Connect with us

Eveniment

EXCLUSIV/ Companiea Naționala a Cuprului Aurului și Fierului Minvest Deva, interesele obscure ale lui Florian Coldea SRI si sarabanda ilegalitatilor procurorului militar Mircea Adrian, DIICOT-ului, DNA-ului si „justitia” din Romania (II)

Publicat

pe

Incisiv de Prahova continua sa va prezinte, in EXCVLUSIVITATE, o investigatie care releva implicarea in cardasie a organelor statului roman in musamalizarea unor fapte penale savarsite de un grup de crima organizata cu tentacule pana la varful SRI (Florian Coldea) si D.N.A (Laura Codruta Kovesi|), fapte penale ce au fost musamalizate prin tertipuri de la disjungeri la disjungeri si ordonante de clasare pe subiecte si litere de legi ce nu aveau legatura cu speta, pana la „evaporarea” probelor si documentelor din dosarele penale.

In acest serial, Incisiv de Prahova va prezenta toate probele, inclusiv inregistrari audio si va solicita oficial institutiilor statului luarea masurilor legale care se impun.

Din acest grup infractional face parte si procurorul militar, Mircea Adrian, prietenul lui Codrut Olaru  si omul lui Florian Coldea.

https://www.incisivdeprahova.ro/2018/10/22/exclusiv-companiea-nationala-cuprului-aurului-si-fierului-minvest-deva-interesele-obscure-ale-lui-florian-coldea-sri-si-sarabanda-ilegalitatilor-procurorului-militar-mircea-adrian-diicot-ului-dn/

Tudor Ion si faptele penale savarsite, constand în devalizarea și furtul  averii unor  foste companii de stat trecute prin procedura de lichidare, în speta fiind vorba de Compania Naționala a Cuprului Aurului și Fierului Minvest Deva- Filiala Poiana Ruscai, precum și de filialele Bradmin și Anina ale aceleiasi companii.

Existența unei structuri infractionale organizate, din care acest practician în insolventa face parte.

Cu siguranța, este important de precizat faptul ca cele cele doua firme de insolventa , IT Management  Advisors și Tudor & Asociatii nu au acționat de capul lor. Este imposibil ca cineva, oricat de dibaci sau profesionist ar fi, sa aibă acces în calitate de lichidator în atât de multe  proceduri de insolventa ale atât de multor  foste companii de stat, toate având un patrimoniu imens în imobilizari necorporale, clădiri, utilaje, spatii de producție sau depozite, construcții peste construcții, incinte industriale, bunuri , munți de potențial fier vechi valorand chiar și în aceasta forma foarte mulți bani, și mai presus de toate, terenuri.

Terenuri insumand mii de hectare, expropriate în anii constructiei socialiste, terenuri cu situație juridica nelamurita din punct de vedere al situației de carte funciara,  care au constituit o prada ușoară.

Aceste mize au făcut cu siguranța ca firmele de insolventa ale lui Tudor Ion sa servească unor interese „oculte”, care au putut manipula proceduri judiciare, făcând în așa fel încât furturile în cascada, pedepsite de latura penala a Legii 85/2006, sa nu fie observate de judecatorul sindic și de Adunarea Creditorilor, să fie de-a dreptul ascunse de procedura, și mai mult, sa împiedice orice ancheta a acestor fapte, prin mana unor procurori care refuza  sa înregistreze vreo sesizare penala cu privire la ele.

În spatele firmelor lui Tudor Ion stau alte persoane pe care le-a servit, pentru ca l-au ajutat sa intre în joc și sa comita ceea ce a comis.

În alte situații a atras după el sau a cumpărat alte persoane din administatia publica, persoane care au comis acte de complicitate în favoarea acestuia, emitand autorizatii de desfiintare și demolare strigator la cer de nelegale, în cazul de fata reprezentanti ai Primariei Hunedoara. Exista și alte primarii care i-au dat sprijin, cum exista și alta care l-a refuzat.

Averile pe care Tudor Ion le-a sustras nu au putut ajunge numai la el. A folosit firme și persoane interpuse prin care a derulat cascada de delapidari. Firme care în aparenta cumparau, dar vindeau mai departe, în același timp, cu preturi de 25 de ori sau 50 de ori mai mari. O clădire din Teliuc jud. Hunedoara vândută unei persone juridice contra sumei de 2000 de lei,  aceasta vanzand-o câteva zile mai târziu cu suma de… 200.000 de euro.

Aceste afaceri nu puteau fi comise fără ajutorul cuiva, sau colaborarea cuiva. Au existat multe persoane care au intervenit pentru el salvandu-l de DNA, nume grele gen Sorin Frunzaverde.

Exista posibilitatea decopertarii întregii participatii juridice. Trebuie urmăriți banii, și anchetate persoanele care au atins banii.

Va întrebați pe buna dreptate cum de a fost posibil așa ceva în cadrul unei/unor proceduri judiciare. Supravegheata de un judecător sindic. Nu știm ce vina poarta judecatorul Adina Camelia Iftimus de la Tribunalul Hunedoara. Credem ca a fost de buna credința, din moment ce actele frauduloase nu au fost raportate la dosarul de faliment. Aceasta este realitatea constatata de investigatia ziarului Incisiv de Prahova, în urma studierii dosararelor.

Dacă a știut ce face, înseamnă ca este și judecatorul vinovat. Dorim sa credem ca a fost de buna credința.

Indicam organelor de cercetare penala o societate de „consultanta financiara” prin care Tudor Ion spala banii sustrasi din falimente. Se numește Master Recovery Bucuresti, este condusa de un anume Calin Oancea, fost angajat al lui Tudor Ion la IT Management Advisors, firma in spatele caruia se afla generalul in rezerva SRI, Florian Coldea.

Iată așadar ca o multime de persoane  l-au sprijinit, încurajat, ajutat  pe Tudor Ion sa comita aceste fapte.

Iar probabilitatea ca o rețea organizata de fraudatori ai procedurilor de faliment indreptate fata de fosti mamuti industriali sa stea le baza acestor afaceri incredibile este destul de mare.

CNCAF Minvest Deva este compania care a avut în portofoliu activitatea de minerit și extragere a minereurilor respective, iar Filiala Poiana Ruscai se ocupa cu extragerea minereului feros în zonele Teliuc, Ghelari și alte mine din acești munți, alimentand decenii activitatea Combinatului Siderurgic Hunedoara.

Odată cu moartea mineritului în Romania, cadavrele acestor intreprinderi de stat au rămas așteptând putrefactia. Nu putrefactia a intervenit, ci procedura fireasca a falimentului în lipsa oricarei reorganizari.

În evidentele contabile, datorii imense, cele mai multe fiind datorii la bugetul de stat, principal creditor în viața fiind astfel ANAF-ul.

Luând cunoștința în anul 2008 despre faptul ca Minvest-ul , în dificultate financiara și cu conturile blocate de ANAF, vinde clădiri dezafectate din patrimoniu, denuntatorul a luat decizia sa achizitioneze patru asemenea clădiri în fosta incinta a Uzinei de Preparare Teliuc. Le-a cumpărat, le-a plătit, și a încercat demararea unui proiect de edificare a unui complex turustic în acel loc, situat la câțiva km. de Hunedoara, spre zona de agrement a lacului Cincis.

Terenul aferent cladirilor, nefiind intabulat în CF în favoarea statului roman în urma exproprierilor , a rămas sa fac toate demersurile pentru a obtine și vanzarea terenurilor, poveste complicata ce nu face obiectul memoriului.

În scurt timp, se declanseaza procedura de faliment fata de filiala Poiana Ruscai a Minvest, și este numit lichidator judiciar SCP IT Management Advisors SPRL Timisoara, condusa de Tudor Ion. Dosarul cu nr. 7450/97/2008 al Tribunalului Hunedoara.

Având un drept de superficie asupra terenului, în acea perioada a încercat sa obțina de la Primaria Hunedoara autorizatiile necesare investitiei sale. In mod bizar pentru dansul dar nu si pentru noi, s-a izbit de un refuz concertat, bazat pe minciuni, scandal, amenzi, primaria Hunedoara făcând tot posibilul în  a il descuraja . Cladirile pe care le-a cumparat se aflau în zona de interes a lichidatorului, care incepuse deja sa „valorifice” tot ce putea , în acea incinta aflandu-se mai multe clădiri, nu doar ale sale.

În același timp, lichidatorul a obținut de la Primaria Hunedoara autorizație de desfiintare asupra cladirilor din incinta, desi ar fi trebuit sa i se respinga , pentru acelasi motiv invocat in cazul acestuia, si anume mincinoasa sustinere de catre reprezentantii primariei a faptului ca acele cladiri s-ar afla pe teritoriul Teliucului, si nu a Hunedoarei. Minciuna in timp a fost dovedita, important este indiciul care arata tratamentul discriminatoriu. Interesele lui Tudor Ion au fost intampinate cu slugarnicie.

Documentul care ii permisese obtinerea autorizatiei:

Este un contract de asociere în participatiune, cu nr. 324/30.04.2010, încheiat de lichidatorul Tudor Ion, în numele CNCAF Minvest Deva în calitate de „asociat-prim”, și o societate din Hunedoara, Valmet Production SRL în calitate de „asociat secund” (apartinand unui anume Ilisei Mircea, anchetat și arestat în alt dosar a DIICOT Alba-Iulia). Prin acest contract , asociatul secund plătește suma de 25.000 de lei, și primește dreptul de a se ocupa de demolarea activelor din incinta Uzinei de Preparare Teliuc, urmând ca beneficiile să fie împărțite apoi jumi-juma.  Asociatul secund intra și el în faliment după 27 de zile, astfel ca este înlocuit prin aditionalul din 27.05.2010 cu un nou asociat secund , SC Uzin Grup Vest Hunedoara, apartinand…aceluiasi Ilisei Mircea. De notat, ghiciti cine se ocupa de falimentul Valmet ca lichidator ? Un singur raspuns.

