Eveniment
Noul comandant al Academiei de Poliție, Claudiu Chindriș, alaturi de sefi din D.I.P.I (Tiberiu – Silviu DUMITRACHE) au destructurat o grupare de crima organizata de la varful M.A.I. – Ziarul Incisiv de Prahova
Motto: „Mi-erai coardă, ți-eram pește / Și împărțeam patul frățește. / Dar tu, coardă, m-ai trădatu’ / Și cu altu’ te-ai culcatu’ / Ti dam, ti dam, ti dadada dam.”(Cântec de jale și arest)
Directorul General de companie a avut o idee năstrușnică: de a il numi pe fostul portar de la SRI Prahova si fostul ofiter activ, SRI, detasat ilegal ca si consilier al Ministrului Justitiei (Robert Cazanciuc -PSD), intr-o unitate a sa, la productie, in Prahova!
DA_2013-08-01_ANDRONACHE_FLORIAN_TEODOR_60956841
DA_2014-01-06_ANDRONACHE_FLORIAN_TEODOR_61036094
Războiul fratricid în care protagonişti sunt foşti ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, Direcţia Judeţeană de Informaţii Prahova, început încă din perioada în care aceştia erau activi, pare a fi departe de final.
Cu un debut furtunos în 2005, atingând apogeul prin 2007 şi continuând cu o prelungită „fază de platou”, această confruntare s-a purtat în instanţele militare şi civile din Bucureşti, Ploieşti, Târgovişte şi Găeşti (de la judecătorii până la curtea de apel), care au fost investite a soluţiona pe bandă rulantă peste o duzină de cauze penale şi civile avându-l ca inculpat sau, după caz, pârât pe colonelul SRI în rezervă PĂLTÂNEA CORNELIU (intre timp decdeat), singur ori secondat de compania sa selectă.
În multe, de partea cealaltă, a fost şi încă este fostul său tovarăş, devenit duşman ireconciliabil, colonelul SRI în rezervă BREAJĂN MARIN, cel care a dat zeci de chefuri gratuite, toate oferite la cabana „Caprioara” de la Cheia, preţul acestora fiind calitatea de ofiter sub acoperire al SRI („deplin conspirat” în termeni tehnici).
Astfel, acesta a devenit ofiţer acoperit al SRI în 1991, după ce a luat în locaţie de gestiune vilele de lux „Vânatorul” şi „Căprioara” de la Cheia, folosite pâna atunci de nomenklatura de la Bucureşti. Potrivit acestuia, maiorul PĂLTÂNEA, proaspăt numit atunci şef al SRI Prahova, i-a propus să devină ofiţer acoperit şi, în schimb, să poată folosi gratuit cele două vile de cate ori avea nevoie. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Abia în 2007, BREAJĂN a început să vorbească despre trocul pe care l-a acceptat la începutul anilor ’90, fiind nemulţumit că a fost trecut în rezervă în mod abuziv (ceea ce, la SRI, pe vremea lui Coldea, îndeosebi, a devenit trendy!). Astfel, omul de afaceri a devenit martor important al unei anchete penale de răsunet, cu ramificaţii mai complicate, dusă la bun sfârşit de tenacele procuror militar al DNA, colonelul magistrat VASILE DOANĂ, devenit spaima SRI, având la activ multiple dosare cu „floarea” generalilor şi coloneilor corupţi din sistem. A fost mazilit într-o noapte de vară din 2014 de doctoriţa Koveşi, pe care o apucase disperarea văzând că rebelul subaltern din Secţia militară îşi suflecase din nou mânecile şi-şi scuipase gospodăreşte în palme şi se pregătea de un nou asalt asupra a vreo cinci generali, în frunte cu COLDEA, cinci colonei, un maior şi doi căpitani, toţi din SRI. Având în vedere tandreţurile „instituţionale” şi protocolare dintre Steaua Polară şi Ordinul Jartierei, cărora li se încurcau rău de tot socotelile din grupul ocult „Noi suntem Statul”, la ordinul repetentului, plagiatoarea l-a executat după ce, cu ceva timp în urmă, în biroul ei, de faţă fiind şi generalul Coldea, l-a întrebat dacă intenţionează să aresteze pe aproape toţi din conducerea SRI centrală şi locală!
Dar, să nu o mai lungim pentru că, de-a lungul vremii, presa a scris masiv despre matrapazlâcurile penale de la SRI Prahova şi să încercăm să conturăm, prin dosarele penale şi civile identificate, dimensiunea dezastrului şi efectele remanente. În fapt, acest tablou al situaţiei penalilor din SRI Prahova, cu conexiuni complice la Bucureşti, este o hidoasă caricatură:
Începem, pentru a vă introduce în atmosfera de chantal, cu ds. nr. 12718/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti, în care reclamanta, doamna locotenent-colonel SRI în rezervă ANDRONACHE CRISTINA, l-a dat în judecată pe tatăl copilului ei, pârâtul colonel SRI în rezervă PÂLTÂNEA CORNELIU (decedat intre timp), pentru stabilire domiciliu minor. Două menţiuni complet “nesemnificative” avem a vă face: doamna reclamantă era măritată cu subofiţerul (ulterior ofiţer) SRI ANDRONACHE FLORIAN TEODOR (cel care a ajuns, prin utilizarea de pile tip bastard – pentru cunoscători! –, consilier al ministrului Justiţiei, ROBERT CAZANCIUC), iar domnul pârât este căsătorit cu … soţia dânsului, pe care nu o numim din respect pentru câte a pătimit. Curat murdar, coane Fănică!
ANDRONACHE FLORIAN TEODOR cu nasul sau, Ministrul Justitiei la aceea data
ANDRONACHE FLORIAN TEODOR era un simplu subofiter la poarta care avea ca sarcina sa ne salute si sa plimbe eventuali vizitatori.
