Acest lucru este relevat într-un interviu din 20 octombrie 2014, cu Valentin Hurduc, cel care a publicat ziarul clandestin ,,Luneta” și care, la o zi după ce colonelul Goran cerea informații în această operațiune, punea, în 14 noiembrie 1988, teanc de manifeste pe portbagajul unui autoturism LADA, înmatriculat cu ,,corpul diplomatic”, la intersecția străzilor Sahia cu Batiște (ceea ce dovedește că Securitatea avea din timp informații privind tipărirea și răspândirea unor manifeste).

De ce ar fi răspuns SRI în septembrie 2004 că ,,în urma verificărilor efectuate în evidențele de securitate nu a fost identificate documentele menționate”, deși din nota șefului securității București, Goran reiese că s-au făcut acțiuni în dosarul ,,Petarda”? CUMVA PENTRU A ÎȘI PROTEJA INFORMATORII/OFIȚERII ACOPERIȚI/CADRELE DE ÎNCREDERE PRELUATE DUPĂ 1989, la SRI?
Ce statut a avut Gheorghe Mușat, fost ofițer al securității și turnător de deținuți politici sub numele ,,Miron” după momentul propunerii de reînregistare, ca turnător, din martie 1988? Într-un episod următor. Până atunci:
Concluziv pentru acest prim episod:
- Gheorghe Mușat fost ofițer al Securității și actual avocat al Președintelui Klaus Iohannis, l-a turnat la Securitate pe deținutul politic Iulius Filip
- Turnătoriile lui Gheorghe Mușat făcute în penitenciarul Aiud, au fost folosite de Gheorghe Lazăr, cadru al Securității și de Augustin Lazăr (președintele comisiei de propuneri) pentru a înrăutăți situația deținuților politici. Pentru Iulius Filip asta a însemnat inspășirea INTEGRALA a pedeapsei, și eliminarea posibilității de a fi eliberat condiționt, deși nu fusese pedepsit, exclusiv pe turnătorii: ,,nu a dat dovezi temeinice de îndreptare”, ,,e dușmănos”
- Augustin Lazăr, șeful comisiei de propuneri din Penitenciarul AIud, nu poate pretinde că nu îl știe pe Gheorghe Mușat încă din 1986 (sau chiar mai devreme)
- Klaus Iohannis refuză să semneze cererea de revocare a lui Augustin Lazăr – încă procuror general al României.
- Klaus Iohannis a fost apărat în procesul civil în care a pierdut casa pe care o obținuse în urma unui testament falsificat de Gheorghe Mușat, fostul ofițer al Securității și turnător al deținuților politici.
- Augustin Lazăr, ca procuror șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba a semnat rezoluțiii de clasare în dosarul caselor obținute prin fraudă de familia Iohannis, punând la mapa profesională în scopul de a fi numit de către Iohannis procuror general al României în 2016, rezoluția de clasare în dosarul cu casele al lui Iohanni.
- În acest moment, pe rolul Parchetului General condus de Augustin Lazăr, există o plângere penală privind câștigurile obținute de soții Iohannis din casele luate prin fraudă. Avocatul lui Carmen Iohannis la Parchetul condus de Augustin Lazăr este din casa de avocatură a fostului ofițer al Securității, Gheorghe Mușat.
- Augustin Lazăr ascunde faptul că avocații Mușat o asistă pe Carmen Iohannis în dosarul penal.Iată cum.
- Klaus Iohannis nu semnează propunerea lui Tudorel Toader de revocare a procurorului general Augustin Lazăr.
Fac precizarea că în data de 10 decembrie 2018 (în urmă cu 4 luni) am adresat următoarea întrebare domnului Augustin Lazăr (emailul meu în original, mai jos): ,,Având în vedere că (…) familia Iohannis a fost reprzentată de casa de avocatură a fostului lucrător al Securității, Gheorghe Mușat, condamnat înainte de 1989 pentru deturnare de sume din fondurile Securității Statului și despre care există informații publice că ar fi fost recrutat în penitenciarul Aiud sub numele ,,Miron”, fără să facă poliție politică, vă rog să îmi comunicați: a) ,,dacă doamna Carmen Iohannis este reprezentată convențional în prezentul dosar penal de avocați ai casei de avocatură Mușat și Asociații SPARL/SCPA.