Asociatul secund  „muncește” din greu la efectuarea activitatilor de demolare, cu mana doar pe stilou, semnand un contract, nr. 4251/16.08.2010, prin care vinde întreaga cantitate de fier vechi ce va rezulta din demolare către SC Remat Scholz SRL Drobeta Turnu-Severin, contra sumei de …500.000 de lei !

Iată așadar o operațiune demna de un gospodar adevărat, menit sa valorifice cu maxim de randament activele debitorului, în interesul procedurii și al creditorilor. Creditor majoritar statul roman prin ANAF.

Remat Scholz plătește banii, vine, demoleaza tot. Printre altele, demoleaza și o clădire care îi aparținea denuntatorului, și pleacă cu fierul vechi. Cu siguranța s-a ales și cu profit.

Deci asociatul secund se alege cu 250.000 de lei conform contractului încheiat cu lichidatorul, semnand doar un act de vanzare-cumparare. La atât s-a limitat activitatea lui.

S-au dat ceilalți 250.000 de lei? Nu. N-au ajuns la creditori, pentru ca operațiunea a fost ascunsă de lichidator procedurii judiciare.

Un prim aspect. Actul juridic al asocierii în participatiune este nul absolut.

Nu doar fiindcă este evident ilicita cauza, frauda la lege, ci fiindcă Legea 85/2006 nu permite unui lichidator sa vanda bunurile debitorului decât printr-un procedeu de vanzare aprobat de Adunarea Creditorilor, și validat de judecatorul sindic. În nici un caz nu i se permite de lege sa facă afaceri, sa intre în asocieri.

Chiar și trecând peste aceasta nelegalitate, și acceptand-o ca normala, poate din necunoastere, studiind dosarul de faliment mai târziu, după închiderea procedurii, în vederea efectuarii unei expertize, nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca acest contract nu a fost raportat la dosar, nu exista nici o urma a sa, și nici o urma a vreunui ban care s-a încasat pentru demolarea acelor active !

Ce explicație se poate da ? A uitat  lichidatorul sa o facă ? Sau a vrut sa nu se afle despre afacere ?

 

Concluzie:

Un profesionist al acelei legi, încheie un act pe care știa ca n-avea voie să-l încheie, scopul fiind acela de a da aproape pe gratis , altuia, contravaloarea unei părți din averea debitorului, pe care el trebuia sa o dea de fapt creditorilor. Iar creditorul cel mai mare era bugetul de stat. Nu suna și mai bine? Aceștia au fost pagubiti. Si aceasta în cadrul unei proceduri judiciare.

O cauza ilicita.

Aceasta cauza ilicita, consta in a da dreptul unui tert, (despre care Adunarea Creditorilor și judecatorul sindic nu stiau nimic), contra unui preț minuscul, sa vanda mai departe altuia cu un preț de 20 de ori mai mare, dezmembrarea unor active ale debitorului, și sa ia el banii. Ce ar putea să-l determine pe un lichidator sa facă o asemenea afacere, inexplicabil de proasta pentru toți ceilalți participanti la procedura, dandu-le creditorilor 25.000 de lei (pe care nici nu i-a dat de fapt, ascunzandu-i) iar asociatul tău partener , care a „cheltuit” acești bani, sa vanda mai departe pe 500.000 de lei, unui al treilea ?

De ce nu ai vândut tu, lichidator, cu 500.000 de lei, dacă tot exista informația unui astfel de client? Și dadeai creditorilor toți banii ăștia? Sarmanul Florian Coldea de la SRI…

Ce este mai clar ca a știut ca o comis o ilegalitate, decât faptul ca a ascuns aceasta operațiune participantilor la procedura și judecatorului sindic, neraportand acea valorificare la dosarul cauzei? Pare greu de crezut, dar din cercetarea dosarului de faliment, se constata ca nu exista depus la dosarul cauzei acest contract, și nici banii nu au fost dați creditorilor.

Ascunderea faptei.

Legea 85/2006 descrie clar ce fel de acte juridice are voie sa încheie un lichidator.

Art. 116 pct. 2 din Legea 85/2006 spune ca „ metoda de vanzare a bunurilor, respectiv licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua,va fi aprobata de Adunarea Creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezinta Adunarii generale a Creditorilor și regulamentul de vanzare corespunzător modalitatii de vanzare pentru care opteaza.”

Deci modalitatile de vanzare sunt enumerate limitativ. În plus, se elaboreaza un regulament de vanzare.

A existat în cazul de fata vreun regulament ? S-a aprobat modalitatea de vanzare de către Adunare ?

Nu. S-a încheiat „pe sestache” un contract de asociere în participatiune. Prin care lichidatorul a dat contra sumei de 25.000 de lei, (care nu se știe unde au ajuns) dreptul asociatului sau de a vinde contra sumei de 500.000 de lei, fierul vechi din demolari, unui tert, care sigur a câștigat și el din afacere.  Aceasta operație, acest act juridic nu a ajuns la cunoștința nimănui din cadrul procedurii. Oare a uitat ? Sau n-a știut ca trebuie? Cum s-ar putea gândi de către oricine, ca a uitat sau n-a stiut?

Ceea ce a făcut lichidatorul se regaseste la art. 145 din Legea insolventei -, ca infractiune: Delapidarea ,  în doua variante normative, la care se pedepsește si tentativa.

În cazul de fata este evident vorba de art. 145 alin.2. Cu consecinte grave.

S-a reclamat aceasta frauda precum și abuzurile in serviciu ale Primariei Hunedoara la parchet.  S-a format dosarul 3373/P/2010 la parchetul local Hunedoara, reclamand prejudicii și pierderi pe care le-a suferit denuntatorul . Când s-a ajuns la suma de peste 1 milion de euro ca prejudiciu, dosarul a fost declinat la DNA Alba primind nr. 67/P/2014. După 4 ani. După încă un an, deși elementele erau descrise pe larg, nici un organ nu a catadicsit să ia în seama sesizarea, și sa cerceteze faptele lichidatorului, de la care era evident ca pornise totul.

S-au cercetat abuzurile în serviciu doar, iar în iunie 2015, DNA Alba a dat o soluție de clasare fata de abuzurile în serviciu, nementionand în dispozitiv nimic despre măcar o clasare a cauzei fata de Tudor Ion pentru faptele sale. Ca și cum sesizarea nu ar fi existat. Refuz complet.Iar saracutul Florian Coldea…

Atacand ordonanta la procurorul ierarhic superior, acesta a respins plângerea, sustinand doua tampenii, una cât el de mare, ce face de ras profesia de procuror , și una un pic mai mica, dovada ca procurorul șef ori n-a priceput despre ce e vorba, ori n-a vrut sa știe despre ce e vorba. Ori a vrut să acopere pe cineva.

Pagina a 3-a a ordonantei 23/II/2/2015 /17.06.2015 , la mijloc:

Asocierea in participatiune este un contract scris, în baza caruia doua persoane fizice/juridice, fără a crea o noua entitate juridica, convin sa intreprinda una sau mai multe operațiuni, și nu se confunda cu lichidarea bunurilor din averea debitorului aflat în stare de insolventa, pentru a fi incidente dispozitiile art. 116 din Legea 85/2006”

Stai și te întrebi dacă semnatarul rândurilor, procuror sef serviciu DNA vorbește serios.

Sigur ca asocierea în participatiune e una și lichidarea e alta. Întrebarea este : avea voie lichidatorul sa facă așa ceva? Nu. Procurorul șef se refera la asta ca și cum ar fi fost separata de lichidare, și totul a fost astfel normal.

Adică lichidatorul a făcut afaceri private cu bunurile debitorului, instrainandu-le, dar nu a fost vorba de lichidare? Deși era numit și acționa exact într-o procedura de lichidare a acelor bunuri? E vreo gluma pe care profanii nu o pot înțelege?

Răspund cu o gluma. Pai nu, normal ca n-a fost lichidare, nici nu a înștiințat judecatorul sindic și participantii ce face. Deci lichidatorul are dreptul sa facă tot ce-i place lui pe lume, din perspectiva DNA.

Și având în vedere asta, în pagina următoare a ordonantei : „raportat la aspectele de fapt și drept analizate, sustinerea ca activitatea lichidatorului Tudor Ion în legătura cu incheierea acestui contract, ar avea conotatii penale, este nefondata”. Desi in dispozitivul ordonantei procurorului de caz nu exista vreo solutie data fata de faptele lui Tudor. Nimic

Merita citite aspectele de fapt și de drept de care vorbește procurorul șef .

În prezent, ordonantele sunt atacate prin plângere la judecatorul de camera preliminara la Tribunalul Hunedoara, astaptand judecata în camera de consiliu, in data de 25 octombrie a.c., in dosarul numarul 3599/97/2018.

Purtand multe lupte , pe diverse „fronturi juridice”, s-a ajuns în posesia multor documente, care arata ca acest gen de operațiuni frauduloase a fost practicat de Tudor Ion și în cadrul altor lichidari, culmea, ale altor filiale CNCAF Minvest, cazul filialei Bradmin și SC Miniera Banat Anina.

În cazul Filialei Bradmin, Tudor M.Ion, în numele CNCAF Minvest încheie „asocierea în participatiune” nr. 75/07.03.2013 cu firma SC Steel Processing SRL Calan , careia contra sumei de 50.000 de lei ii da dreptul sa demoleze cladirile Minei Barza și ale Uzinei de preparare Gura Barza. Nu se mai prevede împărțirea vreunui beneficiu, de ce ar fi fost nevoie de asta?