Preluarea, menţinerea şi, mai grav, promovarea de către SRI a foştilor ofiţeri de securitate pe o perioadă exagerat şi nejustificat de mare (27 de ani !!, ultimul dinozaur plecând prin decembrie 2016). Asta, în condiţiile în care, nici MAI, nici Securitatea Poporului, care preluaseră în 1945 cvasitotalitatea cadrelor şi agenţilor SSI, Direcţiunii Poliţiei de Siguranţă şi ale Secţiei a II-a a Marelui Stat Major al Armatei nu le-a păstrat decât vreo trei ani. SRI şi-a făcut singur un rău colosal, care îşi produce şi astăzi, din plin, efectele nefaste. În realitate, nu s-au menţinut în SRI (nici SIE nu face excepţie) acei ofiţeri de securitate care şi înainte de 1989 s-au distins prin comportament civilizat şi simţ al măsurii, ci aceia care nu s-au sfiit să dea voiniceşte din coate ca să iasă în faţă, slugarnicii care au lustruit pantofii cui trebuia dintre politicienii noştri de paie, să umple aerul cu vorbe şi să le poarte de colo-colo, cu aerul că sunt buni şi ei de ceva, să întocmească rapoarte false în care să-şi denigreze colegii consideraţi contracandidaţi la funcţia lor sau să scoată la licitaţie documente pretabile la operaţiuni de şantaj.
Dacă nu s-a înţeles, până aici, mesajul pe care, cu toată onestitatea, dorim să-l transmitem, atunci să fim expliciţi:
Ar fi salutar ca SRI să înveţe din aceste greşeli ale trecutului şi să nu mai cotizeze şi azi la propria compromitere, făcându-se că nu vede sau minimalizând astfel de comportamente, cum au fost cazurile: Păltânea Corneliu, Bucur Daniel, Soare Ovidiu, Dumitrache Şt. Gheorghe, Zanfir Dumitru, Marin Ionel, Cândea Petrache, Grigorescu Eugen (despre morţi, numai de bine!), Popescu Gioni (semianalfabet, fost subofiţer înainte de 1989, devenit, peste noapte, absolvent de studii superioare, doctor, general cu foarte multe stele, adjunct al directorului SRI), Istode Elena („Anaconda” lui Cozma), Coldea Dorina, Giupană Valentin, Popescu Tiberiu, Târnu Ioan, Dincă Nicolae, etc. etc. şi, cel mai recent şi grav, Coldea Mihail Florian.
SRI încă acţionează iraţional consumându-şi resursele pe acţiuni abuzive şi inutile, fiind într-o continuă „vânătoare de vrăjitoare”, inventând diferiţilor ofiţeri incomozi tot felul de abateri disciplinare, ajungând la excluderea din sistem în mod arbitrar şi abuziv a unor ofiţeri de valoare, numai pentru că aceştia au demascat mafia şi impostura din SRI.
Dacă ne uităm pe ECRIS, constatăm că numărul proceselor intentate SRI de foşti ofiţeri trecuţi abuziv în rezervă în trista perioadă de conducere a tandemului împotriva naturii Maior-Coldea, a explodat.
Pe de altă parte, este de neînţeles ce beneficiu profesional urmăreşte să-şi apropie SRI atunci când promovează oportunişti şi mici şmecheraşi şi, până în 2016, a menţinut în funcţii de conducere nişte securişti cocliţi, politruci şi semidocţi, un soi de Gică Petrescu ai SRI-ului, precum şi pe protejaţii acestora.
Este necesar ca domnul director Hellvig să conştientizeze că mizerii de acest gen nu mai pot fi băgate sub preș, așa cum s-a întâmplat până acum. Ele trebuie măturate și apoi trebuie să se asigure că nu se vor regenera. Acest lucru se poate face doar dacă va reuși să schimbe marionetele din sistem. Păstrându-l (sau doar cosmetizându-l), actualul sistem va genera, la infinit, aceeași clică de generali, coruptă sau idioată (sau şi una, şi alta).
Şi, vă implorăm, domnule Hellvig, să nu ne spuneţi că la mijloc au fost “interese majore de securitate naţională”, ca explicaţie pentru mânăriile ordinare şi abuzurile inimaginabile ale lui Coldea, pentru că ar fi prea mult pentru noi s-o mai înghiţim şi pe asta! V-am înţelege dorinţa de a nu macula şi mai mult imaginea instituţiei (dacă, cumva, se poate şi mai mult!), dar nu şi pe cea de a-l scuza pe Sămădăul de la Târnova care, 10 ani, a decredibilizat o structură strategică a României.
Paradoxal, pe SRI îl paşte tot pericolul Securităţii, chiar dacă nu o mai fi picior de securist prin serviciu, sorgintea acestui risc localizându-se atât în dezvoltarea ouălelor eclozate de-a lungul vremii de securiştii bătrâni, care au trecut de faza de pui, cât şi în aşa zisa nouă generaţie de ofiţeri (chiar neadusă/nerecomandată în SRI de securişti) care, total inexplicabil pentru noi, are nişte exponenţi cu o mentalitate securistică care ne înfioară (avem suficiente exemple, dar nu dorim să dezvoltăm acum).
În final, dorim să transmitem şi o pildă, pentru ca demersul nostru jurnalistic să fie corect recepţionat de mai marii SRI: adevăratul prieten este cel care are curajul şi determinarea de a te critica când greşeşti, oricât de dureroasă ar fi atenţionarea; duşmanul nu te va trage de mânecă niciodată: se va bucura că persişti în prostie, se va amuza şi te va sancţiona când simte că este momentul oportun.
Ce dezvaluiam noi, cu probe, acum ceva timp:
In esenta, rezulta ca procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au finalizat cercetările și au dispus trimiterea în judecată a inculpaților: THOMA EMILIOS — cetățean cipriot, fost Președinte al Consiliului de Administrația al SC ONT CARPAȚI SA, BIȚĂ GEORGIANA NICOLETA — avocat în Baroul Prahova și ANDRONACHE CRISTINA — avocat în Baroul București, cu privire la CRISTINA retinandu-se ca i-ar fi ajutat pe ceilalti doi inculpati sa falsifice prin „plasmuire integrala si antedatare”, un contract de consultanta si asistenta juridica.