Răspunsul lui Augustin Lazăr, oferit ,,cu celeritate” în 11 decembrie 2018 este fascinant pentru cel care pretinde după 4 luni că abia acum se vorbește despre Penitenciarul Aiud.
Prin adresa nr. 1581/VIII-3/2018 din 11 decembrie 2018, Augustin Lazăr, refuză să îmi confirme ceea ce eu știu din 2 surse că avocații fostului lucrător și turnător al Securității, Gheorghe Mușat, s-au ocupat de dosarul deschis pe numele lui Carmen Iohannis, dosar tergiversat de procurorii din suboridnea lui Augustin Lazăr, prin audieri inclusiv noaptea. Gheorghe Mușat s-a ocupat și de dosarul civil al lui Iohannis în care statul a obținut restituirea caselor ajunse prin fraudă în patrimoniul familiei Iohannis.
Iată răspunsul lui Augustin Lazăr

Cat aș da să fi văzut reacția lui Augustin Lazăr, în 10 decembrie 2018, când i-am reamintit prin această solicitare de date de interes public că turnătorul Miron și apărătorul lui Klaus Iohannis a fost recrutat în penitenciarul Aiud, acolo unde el a fost președintele comisiei de propuneri!!!!
Mai poate pretinde vreodată Augustin Lazăr că nu l-a cunoscut pe Gheorghe Mușat, avocatul lui Klaus Iohannis?
Mai poate pretinde vreodată Klaus Iohannis că nu a beneficat de serviciile (și încă beneficiază) unor foști securiști și turnători ai securității, care au înrăutățit situația juridică a deținuților politici de la Aiud?
Poate nega Klaus Iohannis că legăturile documentate dintre turnătorul securității – Gheorghe Mușat și ,,biciul securității” – Augustin Lazăr (cel pe care Iohannis refuză să îl revoce) trec, prin intermediul lui Gheorghe Mușat, prin penitenciarul Aiud,?
Mai pot pretinde Klaus Iohannis sau Augustin Lazăr că ,,scandalul Aiud” a fost inițiat la sfârșitul lui martie 2019 pentru a fi împiedicat să candideze fostul procuror comunist, în condițiile în care personal, în decembrie 2018, i-am reamintit lui Lazăr, ceea ce nu a uitat nicio zi din viața lui de procuror comunist și procuror de protocol, că îl știe pe Gheorghe Mușat, de la Aiud, unde acesta a turnat la Securitate?
Sau este momentul ca Augustin Lazăr să înțeleagă ceea ce am afirmat public încă din octombrie 2018, și anume că lustrarea sa a început? Am scris asta, aici:
Gheorghe Mușat a fost și va rămâne mereu turnătorul Miron, și este cel care, așa cum a apărut în spațiul public încă de ieri, l-a turnat pe disidentul Iulius Filip. Asta chiar dacă ICCJ, instituție aflată sub protocol cu SRI, a anulat în 25 februarie 2014 verdictul de poliție politică stabilit de Curtea de Apel București (CNSAS a argumentat cu alte cazuri decât Iulius Filip propunerea de constatare a calității de colaborator al Securității și poliție politică).
Despre cum și-a construit apărările încă din timp pentru a întoarce la ICCJ decizia Curții de Apel București și despre ceea ce pot să numesc Rețeaua Mușat, care leagă ocult persoane cheie din casa sa de avocatură cu instituții cheie ale statului de drept aflate sub tutela SRI prin protocoale TICĂLOASE, de la ICCJ, Curți de Apel, Parchetul General, inclusiv din Inspecția Judiciară, am mai scris, dar voi veni cu detalii și informații suplimentare documentate în ultimii 3 ani, într-un episod următor.