SSS

Banii, cei 50.000 de lei se plătesc prin ordinul de plata nr. 15/08.03.2013, a doua zi după semnarea contractului, însă ciudat, nu de către SC Steel Processing, ci de alta firma, SC Radu Metalsid SRL, la „ordinul” SC Steel Processing. De ce ? Cumva aceasta firma a fost cea care a efectuat de fapt demolarea, și a „cumparat” de la Steel Processing pe un preț bun de tot fierul vechi rezultat, ca și în cazul SC Remat Scholz Turnu Severin?

Se poate verifica ce profit a făcut Steel Processing Calan vanzand fierul vechi rezultat. Demn de verificat dacă acest contract a fost raportat la dosarul de faliment , și dacă judecatorul sindic l-a verificat de legalitate sau nu.

In prezent, in zona minei Barza si a fostei Uzine de preparare din valea Brezei, langa Brad, zici ca a trecut razboiul mondial.

La Anina, dreptul de a demola cladirile incintei Uzinei de Preparare ajunge la SC Turnovi SRL Manareu (lângă Hunedoara), care cere autorizație de desfiintare de la Primaria Anina. Nu știm prin ce contract de asociere. Dar printre numele care apar, exista unul familiar, SC Uzin Grup Vest Hunedoara, Mircea Ilisei, care prin factura seria UGV nr. 2662/03.12.2010, vinde către SC Turnovi contra sumei de 124.000 de lei „imobil denumit generic construcții vechi”.

De unde avea SC Uzin Grup Vest acea clădire ? O cumparase se pare ca de la o firma obscura din Hunedoara, (atenție, afacerea e în jud. Caras-Severin, loc de bastina și pelerinaj a lui Tudor Ion) , pe nume SC Alin Best SRL. Aceasta cumparase „imobilele denumite generic”, conform facturii 988/28.04.2010 de la SC Miniera Banat SA, în faliment, sigur prin lichidator.

Turnovi incearca sa obtina autorizatia de demolare, o obtine, dar ghinion! Exista pe lume si oameni onesti. Primaria Anina verifica din nou documentatia, si anuleaza autorizatia, intrucat nu se dovedise dreptul de proprietate in favoarea solicitantului. Deci la Anina s-a putut proceda legal, la Hunedoara sau Brad nu. Toata administratia locala a fost in genunchi in fata lui Tudor.

 

Un alt aspect interesant. În cadrul lichidarii Filialei Poiana Ruscai, lichidatorul vinde la „licitatie” o serie de clădiri, pe preturi de trei lei. Printre ele, prin vanzare directa, clădirea sediului filialei din Teliuc. Suma , în jur de 2000 de lei.

La câteva zile după vanzare, noul proprietar o vinde mai departe cu suma de 200.000 de euro.

Suntem siguri ca o (re)cercetare a dosarului de faliment, și o urmărire în teren a „rezultatelor”, și a ceea ce a lăsat în urma lichidarea, vor scoate la iveală suprize multe pentru un organ de ancheta eficient.Incisiv de Prahova va sesiza si Inspectia Judiciara, punctual pe fiecare procuror si/sau judecator care a incalcat legea cu rea-credinta.

Problema terenurilor.

Sub aceste clădiri, precum si în toată zona ce fusese administrata de companiile de stat, se afla teren. Iar terenul costa bani, mai mulți decât fierul vechi.

Aceste terenuri au avut și au probleme: statul roman nu s-a obosit sa intabuleze dreptul sau de proprietate, rezultat din exproprieri, în cartea funciara.

Valorificarea lui presupunea acest lucru.

Denuntatorul a  reușit sa cumpere terenul ce revenea cladirilor sale în câțiva ani, după insistente imense și indelungate la Ministerul Economiei, platind chiar acesta toate cheltuielile legate de obtinerea atestatului dreptului de proprietate, și intabulare.

De restul terenurilor s-a ocupat Tudor Ion.

N-a intabulat nimic. N-a vândut nimic. Și totuși, peste 250 de hectare de teren, situate mai sus de incinta Uzinei de preparare Teliuc, în zona lacului rezultat din inundarea minei, au intrat în posesia unei persoane misterioase. Pentru aceste terenuri, respectivul anonim incaseaza fonduri de la APIA. Sunt peste 250 de hectare.

Ca sa accesezi fonduri trebuie sa dovedești dreptul de proprietate. Cum a ajuns acea persoana proprietar pe terenul statului, fără o vanzare ? I-a concesionat Tudor terenurile pe 250 de ani?

Suntem în posesia planurilor de situație, a hărților, a situatiilor de carte funciara a tuturor terenurilor filialei Poiana Ruscai, pentru a se putea verifica ce s-a întâmplat cu acestea, documente pe care le vom pune la dispozitia organelor de cercetare penala.

Dacă pentru clădiri Tudor Ion i-a imbogatit pe unii, și s-a ales sigur cu partea leului, cât de mult i-a imbogatit pe alții cu terenurile ? Cât o fi primit el și cei cu care este în legătura? Iar, saracutul Florian Coldea de la SRI…

Pe unul dintre procesele verbale de licitatie a cladirilor de la Teliuc, veți observa un nume în „juriu”. În comisie. Calin Oancea. La acea vreme era angajat în cadrul IT Management a lui Tudor Ion.

În prezent, pastoreste în Bucuresti o firma de consultanta financiara, Master Recovery. Prin aceasta firma paravan, banii negri proveniti din lichidari sunt spalati prin diverse operațiuni. Aceasta societate este depozitara sau proprietara unor active uriașe, de ordinul zecilor, sutelor de milioane de euro.

Explicabil.

Cardasia dintre Tudor Ion și Calin Oancea este evidenta. Unul l-a crescut pe celălalt, iar ultimul, din recunoștință își ajuta maestrul.

Tudor Ion nu mai este la IT Management Advisors. Și-a părăsit propria corabie, și a fondat o alta firma, Tudor și Asociatii. De ce oare ? N-a fost mulțumit de propria sa firma ? A vrut sa înceapă o viața noua? Sau se simțea neliniștit pentru ce lasase în urma?

Interceptarile telefonice

Ca intr-un film de Tarantino, la fel de incitant.

In anul 2008, dupa numirea ca lichidator a lui Tudor Ion,  denuntatorul a solicitat acestuia sprijinul pentru a obtine transferul proprietatii asupra terenului aferent cladirilor mele, crezand ca acesta va proceda probabil la intabularea tuturor terenurilor filialei companiei.

Tudor Ion i-a cerut 100.000 de euro pentru a face aceasta. Fiind socat de pretentiile acestuia, s-a sesizat DNA Alba cu privire la luarea de mita comisa de lichidator. Formandu-se dosarul nr. 70/P/2009, sesizarea denuntaorului a fost la inceput luata in serios, procedandu-se la interceptarea convorbirilor telefonice, si chiar la inregistrari in mediul ambiental. Cum nu avea suma de bani pretinsa de Tudor, denuntatorul i-a promis acestuia ca ii va da un apartament in Timisoara, acesta fiind in principiu de acord.

S-a incercat organizarea unui flagrant, ofiterul de politie judiciara din cadrul DNA spunandu-i ca din interceptari rezulta destule elemente folositoare.

La scurt timp, acelasi ofiter l-a informat ca totul a cazut, intrucat a fost „tradat” din interior, Tudor s-a tras la fund, iar la procurorul DNA a intervenit personal maretul personaj Sorin Frunzaverde, tartore de Caras-Severin, protector din umbra al afacerilor lui Tudor Ion.

Imediat s-a dat si solutia din dosar, un NUP motivat telegrafic, din care reiese ca nu s-au conturat elemente care sa sprijine vreo sustinere cum ca Tudor ar fi vreun infractor.

Fiind parte vatamata, denuntatorul a solicitat dosarul la studiu precum si o copie a acestuia, permitandu-mi-se.

Astfel, acesta a ajuns in posesia transcrierilor din interceptarile telefonice ce erau atasate la dosar. Nu stim daca sunt toate, in orice caz constituie o lectura foarte interesanta.

Nici pentru un novice care le citeste nu este de neinteles faptul ca Tudor Ion dezvaluie in aceste convorbiri modul sau de lucru fraudulos din cadrul lichidarilor.

Treceti peste convorbirile legate de mita pe care i-a cerut-o, si veti gasi bucati suculente.

De exemplu,  in data de 05.05.2009, ora 19.42, Tudor este contactat de un personaj de la firma SC Debisud Import Export SRL Resita, str. Retezat nr. 16. Tudor il sunase initial, si acesta nu ajunsese la telefon. Dupa ce se imbratiseaza cu drag,Tudor il instiinteaza:

T – Vroiam sa iti spun ca am castigat podurile. Macaralele

Cet: hai nu mai spune

T: Si vreau sa le vand la pret de fier vechi

Cet: hai nu ma innebuni  

T: Pe voi va intereseaza?

Cet: Pe noi ne intereseaza, cum sa nu.

T: sa le aveti acolo. Le folositi

Cet: incredibil! Cum ai reusit?

T: Nu suntem butic. Ti-am zis ca exista posibilitatea sa…no. sa si pierd, dar uite ca nu am pierdut.

……………………………………………………………………………………………………………………………

T: O sa dau un anunt prin 20 sa fie licitatia. Dar pana atunci trebuie sa vorbim.

 

Rezumat pe intelesul tuturor:

Tudor Ion este lichidator intr-o procedura. Printre bunurile supuse lichidarii se afla poduri rulante mobile, instalatii de ridicat aflate intr-o hala sau mai multe hale industriale.

Contacteaza un personaj de la o firma resiteana, cu care se imbratiseaza cu drag oricand.Se refera la bunurile supuse lichidarii ca si cum le-ar fi castigat. El.”Am castigat podurile.Macaralele”. Ii explica personajului ca el, Tudor Ion, vrea sa vanda la pret de fier vechi. De unde rezulta ca nu Adunarea Creditorilor stabilea pretul si modalitatea de vanzare, ci el era stapan acolo. Din moment ce pretul de fier vechi este vointa lui, inseamna ca ar fi existat poate si alta varianta, nu?.