„Inculpatii THOMA EMILIOS si BITA NICOLETA – GEORGIANA, la o data ulterioara pronuntarii, ramanerii definitive si legalizarii sentintei civile nr. 9295/12.06.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, in dosarul nr. 14293/3/2008, in cursul desfasurarii procedurii de punere in executare a acestei hotarari, respectiv in perioada 12.03.2010 – 29.03.2010, au folosit, prin intermediul inculpatei ANDRONACHE CRISTINA, un contract de consultanta si asistenta juridica falsificat prin plasmuire integrala si antedatat – 09.11.2006, astfel incat sa para incheiat in perioada in care inculpatul THOMA EMILIOS detinea calitatea de presedinte al Consiliului de Administratie al S.C. „ONT CARPATI” S.A., calitate in care avea posibilitatea de a incheia si semna personal un astfel de contract„.
Anchetatorii sustin ca femeia a depus contractul de consultanta, desi era falsificat, pentru a justifica suma de peste 340.000 de euro, suma ce intrase in contul avocatei din Prahova. „Cunoscand caracterul fals al contractului de consultanta si asistenta juridica antedatat 09.11.2006, pretins incheiat intre S.C. „ONT CARPATI” S.A., reprezentata legal de presedinte – inculpatul THOMA EMILIOS si Cabinetul de Avocat „GEORGIANA NICOLETA BITA”, inculpata ANDRONACHE CRISTINA l-a depus in dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. „B.C.” pentru a justifica plata sumei de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, in contul Cabinetului de Avocat „GEORGIANA NICOLETA BITA. Procurorii noteaza ca prin aceste fapte, compania „ONT CARPATI” a fost prejudiciata, ea avand calitatea de creditor. „În cursul urmării penale s-au dispus măsuri asiguratorii în vederea garantării recuperării prejudiciului cauzat SC ONT CARPAȚI SA, în cuantum de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, prin instituirea sechestrului asigurător asupra unui imobil (apartament), identificat în proprietatea exclusivă a inculpatei ANDRONACHE CRISTINA și asupra unor sume de bani prezente și viitoare aflate în conturile în ron și euro, deschise la entități bancare din România de către aceeași inculpată, inculpata BIȚĂ GEORGIANA-NICOLETA și de către inculpatul THOMA EMILIOS.”, se mai arata in Comunicatul oficial al Parchetului.
Pentru cunoscatori, articolul musteste de SRI, in general, si de SJI Prahova a SRI, in special. Totul a inceput, in acest caz, ca si in celalalt, de la Cheia, în perioada de aur a SRI Prahova, atunci când Serviciul se transformase într-un SRL profitabil pentru acoliţii sistemului.
Pentru necunoscatori, ne permitem a scrie o povestire (nu-i poveste!) cu tenta istorica dar, pentru cei care au fost implicati in ea, si emotionala, de dragi aduceri aminte, ori din contra, generatoare de resentimente si triste amintiri.
- Cpt. de securitate PALTANEA CORNELIU, specialist in contraspionaj, a fost o figura aparte pe acest profil de munca, astfel ca, de tanar, a ajuns pana in decembrie 1989, cand a fost avansat la gradul de maior, chiar seful Serviciului III -Contraspionaj al Securitatii Prahova. Abil, imbinand inteligenta cu smecheria, bun psiholog, cu o prezenta placuta, chiar carismatic, Paltanea a ajuns, dupa debarcarea col. Petre Petrescu (ultimul șef al Securității Prahova și, mai târziu, director la Petrotrans pe timpul lui Adrian Năstase), primul sef al SRI Prahova, cu o longevitate pana in 2001. Fostul director Radu Timofte a destituit, in aprilie 2001, o parte din conducerea de la SRI Prahova si a trecut-o in rezerva, „pentru ca instantele si procuratura sa-si faca datoria in libertate”.
Cpt. de securitate PALTANEA CORNELIU lucra pe domeniul „Turism”, unul generos din toate punctele de vedere, atat pana in 1989 (whiskey, Kent, curve, valuta, bunuri din Occident etc.), cat si dupa, mai ales prin prisma privatizarilor.
Fief-ul sau era cumva pe la Hotel „Central” (fostul „Berbecul”), una dintre cele mai eficiente ajutoare ale sale fiind Ioana Carapcea si Cerasela Roxana Ciusdel, absolventa de ASE, cunoscatoare la perfectie a limbii engleze, frumoasa, cu o inteligenta sociala net superioara, fiica lui Greta si a lui Mircea Ciusdel, tatal fost jurisconsult la o intreprindere socialista de stat, trecut dupa 1990 in randul judecatorilor la Judecatoria Ploiesti, instanta al carei presedinte a si fost o perioada. Tipul de „servicii” prestate de actuala doamna McGee, au fost valoroase pana in 1990, din aceasta perspectiva aceasta si emigrand in Marea Britanie, dupa o ciudata fuga temporara din tara cu cateva zile inainte de Revolutie, prin Yugoslavia, in Irlanda.
Ma rog, ideea este ca dupa 1989, PALTANEA s-a reorientat rapid si eficient catre procesul de privatizare in turism. Asa, pe unele locaţii de protocol ale FPS au pus mâna cercurile rapace de interese din jurul colonelului Păltânea Corneliu.
- De exemplu, în acele vremuri groteşti, la Cheia nu apăruseră atâtea viloaie de şmecheri, existând doar câteva cabane ale ONT / protocolului de stat, denumite sugestiv, luăm la întâmplare, desigur: Cabana Căprioara, Vânători şi Brazi, trei locaţii frumoase, numai bune de privatizat. În una dintre ele, aşa cum ati mai citit au plantat sereiştii microfoane şi se chinuiau (col. NITA GRIGORAS era mai asudat!), prin anii 90, să înţeleagă bolboroseala lui DINU PATRICIU care, la un şpriţ cu Sorin Roşca Stănescu, punea la cale înfiinţarea ziarului Ziua. Prima formă de privatizare a societăţilor de stat a fost preluarea în locaţie de gestiune. Asta a făcut şi fostul ofiţer de informaţii MARIN BREAJĂN, ofiter deplin conspirat care, ulterior, a sifonat în presă si la parchet şmenuiala din SRI, de sub „managementul” lui CORNELIU PĂLTÂNEA. La vremea respectivă, BREAJĂN, ca şi mulţi alţii, a crezut în privatizare şi a hotărât să ia în locaţie de gestiune Vila Căprioara pe care a transformat-o, ulterior, prin modernizare, într-o locaţie de patru stele. La cabana „Căprioara”, FPS avea 71,45 la sută din acţiuni, adică 10346, iar SIF Muntenia 28,55 la sută, adică 4134. BREAJĂN a ţinut vila în locaţie de gestiune până în noiembrie, 1998. FPS a organizat licitaţie cu strigare, urmând să îşi vândă partea sa de acţiuni la vila Căprioara. Din comisia de licitaţie au facut parte trei persoane: MĂDĂLINA BONIFATE, preşedinte (ulterior director MEDIMFARM!), CONSTANTIN IONIŢĂ, consilier juridic (ulterior procuror) şi FABIOARA IONESCU, expert privatizari (fost aministrator public al judetului, fost director general al Parcului Industrial Ploieşti, urmărita penal, fiind acuzata de evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani într-un dosar în care apar, de asemenea, numele a doi inculpaţi în dosarul de evaziune fiscală cu un prejudiciu de 35 de milioane de euro).
