Exclusiv
Esports Summit 2024: Peste 5,5 milioane de dolari câștigate de jucătorii din România
În săptămâna 3-9 iunie au loc cele mai multe evenimente de gaming la noi în țară
București, 29 mai 2024 – La prima vedere, suma de peste 5,5 milioane de dolari câștigate de jucătorii de esports din România de-a lungul anilor este una importantă. Dar comparativ cu state precum China (295 milioane de dolari), Statele Unite ale Americii (269 milioane de dolari) sau Ucraina (35 milioane dolari), suma nu mai reprezintă o performanță. Despre cum România poate crește nu doar în sumele câștigate în competiții de esports, dar și în ceea ce privește întreg ecosistemul, discutăm la Esport Summit 2024, pe 6 iunie, la Pullman World Trade Center Bucharest, de la ora 10:00.
Evenimentul va aduce la un loc peste 20 de speakeri, de la organizatori de evenimente de esports, autorități guvernamentale, reprezentanți ai mediului academic, manageri de cluburi, până la reprezentanți ai brandurilor endemice și non-endemice care investesc în domeniu.

“Săptămâna viitoare este cea mai plină în evenimente de gaming, în România. Întreg ecosistemul din jurul jocurilor video este punctat în aceste zile, de la evenimente de casual gaming sau competiții de esports și până la evenimentul anual al industriei dezvoltatoare de jocuri din țara noastră și Esports Summit unde ne propunem, an de an, să dăm ora exactă în esports-ul românesc. Iar în acest caz ar trebui să fim pe același fus cu Marea Britanie, Germania, Franța sau Statele Unite. În momentul de față, însă, suntem chiar și în urma Rusiei. Ca să nu mai vorbim de distanța față de China sau Arabia Saudită. Aceasta, în principal din cauza mediului politic în mare parte dezinteresat sau lipsit de viziune. Norocul României este dat în esports, ca și în alte domenii, de talentul natural individual. Fără pic de recunoaștere din partea statului, sunt români care performează în marile competiții din lume, ridică trofee, poartă tricolorul pe podiumuri.”, a precizat Tudor Dăescu, președintele Esports Summit.
Săptămâna 3 – 9 iunie 2024 aduce pentru gamerii din România cele mai multe evenimente dedicate lor din acest an, fie că vorbim despre competiții sau conferințe dedicate sporturilor electronice sau creatorilor de jocuri video: pe lângă Esports Summit, au loc Dev.Play, conferința dezvoltatorilor de jocuri video din România și Europa de Est, Gaming Maraton, cel mai mare festival online în care gamerii se întâlnesc cu streamerii lor preferați și Esports Kings, cel mai mare circuit de esports organizat în România.

La Esports Summit, temele celor 4 panel-uri vor fi:
Panel 1: Situatia esport-ului din România în 2024. Ne-a propulsat Campionatul Mondial găzduit de România în lumea bună a esports-ului?
Industria dezvoltatoare de jocuri plasează țara noastră în primele 5 din Europa. Putem spune că România este Hollywood-ul est european al producției de video games. Însă în ceea ce privește ecosistemul din jurul esports nu suntem într-o poziție favorabilă. Ce ar trebui să facă România ca și jucătorii săi să străluceasca pe scena internațională?
Panel 2: Esports-ul are nevoie de branduri. Dar de ce au brandurile nevoie de esports?
Este clar că o competiție nu poate avea continuitate dacă nu are parteneri din zona comercială. Că echipele au nevoie de sponsori pentru a avea condiții pentru pregătire. Sau bani pentru a participa la turnee. Însă o simplă afișare a logo-ului pe tricou nu ajută brandurile. Sau da? De ce și pentru ce investesc brandurile bani în esports și gaming?
Panel 3: Primul joc video românesc este din anii 70. Poate România scrie istorie în gaming?
Copiii învață istorie, arte, matematică cu ajutorul jocurilor. Chiar și în școli și licee. Primele universități au programe de licență și master în gaming. Iar Bucureștiul un viitor muzeu al jocurilor video. Toate acestea sunt însă inițiative punctuale. Ce poate face Statul pentru a fi parte al acestor schimbări și nu doar un simplu martor pasiv?
Panel 4: “Un român a câștigat Major-ul!”. Drumul de la un titlu de senzație la o nomalitate de zi cu zi.
România performează în esports-ul mondial. Datorită unor individualități. Organizatorii și producătorii români de evenimente de gaming ar putea oricând performa în țările cu tradiție în competiții de esports. De ce suntem atât de nemulțumiți, în acest caz, de starea esports-ului românesc?