Ii ofera „pretenului” bun de imbratisat acele poduri, la pret de fier vechi, dar ca sa le foloseasca ! Acesta accepta bucuros,permitandu-si sa refuze ceea ce  nu se mai poate autoriza ISCIR, deci e clar ca le doreste pentru folosinta.

Atentie la finalul frazei cu organizarea licitatiei. Se termina cu : dar pana atunci trebuie sa vorbim. Ce sa vorbeasca?  Cu siguranta detalii legate de partea leului, sau de persoana interpusa care va aparea in peisaj.

Imaginati-va cum la un astfel de telefon a raspuns seful SC Remat Scholz Turnu Severin sau cel al Turnovi Hunedoara, sau oricare altul dintre cei interesati sa dea bani. Pentru ca urma sa se dilueze, afacerea se face printr-un intermediar, „asociat secund”, care aparent cumpara , dar ca sa dea mai departe. E posibil scenariul, rezultand din acte.

Convorbirea e putin mai lunga, merita citita.

Infractiunea nu s-a prescris inca.

 

Nivelul relatiilor lui Tudor si accesul acestuia la complicitatea sau ajutorul institutiilor statului sau organelor judiciare, din alte convorbiri:

30.04.2009, vorbeste cu o persoana importanta de la Comisariatul de Mediu Hunedoara. Acesta ii spune : „am vorbit cu seful lu doamna Sturza, doamna judecator Sturza, mi-a spus ca nu este nici o problema sa semnati actele de mediu (desi Tudor inca nu preluase legal documentele). Probleme sunt in cazul implicarii economice. Dar actele de mediu se pot semna fara nici un fel de problema.”

Livia Daniela Sturza , fost judecator sindic la Tribunalul Hunedoara, in prezent judecator la Curtea de Apel Alba-Iulia. La acea vreme, „sef” al ei , presedintele instantei, era Tiliciu Daniel, iesit intre timp la pensie.

O alta convorbire din 05.05.2009, ora 15.02, in care ii spune unei doamne ca a fost „la sustinerea unei teze de doctorat a lui Ciobi Nas, prietenul nostru de la Curte.”

 

Printre altele, Tudor Ion face si angajari  pentru lichidarea Bradmin, pe care care a dezmembrat-o ca fier vechi. Convorbirea din 11.05.2009, ora 9.54, cand ii da ordin unei colaboratoare sa o angajeze pe doamna Lenmac Violeta in post de consilier.

T…ca si consilier o angajezi. Cu 3000 de lei brut cu program de 8 ore.

Cet: consilier? Ce fel de consilier?

T: Consilier.

Cet: Pai nu. Ca trebuie sa scriu acolo, sa caut in codul COR.

T: pe partea asta de mine. Pe parte de mine daca exista, ceva specific domeniului minier. Consilier inchideri mine. Sau eu stiu? Ceva de genul asta.

 

Cum am dezvaluit mai sus despre vanzarea pe trei lei a cladirilor filialei Poiana Ruscai, aflate in Teliuc, cladiri ce au fost apoi vandute pe sute de mii de euro, cele mai interesante convorbiri le poarta Tudor Ion cu un personaj misterios, ce foloseste o cartela prepaid cu nr. de telefon Vodafone 0727917292.

Aceasta persoana refuza sa se intalneasca cu Tudor Ion in zona sediului Minvest din Deva, pentru a nu fi vazut de „oamenii” de acolo. Se intalnesc la acest personaj acasa in data de 09.04.2009, pentru a sta de vorba linistiti.

De remarcat faptul ca Tudor i se adreseaza cu apelativul „sa traiti”. In convorbirea din acea data de la ora 11.56, individul misterios ce foloseste cartele prepaid, desi pare „scula” importanta, ii spune lui Tudor ca se vor intalni si cu „omul, cu directorul”.

La cateva zile dupa aceste discutii, Tudor da dispozitie ca Lenmac Violeta sa fie angajata ca si consilier inchideri mine. Intr-o convorbire ulterioara, Violeta Lenmac se ocupa de ridicare de proiecte si documente de la Cepromin Deva.

 

In data de 25.05.2009, misteriosul individ important il suna de Tudor la ora 13.57. Continutul convorbirii merita redat in intregime:

Tudor: Alo.

Cet: Alo. Ce faci frate?

T: Uite acuma am ajuns pe la birou. Am fost pe la scoala.

Cet: Da? Ai fost la treaba. Am fost la Teliuc astazi.

T: Asa.

Cet: Pai bai fratioare, pai tu ai acolo un cartier intreg de vanzare. Toate casele de la frontul doi sunt a minei…

T: Uite ca nu stiam, nu mi-au spus domnii nostri care trebuiau.

Cet: Pai is vreo 10 case din alea de colonie lungi. Am fost la motel la Cincis acolo unde au ei baza. Ii brici.Totul e vopsit, aranjat, numai sa o preluam.

T: Da, frumos.

Cet: Sa scoatem la vanzare tot ii brici.

T: Da,da,da. Numai trebuie sa vedem cum au dat-o ei pierduta.

Cet: pai ei au zis asa: ca a fost a sindicatului si sindicatul a predat-o la sindicatul de la central. Pai stai ba putin, pai a fost a intreprinderii miniere. Sindicatul a cui a fost?

T: pai a intreprinderii, nu putea sa fie a sindicatului.

Cet: Pai da. Este un tip care a inchiriat-o de la mina zicea ala, de acolo de la Teliuc.

T: Da, pai aia tot a minei trebuie sa fie.

Cet: Fii atent, ca o sunat-o pe Violeta de la Conversmin de la Deva….ca ce l-o cautat…eu am vrut sa scoata toate proiectele care s-au executat in mina Teliuc si in mina Ghelari termen miercuri…toate proiectele de investitii a minei Teliuc si Ghelari. Sa le predea. Pai or intrat in stress ca acuma zice „stai domnule, dar noi am avut dispozitie de la finante, de la Renel, de la asta sa vindem niste obiective de acolo din…” „Domnule, pe mine nu ma intereseaza ce ati avut dumneavoastra. Mie imi dati proiectul. Ca in proiect se vede exact ce ati vandut , cat fier vechi ati vandut, cat fier o fost in investitia respectiva, cat ati vandut cu acte, cat fara acte. Tot ce ati construit din materialele de pe mina sunt a minei chiar daca nu au fost inventariatesi au fost folosite de mina Teliuc”. Zic: „domnule, lucrurile sunt foarte clare. Domnul director, dumneavoastra sunteti pus aici ca sa administrati si sa gospodariti. Sa puneti la dispozitia lichidatorului toate actele necesare” Zic „eu va spun, prima faza este cererea, a doua este plangerea la politie, plangerea penala la politie ca nu puneti la dispozitie toate actele necesare si pe urma o sa vedeti ca organele de politie o sa caute”. Dar problema importanta este ca politistul care o raspuns de…o fost inginer la Ghelari. Si o fost coleg cu mine. Vlad Doinel. Si ala stie tot.

T: Asa. Foarte bine.

Cet: Asta stie tot, tot, frate. Are si inventarul la tot de acolo. Eu o sa il abordez.

T: tre sa il intrebam unde sunt.

Cet: Eu o sa il abordez pe asta, ca is prieten foarte bun cu el. Dar stii tu ca trebe 3 luni sa treaca.

T: da, da,da, am inteles.

Cet…Omul ii domn. Si omul te recompenseaza. Dar trebe sa ne ajuti.

T: Am inteles.

Cet: Sa vad in ce forma, cum. No poimaine plecam la Petrosani.

T: Ok. Bine, frate.

Cet: No, facem cerere oficiala din partea voastra, din partea firmei sa dea toate actele si procesul verbal de predare a minei Anina. Ca acolo se vede tot. Ca acolo in procesul verbal de predare de la regie la sucursala trebuia sa fie toate investitiile, tot.

T: Si documentatiile si tot.

Cet: Ai primit pe fax ce ti-a trimis Violeta?

T: da, da, le-am primit, le-am vazut.

Cet: No, acuma vreau ca miercuri sau joi sa declanseze…la Teliuc masuratoarea la uzina.

………………………………………………………………………………………………………………………..

 

Iata un om misterios, care nu poate sa-si ascunda bucuria ca Tudor Ion are spre vanzare niste active frumusele la Teliuc, despre care acesta nici nu stia inca , pe care „le scoatem la vanzare” sau „ sa o preluam”. Remarcati pluralul. Preluarea se refera la baza sindicatului de la Cincis, care e in stare excelenta, vopsita si aranjata.

Acest personaj nu se sfieste sa intimideze un director cu plangere penala, pentru ca le pune piedici in afaceri.

Ii da dispozitie lui Tudor ce adresa oficiala sa redacteze si sa trimita din partea firmei de insolventa catre conducerea companiei sau sucursalei Anina.

Acest personaj este cunoscut in Minvest, asadar. A fost coleg cu politistul  Vlad Doinel care s-a ocupat de…nu stim de ce s-a ocupat. Vom reveni cu acest individ…

Iar cineva, un domn, recompenseaza pe altcineva pentru servicii oculte.

De asemenea, personajul o controleaza pe noua angajata, Violeta Lenmac, ce se ocupa cu procurarea proiectelor si documentatiilor tehnice. Dorintele lui de declansare a masuratorilor la Teliuc sunt sfinte si trebuie aduse la indeplinire.

Daca nici din aceasta convorbire telefonica nu reiese caracterul organizat al retelei infractionale, precum si faradelegile comise de Tudor si toti complicii, acolitii si instigatorii care il foloseau, atunci nimic pe lumea asta nu mai este clar. Dar, iar saracutul Florian Coldea de la SRI cu a sa prietena, Kovesi de la DNA,,,

 

Incisiv de Prahova sta la dispozitia organelor de cerecetare penala cu toate informatiile, documentele si inscrisurile care probeaza aceste infractiuni savarsite de grupul de crima organizata mentionat.