În urma analizei documentaţiei de licitaţie, comisia a constatat că s-au respectat condiţiile de publicitate, respectiv anunţuri publicate în ziarul Curierul Naţional şi în cotidianul Telegraful de Prahova, ambele anunţuri date în 23 octombrie, 1998, plus afişare la sediul FPS, acţiunile FPS fiind adjudecate la preţul de 29.500 lei vechi per bucată. BREAJĂN a participat, având şi avantajul de locatar, câştigând pachetul majoritar. Comisia a stipulat în procesul verbal faptul că urma să fie încheiat contractul de vânzare – cumpărare la data de 27 noiembrie, 1998, iar plata urma să fie efectuată integral în termen de 90 de zile de la încheierea contractului. Locaţia Vila „Căprioara” stârnise de mult interesul conducerii SRI Prahova, respectiv a lui CORNELIU PĂLTÂNEA. Împreună cu bunul său prieten, NICOLAE (Nini) POPESCU, se pare că de atunci a pus la cale preluarea acţiunilor cumpărate şi achitate de BREAJĂN prin metode cvasi-mafiote. Mai întâi să specificăm, însă, două aspecte. La vremea respectivă, MARIN BREAJĂN era ofiţer pe deplin conspirat al SRI Prahova iar PĂLTÂNEA, în consecinţă, era şeful său direct. Ca ofiţer total conspirat, BREAJĂN era administratorul propriilor sale societăţi care trăiau în mediul concurenţial real. De aici şi invidia multora care au început să se oftice dacă îl vedeau pe om cu o maşină mai bună sau cu afaceri mari. Cert este ca BREAJĂN a intrat in dizgratie, pana la fabricarea unor dosare penale cu scopul direct ca el, intimidat fiind, să renunţe de bunăvoie la acţiunile Vilei Căprioara, nemaifiind decat un pas. In Rechizitoriul DNA Bucuresti chiar gasim declaratia lui IONICĂ STELIAN: „Şeful meu, CEZAR BALTAGA – Seful Serviciului Economic al Politiei Judetene Prahova, m-a trimis în nenumărate rânduri la şeful secţiei SRI Păltânea Cornel, care mi-a cerut, în mod direct, să facem toate demersurile necesare pentru ca Breajăn Marin să fie arestat”. În continuare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin procurorul DINU NICA, implicat mai târziu în cunoscutul flagrant cu şpagă, a desăvârşit urmărirea penală împotriva lui Breajăn, trimiţând prin rechizitoriu dosarul în instanţă. Laitmotivul a fost o presupusă eliberare a unui cec fără acoperire de Breajăn. Realitatea: Marin Breajăn, angajat în cadrul SRI, subaltern direct al lui Păltânea, deci ofiţer total conspirat, începuse să deranjeze. Daca va aduceti aminte, din fericire pentru Breajăn, instanţa de judecată, în urma probelor administrate, a retrimis dosarul la Parchet, pentru completarea cercetărilor şi a urmăririi penale, iar acelaşi procuror, Dinu Nica, a dispus încetarea urmăririi penale. De ce a revenit, brusc, Dinu Nica la gânduri mai bune faţă de Breajăn? Pentru că, exact în acea perioadă, şandramaua ticăloşiei s-a destrămat, odată cu arestarea lui Corneliu Păltânea. Puterea şefului SRI a căzut şi toţi prietenii săi l-au uitat, de frică să nu fie adăugaţi complici la dosarele de mare corupţie în care era acuzat şeful secţiei de informaţii prahovene.
Revenind la subiectul vilelor de la Cheia, trebuie specificat că, în timpul anchetelor declanşate asupra lui Breajăn şi până la momentul deznodământului, acesta a cedat presiunilor, iar „Căprioara” i-a fost smulsă acestuia, trecând în proprietatea lui Nicolae Popescu, prietenul lui Păltânea, în proprietatea căruia se află şi în prezent.
III. De ce v-am plictisit cu toate acestea? Simplu, pentru ca dorim sa va demonstram ca legatura dintre CRISTINA ANDRONACHE si PALTANEA, precum si inclinatiile acesteia catre falsuri si inselaciuni, sunt mai vechi.
În timpul anchetelor penale declanşate asupra lui Breajăn, acesta a fost forţat, conform declaraţiilor sale, sub ameninţarea unui deznodământ nefericit pentru acesta, să cedeze acţiunile pe care le dobândise prin licitaţie publică, de la FPS, acţiuni plătite integral de acesta, către persoanele apropiate lui Păltânea. Foarte interesant este că Breajăn a vândut acţiunile la preţul cu care le cumpărase de la FPS, nici un leu în plus, ceea ce ar trebui să dea de gândit oricărei minţi din magistratură. Mai ales că acesta făcuse modernizări, în ani de zile, de o valoare foarte mare, care nu se regăseau în cesionarea către cercul de prieteni ai lui Păltânea. Anterior prezentării lui Breajăn în faţa notarului public VIORICA POPESCU din cadrul biroului notarial Equitas pentru autentificarea cesiunii de acţiuni, presiunile asupra sa au avut loc din partea lui POPESCU NICOLAE, CORNEL PĂLTÂNEA, CRISTINA ANDRONACHE şi CUCUI DUMITRU – toţi angajaţi ca ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, în afară de Cucui, care lucra în postul de maistru militar.