Despre fotografie: În stânga – Gheorghe Mușat – turnătorul Miron. La dreapta lui – Andrei Muraru acum consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis. Andrei Muraru a fost între 2012-2014 Președintele Institutului pentru investigare a Crimelor Comunismului. Perioada coincide cu cea în care Gheorghe Mușat a fost declarat colaborator al Securității și că a făcut poliție politică (21 decembrie 2011). Ca președinte IICMER a început campania de deconspirare a foștilor torționari din regimul comunist (Vișinescu, Ficior), dar s-a oprit după doar 2. Nu a mai continuat cu investigațiile în privința torționarilor de la Aiud, contomporani cu sursa ,,Miron”. A demisionat de la Institut în martie 2014, la numai câteva zile după ce prietenoasa ICCJ, aflată sub protocol cu SRI, anulează, pe calea excepției, decizia de poliție politică a lui Gheorghe Mușat. În decembrie 2014, Muraru devine consilierul prezidențial al lui Iohannis, nemaiapucând vreodată să îl investigheze pe Mușat
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Florile recunoștinței – despre gesturile care vorbesc fără să strige
Există momente în viață când vrei să spui mulțumesc, dar cuvintele par prea puțin. Sau prea mult, depinde cum privești. Poate că cineva ți-a făcut o favoare mică, dar importantă. Sau te-a ajutat fără să ceri, fără să aștepte ceva în schimb. Și atunci te gândești cum arăți că ai observat, că prețuiești gestul, fără să pară că exagerezi sau că transformi totul într-o ceremonie oficială.
Florile pot fi exact răspunsul ăsta. Nu orice flori, evident. Pentru că nu e vorba de buchete uriașe, pompoase, care spun „uite ce eveniment mare e aici”. E vorba de ceva mai delicat, mai personal. De florile care comunică recunoștință într-un mod atât de natural încât nu pare că ai încercat prea tare. Doar că ai înțeles exact ce să alegi.
Campanula și discreția ei aproape uitată
Am văzut prima oară campanule într-o grădină de țară, când eram copil. Îmi amintesc că bunica le numea „clopoței” și le planta lângă gard, unde nu le deranja nimeni. Creșteau singure, reveneau din rădăcini în fiecare an și aveau ceva fragil în felul cum se legănau la cea mai mică adiere. Campanula nu se laudă cu nimic. Nu are parfum puternic, nu are culori țipătoare, doar violet deschis, albastru pal, alb curat. Dar exact asta o face potrivită pentru mulțumiri subtile.
Când oferi campanule, mesajul e limpede fără să fie declarat cu voce tare. Spui practic „îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ai făcut”. E o diferență importantă aici. Campanula arată că ai observat caracterul persoanei, nu doar gestul ei concret. Că ai văzut generozitatea sau răbdarea ei, nu doar rezultatul final.
În limbajul florilor victorian, campanula simboliza umilința și recunoștința constantă. Victorienii ăștia aveau un cod întreg pentru fiecare plantă și fiecare nuanță, deși unele semnificații s-au păstrat pentru că chiar au sens. Campanula e floarea care nu cere atenție, dar rămâne în minte tocmai prin discreția ei, printr-o prezență delicată care nu forțează nimic.
Hortensiile – când recunoștința vine cu profunzime
Hortensiile au fost mereu ciudate pentru mine. Adică, sunt atât de diferite de alte flori. Nu au petale individuale care pot fi numărate, ci acele grămezi rotunde de flori minuscule care formează împreună un balon de culoare. Albastru intens, roz pudră, alb cremos, violet profund, depinde de solul în care cresc, de aciditatea lui. Am citit undeva că același arbust poate da flori diferite dacă îl muți în alt pământ. Mi s-a părut fascinant chestia asta.
Dar dincolo de particularitățile botanice, hortensia are o semnificație interesantă. În tradiția japoneză, de exemplu, hortensia era oferită împăratului ca semn de scuze sincere și recunoștință pentru înțelegere. Nu e o floare de complimente superficiale sau de conversații mondene. E floarea pentru momentele când vrei să spui „îți mulțumesc pentru că ai fost alături, chiar și când lucrurile nu au fost simple”.
O prietenă mi-a spus odată că a primit hortensii după ce a ajutat pe cineva să treacă printr-o perioadă dificilă. Persoana respectivă nu știa ce să spună, dar a ales hortensiile pentru că, aparent, citise undeva că simbolizează recunoștința profundă și scuzele sincere. Mi-a rămas în minte povestea asta pentru că așa funcționează uneori. Alegem florile instinctiv, alteori căutăm semnificații, dar rezultatul e același: buchetul transmite exact ce nu reușim să punem în cuvinte.