Putem indica nume de martori. Aceasta Violeta Lenmac poate lamuri cine este personajul.

Un morman de documente abia asteapta sa fie ridicate. Mingea este la fileu. Oare mai avem organe de cercetare penala cu „vana” in Romania? Sau toate tremura de frica lui Coldea si Kovesi…inca…? (Ec Adrian Radu).

IMG_20181023_0002

IMG_20181023_0003

IMG_20181023_0004

IMG_20181023_0005

IMG_20181023_0006

IMG_20181023_0007

 

 

 

Eveniment

Cum faci un buchet cu Stitch potrivit pentru o cerere în căsătorie?

Publicat

pe

Cum faci un buchet cu Stitch potrivit pentru o cerere în căsătorie

Prima dată când am văzut un buchet cu Stitch dus la o cerere în căsătorie, am ridicat din sprânceană. Un extraterestru albastru, cu urechi mari și dinți, între trandafiri albi, exact în momentul în care oamenii aleg de obicei ceva solemn. Mi s-a părut, sincer, o alegere ciudată. Apoi am văzut fața fetei. Și mi-am dat seama că nu înțelesesem nimic din ce se întâmpla acolo.

Un buchet cu Stitch pentru o cerere în căsătorie înseamnă, la nivel practic, un pluș de 20 până la 30 de centimetri fixat pe un suport rigid și integrat într-un aranjament de 15 până la 25 de fire de flori, construit în tehnică spiralată, cu o paletă de alb, roz cald sau burgundy care se împacă cu albastrul indigo al personajului. Asta e rețeta. Restul, adică partea care contează cu adevărat, ține de motivul pentru care alegi personajul.

Cererea aia nu era despre trandafiri. Era despre ei doi, despre un desen animat pe care îl văzuseră de vreo șapte ori împreună, despre o glumă interioară veche de patru ani. Buchetul nu era decor. Era o propoziție întreagă, spusă fără cuvinte.

De atunci m-am uitat mai atent la fenomen. Buchetele cu personaje, în special cele cu Stitch, au ajuns printre cele mai căutate în perioadele cu încărcătură emoțională, de la aniversări până la momentul în care cineva îngenunchează. Iar dacă vrei să faci unul cu mâna ta, sau măcar să înțelegi ce cere un buchet bun, e util să știi de la început că nu e chiar atât de simplu pe cât pare într-o poză de pe Instagram.

De ce funcționează Stitch acolo unde alte personaje eșuează

Există o logică în spatele faptului că Stitch a devenit personajul preferat pentru momentele romantice, și nu ține doar de faptul că e drăguț. Sunt o grămadă de personaje drăguțe.

Filmul Disney din 2002, Lilo și Stitch, e construit în jurul unei idei foarte simple și foarte greu de digerat, mai ales pentru copii. Familia nu înseamnă neapărat oamenii cu care te naști. Cuvântul hawaiian ohana, repetat în film până devine un fel de refren, e definit chiar așa. Familie înseamnă că nimeni nu e lăsat în urmă și nimeni nu e uitat. Iar Stitch, care începe ca un experiment genetic proiectat să distrugă tot ce atinge, ajunge personajul care înțelege replica asta cel mai profund, tocmai pentru că nu avusese niciodată pe nimeni.

Aici e nervul. Când duci un Stitch la o cerere în căsătorie, nu duci o jucărie. Duci, fără să spui asta cu voce tare, o promisiune că nu pleci nicăieri. Că persoana din fața ta nu va fi lăsată în urmă. Sunt cupluri pentru care replica asta contează mai mult decât orice a scris cineva vreodată pe o felicitare cumpărată de la benzinărie.

Mai e ceva, mult mai prozaic. Stitch e albastru, are urechi care se pretează la aranjat între flori și o siluetă suficient de compactă cât să nu domine compoziția. Compară asta cu, să zicem, o girafă de pluș. Nu merge. Forma contează enorm în construcția unui buchet, iar Stitch se comportă surprinzător de bine ca element central, atâta timp cât respecți câteva reguli.

Diferența dintre un cadou drăguț și un gest care contează

O observație pe care am făcut-o vorbind cu oameni care au trecut prin momentul ăsta. Cererile care rămân în memorie nu sunt cele mai scumpe. Sunt cele în care persoana care cere a demonstrat că a fost atentă. Un buchet cu Stitch dăruit cuiva care nu a văzut filmul e un buchet cu un pluș albastru. Același buchet, dăruit cuiva care plânge de fiecare dată la scena cu barca, e cu totul altceva.

Deci prima întrebare pe care ți-o pui nu e ce flori alegi. E dacă personajul chiar înseamnă ceva pentru persoana din fața ta. Dacă răspunsul e nu, oprește-te aici și fă altceva. Serios. Un buchet tematic care ratează tema e mai rău decât un buchet clasic făcut bine.

Ce alegi mai întâi, plușul sau florile

Toată lumea începe cu florile. E greșit.

Plușul e piesa în jurul căreia construiești tot. Are dimensiune fixă, culoare fixă, greutate care nu se negociază. Florile se adaptează. Mergi invers față de instinct și alege întâi Stitch-ul.

Dimensiunea e prima decizie și cea mai importantă. Un pluș de 15 centimetri se pierde între flori și arată ca un accesoriu uitat acolo. Unul de 40 de centimetri transformă buchetul într-un pluș cu câteva flori în jur, care nu mai poate fi ținut confortabil cu o singură mână. Zona bună, din ce am văzut, e undeva între 20 și 30 de centimetri. La dimensiunea asta personajul e clar vizibil, dar florile rămân flori.

Contează și cât de ferm e plușul. Cele umplute prea moale se turtesc când le fixezi și, după douăzeci de minute, Stitch arată ca și cum ar fi avut o săptămână grea. Cele cu umplutură tare își țin forma, dar sunt greu de ancorat. Ideal e un mijloc, un pluș care își păstrează silueta când îl apeși cu degetul, dar care cedează un pic.

Apoi calitatea materialului, care se vede în fotografii mult mai mult decât ai crede. Blana ieftină reflectă lumina ciudat, cam ca o pijama sintetică, iar la blitz albastrul devine violet spălăcit. Un pluș bun are fibra mai densă, cu textură mată, și rămâne albastru și în lumină naturală, și în lumină de restaurant. Diferența de preț e de câteva zeci de lei. Diferența în fotografia pe care o veți avea peste douăzeci de ani nu se măsoară în lei.

Care Stitch, că sunt mai multe

Variantele diferă mult, iar alegerea spune ceva. Stitch clasic, cu perechea suplimentară de brațe ascunsă și expresia lui obraznică, e cel mai versatil. Stitch cu inimioară în mână e cel mai evident, poate prea evident pentru unii, deși la o cerere evidentul nu e neapărat un defect. Stitch cu Angel, partenera lui roz din serial, e o alegere pe care puțini o fac și care funcționează foarte bine dacă amândoi cunosc personajul, pentru că sugerează perechea fără să o spună.

Am văzut și oameni care aleg Stitch cu floare de plumeria pe cap, referință la Lilo. E subtil și frumos, cu riscul ca nimeni în afară de ei doi să nu prindă gluma. Ceea ce, la o cerere în căsătorie, cam asta e ideea.

Florile care merg cu albastru și cele care nu merg deloc

Aici lucrurile devin puțin tehnice, dar rămân la nivelul la care oricine înțelege dacă i se explică o dată.

Albastrul lui Stitch e un albastru rece, saturat, cu tentă spre indigo. Nu e bleu de vară. Asta înseamnă că se ceartă cu unele culori și se împacă foarte bine cu altele.

Albul nu dă greș niciodată. Trandafiri albi, eustoma albă, hortensie albă. Contrastul e curat, plușul iese în evidență, compoziția capătă aerul acela de eveniment important. Dacă ești nesigur și nu vrei să experimentezi într-o seară ca asta, albul e alegerea sigură. Nu a regretat nimeni vreodată un buchet alb.

Rozul funcționează, cu o condiție. Trebuie să fie roz cald, de tipul celor din trandafirii de grădină, nu fucsia strident. Fucsia lângă albastru indigo produce o vibrație vizuală obositoare, ochiul nu știe unde să se așeze. Roz prăfuit, roz somon, roz pudră, toate se așază frumos lângă albastru și dau buchetului o blândețe care merge cu momentul.

Roșul e problematic și o spun direct. Roșu intens lângă albastru intens creează o tensiune de tip steag, iar Stitch pare că a nimerit din greșeală într-un buchet de Ziua Îndrăgostiților. Dacă vrei neapărat roșu, pentru că e cerere în căsătorie și așa se face, mergi pe un burgundy închis, care are destul brun în el cât să calmeze conflictul.

Galbenul, în general, nu. Am văzut încercări și niciuna nu m-a convins. Galben lângă albastru e un contrast complementar prea brutal pentru un buchet romantic, arată mai degrabă a decor de petrecere pentru copii.

Ce flori concret și de ce

Trandafirul rămâne coloana vertebrală, și nu din lipsă de imaginație. Are tijă rezistentă, cap suficient de mare cât să echilibreze plușul, și rezistă. Un trandafir de calitate ține o săptămână și ceva, ceea ce contează dacă vrei ca buchetul să existe și după momentul cu poza.

Eustoma, pe care mulți o știu drept lisianthus, e arma secretă a buchetelor bune. Seamănă cu un trandafir de mătase, are petale ondulate și dă volum fără să ceară atenție. Umple golurile cu eleganță.

Hortensia e utilă când vrei masă. Un singur cap de hortensie ocupă cât șapte trandafiri și creează pe loc senzația de buchet bogat. Are un defect serios, se ofilește repede dacă rămâne fără apă, deci nu e prima alegere dacă buchetul stă câteva ore în mașină.