În cadrul unei întruniri ce a avut loc la brutăria deţinută de Nicolae Popescu, în zona Gării de Sud, langa Autogara, BREAJĂN a fost forţat să convină la cesiunea acţiunilor dobândite de el de la FPS, după ani de zile în care a avut „Căprioara” în locaţie de gestiune, după ce a modernizat locaţia şi a ridicat-o la rangul de patru stele, în favoarea lui NICOLAE POPESCU. Actul e făcut pe picioare, în el sunt greşeli de identificare, fiind scris la vânzător Breajen în loc de Breajăn. De asemenea, actul poate fi considerat un fals. În graba de a prelua bunul altuia, prietenii lui Păltânea s-au dus la notar pentru a parafa actul fără Breajăn. Notarul le-a spus că nu poate autentifica actul fără o împuternicire din partea lui Breajăn către sereişti, prin care acesta să le încredinţeze dreptul de a semna actele notariale. Tot notarul se pare că a învăţat-o pe CRISTINA ANDRONACHE să completeze cesionarea semnată la brutăria lui Popescu cu fraza completată în actul de cesiune prin care Breajăn ar fi fost de acord cu parafarea actelor la notariat şi la Registrul Comerţului în absenţa sa. Necazul, care a dat ulterior totul peste cap, este ca, in actul de cesiune în original, nu este prevăzută fraza cu împuternicirea. Andronache, Păltânea & CO s-au dus la notar şi au modificat doar exemplarul lor, uitând că există şi actul original, nu copia de indigo deţinută de aceştia.
Cine este ANDRONACHE CRISTINA?
Desi minionă si usor cam slabuta, moldoveanca la origine, in tineretea ei CRISTINA a fost o femeie frumoasa, cu sex appeal. A fost, initial, procuror la Procuratura Locala Brasov. Deoarece la SRI Prahova se vacantase postul de ofiter cu asigurarea legalitatii, sotul sau, care era subofiter SRI la Prahova, cu prijinul acordat si de nasul de cununie, fostul ministru de interne Doru Viorel Ursu, a adus-o in SRI pe sotie, la Sectia Prahova. Ulterior, ANDRONACHE CRISTINA a devenit una din amantele lui Păltânea Cornel, cu care are chiar un copil (daca va uitati pe profilul de Facebook, veti observa cat de mult seamana cu Paltanea). Din ratiuni pe care nu le intelegem, dar nici nu ne intereseaza, Florian Andronache a recunoscut copilul la starea civila, desi cunoaste ca nu este al sau.
Cum v-am mai povestit, conform surselor noastre, ANDRONACHE CRISTINA a fost ajutată să dezvolte o carieră spectaculoasă. Atât de mare a fost influenţa lui Păltânea, încât a reuşit, la un moment dat, să o plaseze pe Cristina noastră în postura de consilier pe probleme juridice (si nu numai) al Directorului Serviciului Român de Informaţii Bucureşti, COSTIN GEORGESCU. O perioada a locuit in gazda, intr-o zona rezidentiala, pe o strada paralela cu Bulevardul Aviatorilor 021/6574439 (unde dezvolta o afacere de acoperire, Valachia), vizavi cumva de strada Povernei, unul din sediile SRI la acea vreme.
După ce s-a declanşat scandalul SRI Prahova, CRISTINA ANDRONACHE a fost dată afară din Serviciu, dar a continuat ca avocat in Baroul Bucuresti si a fost si administrator judiciar al F. C. Rapid in perioada 2012-2014.
Nici fostului sot nu i-a mers rau. “Incumetrindu-se” cu Paltanea, a reusit sa ajunga ofiter si si-a refacut viata, in a doua casatorie fiind cununat de bunul sau coleg de liceu si prieten, CAZANCIUC ROBERT, fost ministru al justitiei, care – pe mana cu directorul SRI de atunci, GEORGE–CRISTIAN MAIOR – l-a detasat nelegal pe ANDRONACHE FLORIAN TEODOR la Ministerul Justitiei in functia de consilier al ministrului pe probleme de protectie informatii clasificate (sic!).
- In fine, acum sa incercam sa inchidem cercul! Ce treaba ar fi avut Paltanea cu cipriotii de la ONT ai CRISTINEI ANDRONACHE?
Simplu: PALTANEA de la SRI Prahova numea consulii Romaniei. Fostul sef al Sectiei Judetene de Informatii a SRI Prahova, colonelul (r) Corneliu Paltanea, a reusit, prin trafic de influenta, sa impuna un cetatean strain consul onorific al Romaniei in Cipru. Prin interventii pe langa fostul director al SRI Virgil Magureanu, pe langa un fost ministru de Externe, cipriotul EMILIOS THOMA a devenit „indispensabil” pentru Serviciu si a fost luat sub supraveghere de Paltanea. Evident, totul contra cost: patru sejururi turistice impreuna cu familia in Cipru, diverse bunuri trimise prin sofer, plus un imprumut nereturnat in valoare de 160.000 USD.
Nu stiu daca v-ati prins? Inculpatul THOMA EMILIOS care detinea calitatea de presedinte al Consiliului de Administratie al S.C. „ONT CARPATI” S.A., este una si aceeasi persoana cu consulul onorific EMILIOS THOMA !!!
Uite, vedeti, d’aia ne placea noua de Paltanea: a fost baiat destept. Cat a stat in SRI, pur si simplu i-a jucat “pe degete” pe toti directorii, prim-adjunctii si adjunctii acestora, basca pe toti sefii de unitati centrale!
Nu vrem să credem că scoaterea valorii „Onoare” de pe sigla SRI, în 02 februarie 2012, la sfatul „înţelept” al doamnei specialiste PR, Mihaela Nicola, în condiţiile în care onoarea prevăzută în deviza iniţială a SRI, prin legea de înființare, avea o anume importanță, le permite acum ofiţerilor SRI să nu o mai aibă! Patria și onoarea îl așază pe om la întîlnirea între cele mai importante valori. Îl leagă de țară, de familie, de ansamblul de legi, de cultură, de instituții, dar și de toate celelalte.
Transmitem cu această ocazie calde salutări Direcţiei de Securitate Internă şi-i dorim spor la treabă!