Bujorul alb – eleganța care nu cere nimic înapoi
Bujorii au ceva regal, dar nu într-un mod arogant. Mai ales bujorii albi. Sunt voluminoși, plini, aromați, dar cumva păstrează o modestie în toată opulența lor. Poate pentru că se deschid treptat, petalele lor revelându-se încet, sau poate pentru că durează atât de puțin, ceea ce îi face și mai prețioși. E ceva temporar în frumusețea lor care te face să le prețuiești mai mult.
În China, bujorii au fost cultivați de milenii și considerați flori imperiale, simbolizând onoarea și respectul. Dar bujorii albi, în particular, au venit să reprezinte sinceritatea și recunoștința curată, fără așteptări ascunse. Când oferi un bujor alb cuiva, spui ceva simplu și totuși profund: „îți respect gestul și nu aștept nimic în schimb”. E o recunoștință fără condiții, fără calcule din spate.
Mi-aduc aminte că am văzut o scenă într-un film, cred că era francez, în care o femeie primea un buchet mic de bujori albi de la cineva care îi fusese profesor cu mulți ani în urmă. Nu era ziua ei, nu era nicio ocazie specială. Doar o mulțumire întârziată pentru răbdarea și încrederea din trecut. Scena era scurtă, fără dialog lung, dar m-a lovit cumva. Asta fac bujorii când sunt aleși bine, creează momente de recunoaștere liniștită.
Freziile – delicatețea care spune totul
Freziile sunt din categoria florilor pe care le vezi și te întrebi de ce nu sunt mai populare. Sunt atât de fine, colorate, parfumate. Poate tocmai pentru că sunt delicate și nu țin foarte mult, oamenii le aleg mai rar. Dar exact fragilitatea lor le face potrivite pentru mulțumiri subtile, pentru gesturi care nu vor să rămână eterne ci doar să marcheze un moment.
Am avut o colegă care îmi aducea câte o frezie când trecea pe lângă florăria din colțul străzii. Nu mereu, nu după un program, ci aleatoriu. Și de fiecare dată spunea „pentru cafele și pentru că asculți”. Nu era nimic grandios în gestul ăsta, dar alegerea florii spunea exact suficient. Freziile nu fac tam-tam. Vin cu un parfum dulce dar nu sufocant, cu culori vii dar nu agresive, cu o prezență care nu domină ci completează.
În limbajul florilor, frezia simbolizează inocența și gândurile sincere. Când alegi frezii pentru a exprima recunoștință, spui că gestul tău e lipsit de calcul. E o mulțumire spontană, venită din inimă, nu dintr-un sens al obligației sociale sau dintr-un manual de bune maniere.
Lisianthus – sofisticarea modestă
Lisianthus arată aproape ca un trandafir, dar nu e. Are petalele la fel de delicate, dispuse în spirale elegante, dar formele lui sunt mai deschise, mai prietenoase cumva. Există în alb, roz pal, violet deschis, chiar și în nuanțe bicolore. Prima oară când am văzut lisianthus alb am crezut că e o varietate ciudată de trandafir și am fost surprins să aflu că e cu totul altă specie, cu totul altă istorie.
Lisianthus-ul are o semnificație interesantă în diferite culturi. În unele părți e asociat cu aprecierea carismatică, adică recunoștința pentru personalitatea cuiva, pentru felul în care îți luminează ziua doar prin prezența lor. În alte interpretări, lisianthus simbolizează recunoștința pentru relațiile de lungă durată, pentru oamenii care au fost constanți în viața ta fără să facă gălăgie despre asta.
E o floare potrivită când vrei să mulțumești cuiva care nu a făcut neapărat ceva spectaculos, dar a fost acolo. Constant. Calm. Prietenos. Servicii de livrare flori au început să includă din ce în ce mai des lisianthus în compoziții tocmai pentru versatilitatea și eleganța lui discretă, pentru felul cum se potrivește în orice context fără să pară forțat.
Irișii – mesajul ascuns în fiecare culoare
Irișii sunt complicați, nu în sensul că ar fi greu de îngrijit sau de găsit, ci pentru că au atâtea straturi de semnificație încât trebuie să știi exact ce culoare alegi. Un iris albastru spune altceva decât unul galben. Unul alb transmite alt mesaj decât unul violet. E o chestie de nuanțe care contează mai mult decât crezi.