Gypsophila, adică floarea miresei, e controversată. Unii o adoră, alții o consideră umplutură ieftină. Părerea mea e că totul ține de cantitate. Un pic, ca spumă între flori, arată bine. Multă, și buchetul pare făcut în grabă.

Am o slăbiciune pentru garoafele de calitate în buchetele astea, deși știu că sună a floare de la piață. Garoafa modernă, cu petale dese și culori pudrate, e complet altceva decât ce vindeau florăriile în anii nouăzeci, și rezistă mai bine decât aproape orice.

Construcția propriu-zisă, pas cu pas

Îți trebuie plușul, între cincisprezece și douăzeci și cinci de fire de flori în funcție de mărimea dorită, verdeață pentru contur, două sau trei bețe subțiri de bambus, sârmă de florărie, bandă de florărie, hârtie de ambalaj și panglică de satin.

Începi prin a pregăti plușul, și aici e trucul pe care majoritatea tutorialelor îl trec cu vederea. Nu înfigi nimic în el. Chiar dacă vezi peste tot oameni care bagă bețe direct în pluș, rezultatul e că plușul rămâne cu găuri și cu umplutura deranjată permanent. Metoda corectă e să legi două bețe de-a lungul corpului, în spate, cu sârmă trecută pe sub braț și în jurul taliei, strâns dar nu sufocant, apoi să acoperi legăturile cu bandă de florărie. Plușul rămâne intact și poate fi scos oricând.

Bețele trebuie să coboare cam cât tijele florilor, ca să se integreze în mâner. Dacă sunt mai scurte, Stitch se lasă în față sub propria greutate și, după o oră, privește în podea.

Apoi tai florile. Toate la aceeași lungime, unghi de patruzeci și cinci de grade, sub apă dacă poți, pentru că altfel intră aer în tijă și floarea nu mai bea. Cureți complet frunzele de pe partea care intră în mâner. Frunzele lăsate acolo putrezesc și miros urât în două zile.

Construcția o faci în tehnică spiralată, care sună complicat, dar nu e. Ții primul fir în mână, adaugi al doilea așezat oblic peste el, al treilea la fel, mereu în aceeași direcție, rotind ușor buchetul între degete. Tijele se așază natural una peste alta ca într-un evantai, iar buchetul capătă singur formă rotundă și stă în picioare când îl pui pe masă. Dacă adaugi firele drept, unul lângă altul, obții un mănunchi care se prăbușește.

Stitch intră în compoziție cam la o treime de sus, ușor descentrat. Perfect centrat arată static, ca o fotografie de pașaport. Descentrat cu câțiva centimetri, cu capul întors ușor lateral, buchetul pare că se întâmplă, nu că a fost aranjat.

Unde ascunzi inelul, dacă vrei să o faci

Ideea cu inelul ascuns în buchet e mai veche decât Instagramul și rămâne una dintre cele mai frumoase, cu condiția să nu se ducă naibii.

Nu îl legi de pluș cu ață subțire, pentru că se desface. Nu îl pui între flori sperând că rămâne acolo, pentru că nu rămâne. Soluția care funcționează e o cutiuță mică fixată solid în spatele plușului, ascunsă de ambalaj. Sau, dacă vrei varianta clasică, inelul legat cu sârmă de florărie de o tijă groasă, într-o poziție în care e vizibil doar dintr-un anumit unghi.

Am auzit povestea unui tip din Cluj care a legat inelul de urechea lui Stitch cu panglică și a condus prin oraș cu geamul deschis. Restul e previzibil și include o oră de căutat pe stradă. A găsit inelul. Nu se termină întotdeauna așa.

Metoda cea mai sigură rămâne să ții inelul în buzunar și să folosești buchetul ca pretext, ca lucru pe care i-l pui în mână în timp ce te lași într-un genunchi. Efectul e același și riscul e zero.

Panglica și mesajul de pe ea

Panglica nu e decorativă. E ultimul lucru pe care îl atingi când legi buchetul și primul lucru pe care îl citește cineva, dacă ai scris ceva pe ea.

Mesajul scurt bate mesajul lung, întotdeauna. Un ohana, un vrei, o dată, un nume. Am văzut panglici cu paragrafe întregi și efectul e că nimeni nu le citește, fiindcă textul se pierde în pliuri. Trei sau patru cuvinte, cu literă lizibilă, într-o culoare care contrastează cu satinul.

Culoarea panglicii se alege ultima, după ce buchetul e gata, pentru că abia atunci vezi ce lipsește. Albul merge cu tot. Argintiul e elegant și nu concurează cu albastrul. Albastrul închis, în ton cu Stitch, leagă compoziția și e alegerea pe care o fac cel mai des cei care știu ce fac.

Când comanzi în loc să faci singur

Nu tot ce se poate face acasă merită făcut acasă, iar cererea în căsătorie e exact tipul de moment în care nu vrei să descoperi la unsprezece seara că nu ai sârmă de florărie.

O florărie serioasă are acces la flori proaspete de la depozit, are plușuri verificate și, mai important, are experiența acelor detalii pe care nu le înveți dintr-un articol. Știe că trandafirul de import rezistă mai bine decât cel local vara, știe cât apasă un pluș pe mâner, știe la ce oră să livreze pentru ca florile să arate perfect fix atunci când ai nevoie de ele.

Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. E genul de abordare care contează exact în situațiile astea, când nu ai chef să explici de trei ori ce vrei și nici să convingi pe cineva că data de livrare nu e o sugestie.

Pentru cine vrea buchetul gata făcut, cu tot cu mesajul pe panglică, livrare flori Atelierul cu daruri rezolvă partea logistică fără să transforme cererea într-un proiect.

Cât costă, ca să știi la ce să te aștepți

Un buchet cu Stitch făcut acasă costă în materiale undeva între o sută cincizeci și trei sute de lei, în funcție de pluș și de câte flori pui. Comandat, prețurile pornesc cam de la două sute cincizeci de lei și urcă spre patru sute cincizeci pentru variantele mari, cu flori premium.

Diferența nu e uriașă, ceea ce merită spus, pentru că mulți presupun că a face singur înseamnă a economisi mult. Nu prea. Economisești puțin și investești două ore și o doză de stres. Uneori merită, fiindcă faci ceva cu mâna ta și asta se simte. Alteori nu merită deloc.

Ziua cererii, partea la care nimeni nu se gândește

Buchetul e gata. Acum trebuie să ajungă acolo.

Nu îl lași în mașină la soare. Zece minute în iulie într-o mașină parcată și trandafirii se moleșesc ireversibil. Aerul condiționat suflat direct pe el e la fel de rău, usucă petalele în câteva minute.

Îl transporți cu tijele într-o pungă cu puțină apă, sau măcar înfășurate într-un prosop de hârtie umed, și îl ții drept. Culcat pe bancheta din spate, buchetul se turtește pe o parte și Stitch ajunge într-un unghi ciudat.

Dacă îl faci cu o zi înainte, ceea ce e o idee bună fiindcă îți ia stresul din ziua respectivă, îl ții într-o vază cu apă rece, la loc răcoros, ferit de fructe. Detaliul cu fructele nu e o superstiție bătrânească. Merele și bananele emit etilenă, un compus care grăbește îmbătrânirea florilor. Un bol de fructe pe aceeași masă scurtează viața buchetului cu zile întregi.

Și încă ceva. Verifică plușul cu o zi înainte, în lumină bună. Dacă are o cusătură ieșită sau o pată din depozit, o vezi acum, nu în poza pe care o va posta ea a doua zi.

Greșelile pe care le văd cel mai des

Prea multe flori. Instinctul spune că mai mult înseamnă mai frumos, dar un buchet supraîncărcat ascunde plușul și pierde exact ce voia să transmită. Cincisprezece fire bine așezate bat treizeci înghesuite.

Ambalaj în prea multe straturi. Hârtia care înfășoară buchetul de trei ori îl transformă într-un con din care se vede o urechiușă. Un strat, maximum două, deschise larg.

Pluș de calitate slabă lângă flori scumpe. Contrastul e crud și se vede imediat. Mai bine flori simple și un pluș bun decât invers.

Și ultima, cea mai frecventă. Buchetul făcut în ultima jumătate de oră, cu florile cumpărate din drum. Se vede. Se vede întotdeauna.

Ce rămâne după

Am o convingere pe care nu o pot demonstra, dar în care cred. Obiectele care supraviețuiesc momentelor mari nu sunt cele scumpe. Sunt cele care se pot păstra.

Florile mor. Asta e natura lor și e chiar frumusețea lor, un lucru care durează exact cât trebuie. Stitch, în schimb, rămâne. Ajunge pe un raft, sau pe pat, sau într-o cutie cu lucruri care nu se aruncă. Peste zece ani cineva îl scoate de acolo și își amintește instantaneu de seara aia, de genunchiul pe pământ, de mâinile care tremurau.

Asta face un buchet cu Stitch la o cerere în căsătorie și asta nu face un buchet de trandafiri, oricât ar fi de frumos. Nu e o competiție și nu spun că trandafirii sunt o alegere proastă. Spun doar că ai posibilitatea să dai cuiva un obiect care va exista peste zece ani și care va spune, de fiecare dată când e privit, exact ce ai vrut să spui în seara aia și poate nu ți-au ieșit cuvintele.

Nimeni nu e lăsat în urmă. Nimeni nu e uitat. E o replică dintr-un desen animat pentru copii și e, întâmplător, cea mai bună definiție a căsătoriei pe care am auzit-o vreodată.

Întrebări frecvente

Ce dimensiune trebuie să aibă plușul Stitch într-un buchet pentru cerere în căsătorie

Între 20 și 30 de centimetri. Sub 20 de centimetri plușul se pierde între flori și nu se mai citește ca element central, iar peste 35 de centimetri buchetul devine greu și incomod de ținut cu o singură mână. La 25 de centimetri, cu 15 până la 20 de fire de flori în jur, raportul dintre pluș și flori arată echilibrat și în realitate, și în fotografii.