Totusi, se naste o mare problema de securitate nationala. Fostul decedat Paltanea Corneliu (tatal natural al copilului lui ANDRONACHE FLORIAN TEODOR) era cunoscut (pana sa decedeze) ca ar fi „defectat” in favoarea rusilor (a se vedea unde a activat acesta dupa sutul in partea dorsala din SRI).
Miscarea si „plantarea” lui ANDRONACHE FLORIAN TEODOR la al treilea cel mai mare contribuabil al României din domeniul petrolului, naste multe intrebari informative si contrainformative.
Cum sa fie numit fostul PORTAR de la SRI Prahova la aceata unitate? Ori intre directorul general si acesta sunt legaturi care ar trebui sa atraga toate „privirile” serviciilor secrete, ori a fost „plantat” de SRI sa „monitorizeze” un aspect. Ultima varianta nu o putem crede la slaba pregatire pe care o are fostul portar de la SRI Prahova. Auzi, la „productie”, la al treilea cel mai mare contribuabil al României din domeniul petrolului?
Doamne, păzeşte şi iartă-i!
Din cate cunoastem, sub „bagheta” lui Eduard Hellvig, SRI, a reusit, onorabil, sa scape de toate „scursurile” din sistem (gen, Croitoru, Pruna, Florea, si/sau alti fosti sefi din SRI Prahova care s-au perindat si pe la SIJ Dambovita – scapati de procurorul Doana Vasile) si refuz/refuzam sa credem ca aceasta institutie ar fi „plantat” un „portar „la al treilea cel mai mare contribuabil al României!
Este adevarat, la Conpet SA Ploiesti, sunt angajati ofiteri SRI, in rezerva (fiind un agent de siguranta nationala la care statul este actionar majoritar), dar macar acestia au fost profesionisti pe domeniul lor. Nu negam ca si la Conpet SA Ploiesti sunt multe lepre si dive „plantate” sa suga din bani publici, din ratiuni politice (greu de inteles), dar, sa „plantezi”, un „portar”, la al treilea cel mai mare contribuabil al României din domeniul petrolului? Parca, este prea mult! (Ec Adrian Radu).
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Florile recunoștinței – despre gesturile care vorbesc fără să strige
Există momente în viață când vrei să spui mulțumesc, dar cuvintele par prea puțin. Sau prea mult, depinde cum privești. Poate că cineva ți-a făcut o favoare mică, dar importantă. Sau te-a ajutat fără să ceri, fără să aștepte ceva în schimb. Și atunci te gândești cum arăți că ai observat, că prețuiești gestul, fără să pară că exagerezi sau că transformi totul într-o ceremonie oficială.
Florile pot fi exact răspunsul ăsta. Nu orice flori, evident. Pentru că nu e vorba de buchete uriașe, pompoase, care spun „uite ce eveniment mare e aici”. E vorba de ceva mai delicat, mai personal. De florile care comunică recunoștință într-un mod atât de natural încât nu pare că ai încercat prea tare. Doar că ai înțeles exact ce să alegi.
Campanula și discreția ei aproape uitată
Am văzut prima oară campanule într-o grădină de țară, când eram copil. Îmi amintesc că bunica le numea „clopoței” și le planta lângă gard, unde nu le deranja nimeni. Creșteau singure, reveneau din rădăcini în fiecare an și aveau ceva fragil în felul cum se legănau la cea mai mică adiere. Campanula nu se laudă cu nimic. Nu are parfum puternic, nu are culori țipătoare, doar violet deschis, albastru pal, alb curat. Dar exact asta o face potrivită pentru mulțumiri subtile.
Când oferi campanule, mesajul e limpede fără să fie declarat cu voce tare. Spui practic „îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ai făcut”. E o diferență importantă aici. Campanula arată că ai observat caracterul persoanei, nu doar gestul ei concret. Că ai văzut generozitatea sau răbdarea ei, nu doar rezultatul final.
În limbajul florilor victorian, campanula simboliza umilința și recunoștința constantă. Victorienii ăștia aveau un cod întreg pentru fiecare plantă și fiecare nuanță, deși unele semnificații s-au păstrat pentru că chiar au sens. Campanula e floarea care nu cere atenție, dar rămâne în minte tocmai prin discreția ei, printr-o prezență delicată care nu forțează nimic.
Hortensiile – când recunoștința vine cu profunzime
Hortensiile au fost mereu ciudate pentru mine. Adică, sunt atât de diferite de alte flori. Nu au petale individuale care pot fi numărate, ci acele grămezi rotunde de flori minuscule care formează împreună un balon de culoare. Albastru intens, roz pudră, alb cremos, violet profund, depinde de solul în care cresc, de aciditatea lui. Am citit undeva că același arbust poate da flori diferite dacă îl muți în alt pământ. Mi s-a părut fascinant chestia asta.
Dar dincolo de particularitățile botanice, hortensia are o semnificație interesantă. În tradiția japoneză, de exemplu, hortensia era oferită împăratului ca semn de scuze sincere și recunoștință pentru înțelegere. Nu e o floare de complimente superficiale sau de conversații mondene. E floarea pentru momentele când vrei să spui „îți mulțumesc pentru că ai fost alături, chiar și când lucrurile nu au fost simple”.
O prietenă mi-a spus odată că a primit hortensii după ce a ajutat pe cineva să treacă printr-o perioadă dificilă. Persoana respectivă nu știa ce să spună, dar a ales hortensiile pentru că, aparent, citise undeva că simbolizează recunoștința profundă și scuzele sincere. Mi-a rămas în minte povestea asta pentru că așa funcționează uneori. Alegem florile instinctiv, alteori căutăm semnificații, dar rezultatul e același: buchetul transmite exact ce nu reușim să punem în cuvinte.
Bujorul alb – eleganța care nu cere nimic înapoi
Bujorii au ceva regal, dar nu într-un mod arogant. Mai ales bujorii albi. Sunt voluminoși, plini, aromați, dar cumva păstrează o modestie în toată opulența lor. Poate pentru că se deschid treptat, petalele lor revelându-se încet, sau poate pentru că durează atât de puțin, ceea ce îi face și mai prețioși. E ceva temporar în frumusețea lor care te face să le prețuiești mai mult.