Pentru recunoștință, irișii galbeni sunt alegerea clasică. Galbenul irisului simbolizează pasiunea pentru viață și recunoștința pentru prietenie. E floarea pe care o oferi unui prieten apropiat care ți-a fost alături în momente cheie. Nu e romantic, nu e formal, e prietenos în sensul cel mai profund al cuvântului, fără cea mai mică ambiguitate.
Am citit odată despre o tradiție în sudul Franței unde irișii galbeni erau plantați la porțile caselor ca semn de bun venit și mulțumire pentru oaspeți. Nu erau flori tăiate oferite ceremonios, ci prezența lor constantă în grădină spunea ceva simplu: „ești binevenit aici și suntem recunoscători pentru compania ta”. Mi s-a părut o idee frumoasă, asta cu recunoștința înrădăcinată, nu doar exprimată temporar și uitată imediat.
Când nu e vorba doar despre floare, ci despre gest
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile recunoștinței e că nu contează doar ce floare alegi, ci și cum o oferi. Un buchet enorm de trandafiri roșii poate părea mai degrabă o declarație decât o mulțumire. Dar trei campanule albastre într-un mic vas de ceramică spun exact ce trebuie, fără exagerare, fără ambiguitate.
Timing-ul contează, și contează mult. Unele mulțumiri sunt mai autentice când nu vin imediat după favor, ci câteva zile mai târziu, când persoana nu se mai așteaptă. Altele trebuie să fie spontane, în momentul respectiv, altfel se pierde esența. Nu există o regulă universală aici, dar există intuiție. Și cred că intuiția asta se formează când chiar observi persoana, când chiar vrei să îi spui mulțumesc din motive sincere, nu din politețe socială automată.
O cunoștință mi-a povestit că a primit o dată un singur fir de frezie într-un plic mic, cu un bilet care spunea simplu „mulțumesc că exiști”. Niciun context, nicio explicație suplimentară. Persoana care i-a trimis știa că ea adora freziile și că avea o perioadă grea. N-a fost un buchet mare, n-a fost un gest spectaculos, dar mi-a spus că l-a păstrat presat, floarea și biletul, ani de zile. Poate că asta e puterea recunoștinței subtile. Nu impresionează prin grandoare, ci rămâne prin sinceritate.
Contextul cultural și istoria ascunsă
Fiecare cultură are propriile ei tradiții legate de flori și recunoștință. În Japonia, există conceptul de „hanakotoba”, limbajul florilor, care e mult mai elaborat decât echivalentul victorian european. Acolo, nu doar specia contează, ci și numărul de flori, modul în care sunt aranjate, chiar și vasul ales. Totul poartă semnificație.
În tradițiile nordice, florile albe sunt aproape întotdeauna asociate cu puritatea intenției. Deci când vrei să mulțumești pe cineva și vrei să fii sigur că mesajul e primit curat, fără interpretări greșite, alege flori albe.
Campanule albe, bujori albi, frezii albe, toate au în comun sinceritatea directă, fără straturi de semnificații complicate.
Am citit undeva că în Persia medievală, gradinarilor curții le era dat să creeze aranjamente florale specifice pentru diferite ocazii, și pentru mulțumiri foloseau întotdeauna combinații de flori mici, delicate, fără parfumuri prea puternice. Ideea era că recunoștința nu trebuie să fie o invazie senzorială, ci o prezență plăcută, discretă, care nu te copleșește dar îți rămâne în minte.
Florile potrivite pentru diferite relații
Nu oferi aceleași flori profesoarei din liceu și celui mai bun prieten. Nu le trimiți aceleași flori mamei și colegului de serviciu care te-a acoperit când ai fost bolnav. Contextul relației modelează alegerea, și ar fi ciudat să ignori asta.
Pentru relații profesionale, eleganța discretă e esențială. Lisianthus alb sau campanule violet deschis sunt alegeri sigure. Transmit profesionalism și apreciere fără să sugereze nimic mai mult. Iar în medii corporative, unde fiecare gest e analizat și interpretat, subtilitatea chiar contează mai mult decât crezi.
Pentru prieteni apropiați, poți fi mai personal, mai relaxat în alegere. Irișii galbeni, freziile multicolore, chiar și combinații neobișnuite care reflectă personalitatea persoanei respective. Un prieten care iubește grădinăritul ar aprecia poate mai mult o plantă de campanula vie decât un buchet tăiat. E tot un gest de recunoștință, dar personalizat, adaptat exact la persoana respectivă.