Câte flori intră într-un buchet cu Stitch

De obicei între 15 și 25 de fire, în funcție de dimensiunea plușului și de tipul florilor. Dacă folosești hortensie, numărul scade mult, fiindcă un singur cap de hortensie ocupă cât șapte trandafiri. Cu trandafiri și eustoma, 19 fire sunt suficiente pentru un buchet care arată bogat fără să ascundă personajul.

Ce culori de flori se potrivesc cu Stitch

Albul, rozul cald și burgundy-ul închis. Albastrul indigo al plușului e o culoare rece și saturată, care se comportă bine lângă alb și lângă nuanțele pudrate de roz, dar intră în conflict vizual cu fucsia, cu roșul aprins și cu galbenul. Dacă vrei un buchet care să arate bine și în lumină de restaurant, și la blitz, albul rămâne cea mai sigură alegere.

Cât costă un buchet cu Stitch pentru o cerere în căsătorie

Făcut acasă, materialele costă între o sută cincizeci și trei sute de lei. Comandat de la o florărie, prețurile pornesc de la aproximativ două sute cincizeci de lei și ajung la patru sute cincizeci de lei pentru variantele mari, cu flori premium și mesaj personalizat pe panglică. Diferența dintre a-l face singur și a-l comanda e mai mică decât se așteaptă majoritatea oamenilor.

Se poate ascunde inelul în buchet

Se poate, dar cu o fixare serioasă. Cea mai sigură variantă e o cutiuță mică prinsă cu sârmă de florărie în spatele plușului, acoperită de ambalaj. Inelul legat cu panglică sau cu ață de urechea plușului se desface la prima mișcare bruscă, iar riscul nu merită. Dacă emoția e deja mare, ține inelul în buzunar și folosește buchetul ca pretext pentru momentul în care te lași într-un genunchi.

Cu cât timp înainte se face buchetul

Cu maximum o zi înainte, ținut apoi într-o vază cu apă rece, la loc răcoros și departe de fructe, pentru că etilena emisă de mere și banane grăbește ofilirea. Un buchet făcut cu o zi înainte arată la fel de bine ca unul făcut în dimineața respectivă și îți scoate din ziua cererii o oră de agitație inutilă.

Cât rezistă un buchet cu Stitch

Florile rezistă între cinci și zece zile, în funcție de tip și de îngrijire. Trandafirii și garoafele țin cel mai bine, hortensia cel mai puțin. Plușul rămâne, iar asta e o parte din motivul pentru care oamenii aleg buchetele cu personaje pentru momentele importante. După ce florile se usucă, obiectul care declanșează amintirea e tot acolo.

Merge un buchet cu Stitch și pentru un bărbat

Merge, și se întâmplă mai des decât s-ar crede. Aranjamentul se schimbă puțin, cu o paletă mai sobră, verde, alb și eucalipt, și cu un ambalaj mai simplu. Personajul rămâne același, iar semnificația nu ține de gen.

Citeste in continuare

Eveniment

Cum alegi un buchet de trandafiri de săpun pentru cineva sensibil la mirosuri?

Publicat

pe

Cum alegi un buchet de trandafiri de săpun pentru cineva sensibil la mirosuri

Am o prietenă care nu poate intra într-o florărie fără să-i pornească durerea de cap în câteva minute. Nu e mofturoasă, e pur și simplu sensibilă la mirosuri, iar buchetele proaspete, oricât de frumoase ar fi, o transformă într-o persoană care caută disperată ieșirea.

Așa că, atunci când a împlinit treizeci de ani, m-am trezit în fața unei dileme pe care mulți dintre noi o cunoaștem. Vrei să oferi flori, pentru că flori se oferă, dar știi că darul tău o să stea într-un colț cu geamul deschis și o privire vinovată din partea ei. Atunci am descoperit, ca tot omul care caută, lumea trandafirilor de săpun. Și am aflat repede că nu e chiar atât de simplu pe cât pare.

Pentru că, surpriză, trandafirii de săpun au și ei miros. Uneori destul de puternic. Iar dacă pornești de la ideea că orice floare care nu e vie e automat sigură pentru un nas delicat, riști să faci exact greșeala pe care voiai s-o eviți.

Hai să lămurim lucrurile cap-coadă, fără grabă.

Ce sunt, de fapt, trandafirii de săpun și de ce par soluția ideală

Un trandafir de săpun este exact ce sugerează numele. O floare modelată din săpun, de obicei dintr-un amestec pe bază de glicerină și uleiuri, turnat în forme care imită petală cu petală floarea adevărată. La prima vedere arată uimitor de natural. Mulți oameni îi confundă cu trandafiri uscați sau prelucrați, până când îi ating și simt textura ușor ceroasă, mătăsoasă, ca un săpun fin pe care nu te-ai îndura să-l folosești.

Atracția lor e evidentă. Nu se ofilesc. Nu cer apă. Nu lasă polen pe masă și nu atrag insecte. Pentru cineva care nu suportă florile vii tocmai din cauza mirosului intens, ideea unei flori care arată identic, dar care nu emană acel parfum copleșitor, sună a rezolvare perfectă. Și de multe ori chiar este. Doar că trebuie să știi ce cauți.

Aici apare prima neînțelegere. Lumea presupune că un trandafir de săpun e neutru olfactiv pentru că nu e o plantă. Adevărul e mai nuanțat. Săpunul, prin natura lui, este aproape întotdeauna parfumat. Producătorii adaugă esențe pentru ca produsul să miroasă plăcut, exact așa cum miroase un săpun obișnuit de baie. Iar un buchet întreg de astfel de flori, strâns într-o cutie închisă, poate concentra parfumul până la un nivel care, pentru o persoană sensibilă, devine la fel de deranjant ca un buchet de crini proaspeți.

Mirosul ascuns din spatele petalelor

Mi-aduc aminte că am deschis primul buchet de săpun pe care l-am comandat și m-a lovit un val dulceag, ca de cosmetice ieftine. Mie nu mi-a displăcut. Dar mi-am dat seama imediat că prietena mea ar fi fugit din cameră.

Intensitatea mirosului depinde de câțiva factori pe care merită să-i ai în minte înainte să comanzi. Cantitatea de esență adăugată în compoziție variază enorm de la un producător la altul. Un atelier care lucrează ieftin și rapid pune adesea parfum mult, pentru că esențele tari maschează calitatea mai slabă a materialului. Un atelier care lucrează cu grijă folosește parfumuri discrete, uneori aproape imperceptibile, sau chiar variante fără esență deloc.

Apoi e chestiunea volumului. Un singur trandafir miroase abia simțit. Un buchet de cincizeci miroase de zece ori mai tare, pur și simplu pentru că ai de zece ori mai mult material care eliberează parfum în aer. Logica e banală, dar oamenii o uită constant când se îndrăgostesc de un aranjament generos și uită că acel aranjament generos înseamnă și o cantitate generoasă de miros.

Și mai e ambalajul. Cutiile sigilate, ferecate cu capac și panglică, țin parfumul captiv. Când le deschizi, primești totul deodată, ca atunci când desfaci un borcan de cafea. Buchetele lăsate să respire, înfășurate lejer în hârtie, pierd din intensitate în câteva zile și devin mult mai blânde.

Cum recunoști un buchet potrivit pentru un nas sensibil

Acum partea practică, cea pentru care probabil ai ajuns aici.

Întreabă direct despre parfum, nu te baza pe presupuneri

Cel mai simplu lucru, și totodată cel mai des ignorat, este să întrebi. Sună banal, știu. Dar majoritatea oamenilor comandă online, văd o poză frumoasă, dau click și speră că totul va fi bine. Când darul e pentru cineva sensibil la mirosuri, merită să scrii un mesaj scurt vânzătorului și să întrebi cât de parfumate sunt florile. Un atelier serios îți va răspunde sincer. Unii oferă chiar variante slab parfumate sau complet neutre, la cerere, dacă li se spune din timp.

Am observat că reacția vânzătorului la o astfel de întrebare spune multe. Dacă te asigură vag că nu miroase deloc, fără detalii, fii precaut. Dacă îți explică din ce e făcut săpunul, ce esențe folosește și cum poți reduce parfumul lăsând buchetul la aerisit câteva zile, ai dat peste cineva care chiar își cunoaște produsul.

Calitatea materialului schimbă totul

Pare contraintuitiv, dar un buchet mai scump e adesea o alegere mai sigură pentru cineva sensibil. Motivul ține de chimie, nu de snobism. Săpunurile de calitate, pe bază de glicerină pură și uleiuri bune, nu au nevoie de parfum agresiv ca să miroasă acceptabil. Au un miros propriu, fin, ușor de tolerat. Compozițiile ieftine, în schimb, conțin adesea ingrediente sintetice care, lăsate așa, ar mirosi neplăcut, deci se acoperă cu esențe tari și dulci.

Petala unui trandafir de calitate e fermă, dar mătăsoasă, cu margini bine definite. Cea ieftină se simte spongioasă, uneori lipicioasă, iar mirosul ei tinde să fie acel parfum penetrant pe care îl asociem cu detergenții. Dacă ai ocazia să atingi și să miroși un exemplar înainte de comandă, fă-o. Diferența e clară din prima.

Mărimea contează mai mult decât crezi

Există o tentație firească de a oferi cât mai mult. Cu cât buchetul e mai bogat, cu atât pare gestul mai grandios. Numai că, pentru o persoană cu nasul fin, un aranjament uriaș poate fi exact ce nu trebuie. Mai multe flori înseamnă mai mult parfum concentrat într-un spațiu mic.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la grandoare. Aranjamentele spectaculoase, cum sunt cele de tipul 101 trandafiri de sapun, rămân o declarație vizuală extraordinară pentru aniversări sau momente cu adevărat importante, mai ales dacă ținta cadoului are toleranță la mirosuri delicate. Pentru cineva foarte sensibil însă, un buchet mediu, de cincisprezece sau douăzeci de fire, dintr-un material bun și slab parfumat, va fi mai degrabă o bucurie decât o povară. Citește persoana, nu doar ocazia.