În China, bujorii au fost cultivați de milenii și considerați flori imperiale, simbolizând onoarea și respectul. Dar bujorii albi, în particular, au venit să reprezinte sinceritatea și recunoștința curată, fără așteptări ascunse. Când oferi un bujor alb cuiva, spui ceva simplu și totuși profund: „îți respect gestul și nu aștept nimic în schimb”. E o recunoștință fără condiții, fără calcule din spate.
Mi-aduc aminte că am văzut o scenă într-un film, cred că era francez, în care o femeie primea un buchet mic de bujori albi de la cineva care îi fusese profesor cu mulți ani în urmă. Nu era ziua ei, nu era nicio ocazie specială. Doar o mulțumire întârziată pentru răbdarea și încrederea din trecut. Scena era scurtă, fără dialog lung, dar m-a lovit cumva. Asta fac bujorii când sunt aleși bine, creează momente de recunoaștere liniștită.
Freziile – delicatețea care spune totul
Freziile sunt din categoria florilor pe care le vezi și te întrebi de ce nu sunt mai populare. Sunt atât de fine, colorate, parfumate. Poate tocmai pentru că sunt delicate și nu țin foarte mult, oamenii le aleg mai rar. Dar exact fragilitatea lor le face potrivite pentru mulțumiri subtile, pentru gesturi care nu vor să rămână eterne ci doar să marcheze un moment.
Am avut o colegă care îmi aducea câte o frezie când trecea pe lângă florăria din colțul străzii. Nu mereu, nu după un program, ci aleatoriu. Și de fiecare dată spunea „pentru cafele și pentru că asculți”. Nu era nimic grandios în gestul ăsta, dar alegerea florii spunea exact suficient. Freziile nu fac tam-tam. Vin cu un parfum dulce dar nu sufocant, cu culori vii dar nu agresive, cu o prezență care nu domină ci completează.
În limbajul florilor, frezia simbolizează inocența și gândurile sincere. Când alegi frezii pentru a exprima recunoștință, spui că gestul tău e lipsit de calcul. E o mulțumire spontană, venită din inimă, nu dintr-un sens al obligației sociale sau dintr-un manual de bune maniere.
Lisianthus – sofisticarea modestă
Lisianthus arată aproape ca un trandafir, dar nu e. Are petalele la fel de delicate, dispuse în spirale elegante, dar formele lui sunt mai deschise, mai prietenoase cumva. Există în alb, roz pal, violet deschis, chiar și în nuanțe bicolore. Prima oară când am văzut lisianthus alb am crezut că e o varietate ciudată de trandafir și am fost surprins să aflu că e cu totul altă specie, cu totul altă istorie.
Lisianthus-ul are o semnificație interesantă în diferite culturi. În unele părți e asociat cu aprecierea carismatică, adică recunoștința pentru personalitatea cuiva, pentru felul în care îți luminează ziua doar prin prezența lor. În alte interpretări, lisianthus simbolizează recunoștința pentru relațiile de lungă durată, pentru oamenii care au fost constanți în viața ta fără să facă gălăgie despre asta.
E o floare potrivită când vrei să mulțumești cuiva care nu a făcut neapărat ceva spectaculos, dar a fost acolo. Constant. Calm. Prietenos. Servicii de livrare flori au început să includă din ce în ce mai des lisianthus în compoziții tocmai pentru versatilitatea și eleganța lui discretă, pentru felul cum se potrivește în orice context fără să pară forțat.
Irișii – mesajul ascuns în fiecare culoare
Irișii sunt complicați, nu în sensul că ar fi greu de îngrijit sau de găsit, ci pentru că au atâtea straturi de semnificație încât trebuie să știi exact ce culoare alegi. Un iris albastru spune altceva decât unul galben. Unul alb transmite alt mesaj decât unul violet. E o chestie de nuanțe care contează mai mult decât crezi.
Pentru recunoștință, irișii galbeni sunt alegerea clasică. Galbenul irisului simbolizează pasiunea pentru viață și recunoștința pentru prietenie. E floarea pe care o oferi unui prieten apropiat care ți-a fost alături în momente cheie. Nu e romantic, nu e formal, e prietenos în sensul cel mai profund al cuvântului, fără cea mai mică ambiguitate.
Am citit odată despre o tradiție în sudul Franței unde irișii galbeni erau plantați la porțile caselor ca semn de bun venit și mulțumire pentru oaspeți. Nu erau flori tăiate oferite ceremonios, ci prezența lor constantă în grădină spunea ceva simplu: „ești binevenit aici și suntem recunoscători pentru compania ta”. Mi s-a părut o idee frumoasă, asta cu recunoștința înrădăcinată, nu doar exprimată temporar și uitată imediat.
Când nu e vorba doar despre floare, ci despre gest
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile recunoștinței e că nu contează doar ce floare alegi, ci și cum o oferi. Un buchet enorm de trandafiri roșii poate părea mai degrabă o declarație decât o mulțumire. Dar trei campanule albastre într-un mic vas de ceramică spun exact ce trebuie, fără exagerare, fără ambiguitate.
Timing-ul contează, și contează mult. Unele mulțumiri sunt mai autentice când nu vin imediat după favor, ci câteva zile mai târziu, când persoana nu se mai așteaptă. Altele trebuie să fie spontane, în momentul respectiv, altfel se pierde esența. Nu există o regulă universală aici, dar există intuiție. Și cred că intuiția asta se formează când chiar observi persoana, când chiar vrei să îi spui mulțumesc din motive sincere, nu din politețe socială automată.
O cunoștință mi-a povestit că a primit o dată un singur fir de frezie într-un plic mic, cu un bilet care spunea simplu „mulțumesc că exiști”. Niciun context, nicio explicație suplimentară. Persoana care i-a trimis știa că ea adora freziile și că avea o perioadă grea. N-a fost un buchet mare, n-a fost un gest spectaculos, dar mi-a spus că l-a păstrat presat, floarea și biletul, ani de zile. Poate că asta e puterea recunoștinței subtile. Nu impresionează prin grandoare, ci rămâne prin sinceritate.
Contextul cultural și istoria ascunsă
Fiecare cultură are propriile ei tradiții legate de flori și recunoștință. În Japonia, există conceptul de „hanakotoba”, limbajul florilor, care e mult mai elaborat decât echivalentul victorian european. Acolo, nu doar specia contează, ci și numărul de flori, modul în care sunt aranjate, chiar și vasul ales. Totul poartă semnificație.