Pentru familie, bujorii albi sau hortensiile funcționează frumos. Au o căldură naturală, o familiaritate care nu pare pretențioasă sau artificială. Când mama ta ți-a gătit mâncarea preferată sau tata și-a luat timp să te ajute cu ceva din casă, bujorii spun „văd tot ce faci pentru mine” fără să transforme momentul într-o dramă emoțională sau într-un spectacol nepotrivit.
Aromele discreției
Un aspect pe care mulți îl neglijează când aleg flori pentru recunoștință e parfumul, deși ar trebui să fie printre primele considerente. Florile cu parfumuri foarte intense pot fi copleșitoare, mai ales în spații mici sau pentru persoane sensibile. Recunoștința subtilă vine și cu mirosuri subtile, cu arome care nu atacă simțurile.
Freziile au un parfum dulce, dar niciodată agresiv sau înțepător. Bujorii miros a fresh, a primăvară nouă, dar nu sufocă camera. Campanulele nu au aproape deloc parfum, ceea ce le face perfecte pentru orice context și pentru orice persoană. Chiar și lisianthus-ul, deși arată luxos și elaborat, e aproape inodor, deci nu distrage prin miros ci doar prin prezență vizuală.
Am avut o profesoară în facultate care era alergică la majoritatea parfumurilor florale. Studenții care voiau să îi mulțumească la final de semestru învățaseră rapid să aleagă fie irișii, care au un miros foarte slab, fie campanule. Era un mic detaliu, dar unul care arăta că chiar le păsa de persoana respectivă, nu doar bifau un ritual social obligatoriu.
Florile ca început de conversație
Uneori, florile nu sunt doar mulțumire, ci și o invitație la dialog. Când oferi cuiva un buchet mic și neobișnuit, de exemplu campanule și frezii împreună, sau lisianthus violet și irișii galbeni, adesea persoana întreabă „de ce tocmai acestea?”. Și atunci ai ocazia să explici, să spui povestea din spatele alegerii, să transformi gestul într-o conversație autentică care merită purtată.
Mi-aduc aminte că un coleg mi-a oferit odată un mic buchet de frezii roz după ce îl ajutasem cu un proiect complicat. M-a surprins alegerea, pentru că de obicei oamenii aleg trandafiri sau crizanteme, ceva mai standard. Când l-am întrebat de ce frezii, mi-a spus că mama lui le planta în grădină când era mic și mereu îi păreau florile fericirii simple. Am râs amândoi, dar gestul și-a păstrat căldura și semnificația. Nu mai țineam minte proiectul la care lucrasem împreună, dar țineam minte freziile și conversația aia scurtă.
Sfârșitul firesc al lucrurilor
Florile se ofilesc. E natura lor, nu poți schimba asta. Și poate că asta le face și mai valoroase pentru exprimarea recunoștinței, sunt temporare, ca și gesturile pe care le mulțumim. Nimeni nu așteaptă ca un favor să fie răsplătit la nesfârșit, nimeni nu vrea să simtă că datorează ceva pentru totdeauna. Florile spun ceva simplu dar profund: „îți mulțumesc pentru acest moment, pentru acest gest, pentru cine ești acum”.
Fără presiunea permanenței, fără obligația eternă care devine povară.
Am observat că oamenii care primesc flori delicate, campanule, frezii, lisianthus, de obicei le prețuiesc exact pentru că știu că nu vor dura. Le pun într-un loc vizibil, le privesc în zilele următoare, le lasă să fie frumoase cât pot fi. Nu e tristețe în dispariția lor, e doar acceptarea ciclului natural. La fel și recunoștința autentică, nu trebuie să fie veșnică ca să fie reală și semnificativă.
Cred că asta e farmecul florilor subtile de recunoștință. Nu încearcă să impresioneze prin mărime sau preț, nu vor să rămână veșnic în vază, nu fac declarații grandioase care să rezune în toată casa. Pur și simplu sunt acolo, frumoase, delicate, sincere. Și spun exact ce trebuie spus, fără cuvinte mari, fără exagerare forțată.
Doar o mică recunoaștere pentru un gest mare sau pentru prezența constantă a cuiva în viața ta. Atât de simplu în aparență, și totuși atât de potrivit când e făcut cu gândul la persoana care primește.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 7 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