Unde va sta buchetul după ce îl primește

Un detaliu la care rar se gândește cineva. Florile de săpun stau ani de zile, spre deosebire de cele vii. Asta înseamnă că mirosul, oricât de slab, va fi prezent constant în spațiul unde e expus buchetul.

Dacă persoana sensibilă urmează să țină aranjamentul în dormitor sau într-o cameră mică, fără ferestre, chiar și un parfum discret poate deveni obositor în timp. Într-un living spațios, bine aerisit, același buchet trece complet neobservat. Merită să te gândești la asta înainte, fiindcă un cadou frumos care ajunge ascuns într-un dulap din cauza mirosului nu prea își atinge scopul.

Un truc simplu pe care l-am învățat de la o vânzătoare cu experiență. Lasă buchetul desfăcut, la aer, două sau trei zile înainte de a-l oferi. Parfumul se domolește vizibil, iar floarea își păstrează aspectul intact. Practic, oferi un buchet care a apucat deja să respire.

De ce contează cui îi comanzi, nu doar ce comanzi

Toate sfaturile de mai sus depind, până la urmă, de un singur lucru. De atelierul care ți le face. Poți avea toate intențiile bune din lume, dar dacă produsul vine dintr-un loc unde calitatea e o loterie, rămâi la mila norocului.

Aici intervine relația dintre client și producător, ceva ce piața românească a început abia recent să trateze cu seriozitate. Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori, gândit în special pentru tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesajul scris pe panglică, până la livrare.

Tocmai genul acela de abordare în care poți cere o variantă mai puțin parfumată, poți spune că darul e pentru o persoană sensibilă și poți avea încrederea că cineva chiar te ascultă. Pentru cazurile delicate, cum e cel cu prietena mea, contează enorm să poți vorbi cu un om, nu doar să apeși un buton.

Personalizarea ajută și ea aici, fiindcă atunci când mesajul de pe panglică e gândit special pentru cel care primește, buchetul capătă o greutate emoțională care depășește cu mult discuția despre parfum. Devine un gest, nu un obiect.

Câteva greșeli pe care le văd repetate și cum le ocolești

Cea mai frecventă e graba. Lumea comandă cu o zi înainte, primește buchetul sigilat, îl oferă pe loc, iar mirosul concentrat din cutie dă peste cap toată surpriza. Lasă-ți timp, comandă cu câteva zile mai devreme, deschide și aerisește.

A doua greșeală e să confunzi absența florilor vii cu absența mirosului. Ți-am spus, săpunul miroase. Dacă pornești de la premisa corectă, eviți dezamăgirea.

A treia, și poate cea mai umană, e să cumperi ce ți-ar plăcea ție, nu ce i-ar conveni celuilalt. Mie îmi plac mirosurile dulci și intense. Prietenei mele i se face rău de la ele. Cadoul bun e cel care ține cont de nasul celui care îl primește, nu de al tău.

Iar dacă ai dubii, întreabă persoana direct, chiar cu riscul de a strica surpriza puțin. O întrebare aparent banală, ceva de genul te deranjează mirosurile florale, poate salva un cadou întreg. Mai bine o mică nelămurire decât un buchet care ajunge la fereastra deschisă.

Floarea care nu se ofilește, dar care merită aleasă cu grijă

Frumusețea trandafirilor de săpun stă în faptul că rămân acolo, lângă tine, luni și ani de-a rândul, ca o amintire palpabilă a unui moment. Tocmai de asta alegerea lor pentru cineva sensibil la mirosuri cere puțin mai multă atenție decât o comandă obișnuită. Nu e vorba de complicații inutile, ci de grijă față de confortul celui drag.

Alege material bun, întreabă despre parfum, gândește-te la dimensiune și la locul unde va sta, lasă buchetul să respire înainte și, mai presus de toate, comandă de la cineva care răspunde la întrebări și înțelege ce ceri. Fă asta și vei oferi exact ce ți-ai dorit de la început. Un dar frumos, care stârnește bucurie, nu dureri de cap.

Citeste in continuare

Eveniment

Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă

Publicat

pe

De

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei. 


Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială  „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.


Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanțade la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall  Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de FacebookInstagramTikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS 

Producător: Claudiu Boboc

Producător  executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA  

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principalVIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri mediaCineFanNews.roZile și NopțiCinemapRevista FILMPlaytechHapp.roCinefiliaDaily MagazineFilme-cartiMovieNewsThe MovienatorMunteanu.

Citeste in continuare

Parteneri

Știri noi din Mureș

Uncategorized12 ore inainte

BAC IN MY MIND – Festivalul Generației Z: literatura română iese din manual și urcă pe scenă, în oraș

București, 2026 – Cum ar arăta literatura pentru Bacalaureat dacă adolescenții n-ar mai fi nevoiți doar să o memoreze, ci...

Uncategorized2 zile inainte

De la rutine simplificate prin tehnologie la timp investit pentru ceea ce contează: Samsung deschide conversația despre SmartTime

București, 24 august 2026 – Pe măsură ce tehnologia simplifică tot mai multe dintre rutinele zilnice, discuția despre eficiență merge...

Uncategorized2 zile inainte

Synology® lansează RackStation RS1226+ și RS1226RP+, concepute pentru infrastructuri edge și locații remote aflate în dezvoltare

București, România — 24 august 2026 — Synology a lansat RackStation RS1226+ și RS1226RP+, două sisteme de stocare 2U cu 8 bay-uri,...

Uncategorized5 zile inainte

Astăzi începe Big Little Festival 2026 la Palatul Mogoșoaia, cu HONOR partener de tehnologie

Timp de trei zile, HONOR îi așteaptă pe copii și părinți cu experiențe creative, jocuri interactive și provocări pline de...

Startul editiei a III-a a 24h Endurance Bike Race la MotorPark Romania Startul editiei a III-a a 24h Endurance Bike Race la MotorPark Romania
Sport5 zile inainte

24h Endurance Bike Race 2026: 640 de kilometri în 24 de ore la MotorPark România

Peste 24 de ore de competiție, sute de kilometri parcurși, dueluri până la ultimele ture și o nouă demonstrație că...

Deschiderea actiunii de promovare a judo-ului la Scoala Gimnaziala nr. 39 din Sectorul 2 Bucuresti Deschiderea actiunii de promovare a judo-ului la Scoala Gimnaziala nr. 39 din Sectorul 2 Bucuresti
Sport5 zile inainte

JUDO MAI APROAPE DE COPII, ÎN SECTORUL 2!

În cadrul parteneriatului dintre Federația Română de Judo și Primăria Sectorului 2 București, la Școala Gimnazială nr. 39 a avut...

Uncategorizedo săptămână inainte

Wawsome lanseaza campania „Cunoaste-ti drepturile” pentru a informa consumatorii despre dreptul la accesibilitate digitala

Bucuresti, 18 August 2026– La un an de la intrarea in vigoare a obligatiilor privind accesibilitatea digitala pentru numeroase produse...

Uncategorizedo săptămână inainte

Xiaomi aduce în România seria REDMI 17, cu o baterie de 7.500 mAh, un ecran generos de 6,9 inch și rezistență pentru utilizarea zilnică

București, 18 august 2026 – Xiaomi aduce în România seria REDMI 17, cea mai nouă generație a gamei sale de smartphone-uri...

Uncategorizedo săptămână inainte

3 zile. 15 ani de Summer Well. Un weekend care ramane cu noi.

Summer Well si-a incheiat editia aniversara de 15 ani dupa trei zile in care muzica, arta, designul si energia publicului...

Afacerio săptămână inainte

Eveniment parfumat la malul mării: Oriflame lansează  două noi parfumuri de nișă create în colaborare cu Givaudan Paris la Hotel Carmen International

În această vară, parfumurile Top Scents by Oriflame se regăsesc într-unul dintre cele mai elegante decoruri de pe litoralul românesc. Pentru al...

o săptămână inainte

LumeaMuzicii.ro: OLiX de la Kiss FM, într-un interviu cu Alina Palade

OLiX de la Kiss FM este protagonistul unui interviu semnat de Alina Palade și publicat de LumeaMuzicii.ro pe 13 august...

Afacerio săptămână inainte

Shaorma Fest 2026: două zile de gastronomie și entertainment la Divertiland Water Park, lângă București, în septembrie

În toamna acestui an, România marchează o premieră națională: lansarea Shaorma Fest, primul festival dedicat exclusiv shaormei, cel mai apreciat street-food...

Afaceri2 săptămâni inainte

Cand ai nevoie de serviciile oferite de o firma de Contabilitate Bucuresti

Intr-un mediu de afaceri in care regulile fiscale se schimba frecvent, gestionarea corecta a documentelor financiare poate deveni o provocare...

baterie fotovoltaice baterie fotovoltaice
Uncategorized2 săptămâni inainte

Cum obții control complet asupra unei baterii pentru fotovoltaice?

Mulți proprietari de case presupun că odată instalată o baterie, sistemul fotovoltaic devine automat independent de rețea. Realitatea este puțin...

Uncategorized2 săptămâni inainte

Un singur telefon îți poate simplifica întreaga zi?

HONOR 600 Smart 5G combină autonomia extinsă, funcțiile inteligente și conectivitatea fără griji într-un smartphone accesibil București, 14 august 2026 – De...

Afaceri2 săptămâni inainte

ANALIZĂ NBI | Bucureștiul câștigă teren în CEE: prețuri competitive, ofertă limitată și potențial de convergență

Bucureștiul intră într-o nouă etapă de maturizare imobiliară. Diferența de preț față de principalele capitale din Europa Centrală și de...

Știrile Săptămânii