În tradițiile nordice, florile albe sunt aproape întotdeauna asociate cu puritatea intenției. Deci când vrei să mulțumești pe cineva și vrei să fii sigur că mesajul e primit curat, fără interpretări greșite, alege flori albe.
Campanule albe, bujori albi, frezii albe, toate au în comun sinceritatea directă, fără straturi de semnificații complicate.
Am citit undeva că în Persia medievală, gradinarilor curții le era dat să creeze aranjamente florale specifice pentru diferite ocazii, și pentru mulțumiri foloseau întotdeauna combinații de flori mici, delicate, fără parfumuri prea puternice. Ideea era că recunoștința nu trebuie să fie o invazie senzorială, ci o prezență plăcută, discretă, care nu te copleșește dar îți rămâne în minte.
Florile potrivite pentru diferite relații
Nu oferi aceleași flori profesoarei din liceu și celui mai bun prieten. Nu le trimiți aceleași flori mamei și colegului de serviciu care te-a acoperit când ai fost bolnav. Contextul relației modelează alegerea, și ar fi ciudat să ignori asta.
Pentru relații profesionale, eleganța discretă e esențială. Lisianthus alb sau campanule violet deschis sunt alegeri sigure. Transmit profesionalism și apreciere fără să sugereze nimic mai mult. Iar în medii corporative, unde fiecare gest e analizat și interpretat, subtilitatea chiar contează mai mult decât crezi.
Pentru prieteni apropiați, poți fi mai personal, mai relaxat în alegere. Irișii galbeni, freziile multicolore, chiar și combinații neobișnuite care reflectă personalitatea persoanei respective. Un prieten care iubește grădinăritul ar aprecia poate mai mult o plantă de campanula vie decât un buchet tăiat. E tot un gest de recunoștință, dar personalizat, adaptat exact la persoana respectivă.
Pentru familie, bujorii albi sau hortensiile funcționează frumos. Au o căldură naturală, o familiaritate care nu pare pretențioasă sau artificială. Când mama ta ți-a gătit mâncarea preferată sau tata și-a luat timp să te ajute cu ceva din casă, bujorii spun „văd tot ce faci pentru mine” fără să transforme momentul într-o dramă emoțională sau într-un spectacol nepotrivit.
Aromele discreției
Un aspect pe care mulți îl neglijează când aleg flori pentru recunoștință e parfumul, deși ar trebui să fie printre primele considerente. Florile cu parfumuri foarte intense pot fi copleșitoare, mai ales în spații mici sau pentru persoane sensibile. Recunoștința subtilă vine și cu mirosuri subtile, cu arome care nu atacă simțurile.
Freziile au un parfum dulce, dar niciodată agresiv sau înțepător. Bujorii miros a fresh, a primăvară nouă, dar nu sufocă camera. Campanulele nu au aproape deloc parfum, ceea ce le face perfecte pentru orice context și pentru orice persoană. Chiar și lisianthus-ul, deși arată luxos și elaborat, e aproape inodor, deci nu distrage prin miros ci doar prin prezență vizuală.
Am avut o profesoară în facultate care era alergică la majoritatea parfumurilor florale. Studenții care voiau să îi mulțumească la final de semestru învățaseră rapid să aleagă fie irișii, care au un miros foarte slab, fie campanule. Era un mic detaliu, dar unul care arăta că chiar le păsa de persoana respectivă, nu doar bifau un ritual social obligatoriu.
Florile ca început de conversație
Uneori, florile nu sunt doar mulțumire, ci și o invitație la dialog. Când oferi cuiva un buchet mic și neobișnuit, de exemplu campanule și frezii împreună, sau lisianthus violet și irișii galbeni, adesea persoana întreabă „de ce tocmai acestea?”. Și atunci ai ocazia să explici, să spui povestea din spatele alegerii, să transformi gestul într-o conversație autentică care merită purtată.
Mi-aduc aminte că un coleg mi-a oferit odată un mic buchet de frezii roz după ce îl ajutasem cu un proiect complicat. M-a surprins alegerea, pentru că de obicei oamenii aleg trandafiri sau crizanteme, ceva mai standard. Când l-am întrebat de ce frezii, mi-a spus că mama lui le planta în grădină când era mic și mereu îi păreau florile fericirii simple. Am râs amândoi, dar gestul și-a păstrat căldura și semnificația. Nu mai țineam minte proiectul la care lucrasem împreună, dar țineam minte freziile și conversația aia scurtă.
Sfârșitul firesc al lucrurilor
Florile se ofilesc. E natura lor, nu poți schimba asta. Și poate că asta le face și mai valoroase pentru exprimarea recunoștinței, sunt temporare, ca și gesturile pe care le mulțumim. Nimeni nu așteaptă ca un favor să fie răsplătit la nesfârșit, nimeni nu vrea să simtă că datorează ceva pentru totdeauna. Florile spun ceva simplu dar profund: „îți mulțumesc pentru acest moment, pentru acest gest, pentru cine ești acum”.
Fără presiunea permanenței, fără obligația eternă care devine povară.
Am observat că oamenii care primesc flori delicate, campanule, frezii, lisianthus, de obicei le prețuiesc exact pentru că știu că nu vor dura. Le pun într-un loc vizibil, le privesc în zilele următoare, le lasă să fie frumoase cât pot fi. Nu e tristețe în dispariția lor, e doar acceptarea ciclului natural. La fel și recunoștința autentică, nu trebuie să fie veșnică ca să fie reală și semnificativă.
Cred că asta e farmecul florilor subtile de recunoștință. Nu încearcă să impresioneze prin mărime sau preț, nu vor să rămână veșnic în vază, nu fac declarații grandioase care să rezune în toată casa. Pur și simplu sunt acolo, frumoase, delicate, sincere. Și spun exact ce trebuie spus, fără cuvinte mari, fără exagerare forțată.
Doar o mică recunoaștere pentru un gest mare sau pentru prezența constantă a cuiva în viața ta. Atât de simplu în aparență, și totuși atât de potrivit când e făcut cu gândul la persoana care primește.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 7 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