În panelurile conferinței vor participa George Dumitrache (Microsoft România), Octav “ang” Crețu (Nexus Gaming), Mihai Cotos (Digital Crusade), Katerina Todorovski (BCR), Mara Mareș (deputată în Parlamentul României), Roxana Baias (NEPI Rockcastle), Diana Buzoianu (deputată în Parlamentul României), Andreea Medvedovici-Per (Director executiv al Asociației Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România), Victor Stroe (Associate Director și Head of Strategy la Leo Burnett), Mihai Neda (fondator Infinite Gaming), Simona Panait (Marketing & Online Director Samsung România și Bulgaria), Mădălina Popa (Microsoft România), Alin Moldoveanu (Prodecan la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica București), Liviu Marica (Director de marketing Asus România), Tudor Dăescu (Esports Summit), Adrian Ștefănoiu (cofondator Video Games Museum), Jaxi (creator de conținut), Cătălin Butnariu (Președinte al Asociației Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România), Vlad Nagîț (101HP.ro), Alexandru Ion (Nexus Gaming) și Marius Radu (GG Industry).
Detalii despre programul conferinței se găsesc pe www.esports-summit.ro.
Exclusiv
Șase greșeli când cumperi haine după etichetă
Ai ajuns acasă cu un pulover care arăta perfect pe umeraș și, după prima spălare, mânecile au rămas cu o palmă mai scurte. Ți se pare cunoscut? Nu ești singura și nici singurul. Majoritatea dezamăgirilor din dressing nu vin din gust prost, ci din câteva reflexe de cumpărător grăbit: ne uităm la culoare, la croi, la preț, iar eticheta cu compoziția rămâne ultimul lucru pe care îl citim, dacă îl mai citim. Iar în ea stă, de fapt, jumătate din răspunsul la întrebarea dacă haina va arăta bine și peste un an. Să le luăm pe rând, pe cele care se repetă cel mai des, și să vedem ce se poate face în loc.
Ai încredere în pipăit doar în magazin
Prima greșeală e și cea mai omenească: haina e moale la atingere, deci trebuie să fie bună. Numai că moliciunea de pe raft vine adesea dintr-un finisaj aplicat în fabrică, un tratament care se spală după câteva ture de mașină. Rămâi atunci cu țesătura adevărată, care poate fi aspră, rară sau pur și simplu mai subțire decât părea.
Soluția nu cere talent special. Strânge puțin materialul în pumn, ține-l zece secunde și dă drumul. Dacă rămâne șifonat ca o hârtie mototolită, calculează în minte cât timp vei petrece cu fierul de călcat. Întinde-l ușor între degete și uită-te împotriva luminii: o țesătură prea transparentă la haina de toamnă va cere neapărat un strat dedesubt.
Mai e un test pe care îl fac prietenii mei, mai amuzant decât elegant: ridică haina de pe cuier și ascultă-i greutatea. O bluză care atârnă ca un steag fără vânt are de obicei o cădere bună. Una care plutește singură sub aerul condiționat din magazin se va lipi de tine la prima mișcare.
Crezi că procentul de bumbac spune tot
A doua capcană apare când citim eticheta pe jumătate. Vedem „bumbac” și ne liniștim, fără să ne uităm la restul de pe rând. Totuși, două haine cu același procent pot să se poarte complet diferit, pentru că firul, țesătura și tratamentul contează la fel de mult ca numele fibrei.
Dacă vrei să înțelegi mai bine ce înseamnă fiecare fibră în parte, merită să parcurgi materialele din care sunt făcute hainele și să le compari cu ce ai deja în dulap. Faci un exercițiu simplu: alegi trei piese pe care le porți des și trei pe care le-ai abandonat, apoi te uiți la compoziția lor. De cele mai multe ori apare un tipar. Poate descoperi că nu suporți nimic cu mult poliester lângă piele, sau că lâna pură te zgârie, dar amestecul cu puțin fir sintetic ți se potrivește de minune.
Rezultatul e o listă personală, mult mai utilă decât orice regulă generală. O păstrezi în telefon și o consulți în probator, între o oglindă și alta, fără să mai ghicești.
Cumperi pentru corpul de acum cinci kilograme
Nu e nimic de rușinat aici: fiecare avem acel raft cu haine „pentru când”. Problema e că țesăturile elastice ne păcălesc. Un jerseu cu puțin elastan te face să crezi că hainele se vor adapta oricum, iar în realitate fibrele obosesc și își pierd forma tocmai în zona în care ai mers mai strâns.
Probează mereu în mișcare, nu doar în picioare în fața oglinzii. Așază-te pe scaunul din probator, ridică brațele, apleacă-te ca să legi un șiret imaginar. Dacă materialul trage, se strânge la subraț sau își schimbă forma la genunchi, pune-l înapoi pe umeraș, oricât de frumoasă ar fi culoarea.
La pantaloni, încearcă să te uiți în oglindă din lateral, după ce ai stat jos un minut. Cutele care apar la șold sau la genunchi îți spun cum va arăta pantalonul la birou, după două ore de ședință, nu doar în primele cinci minute de după probă.
Spală totul la fel, ca să fie simplu
Aici începe partea care doare. O mașină de spălat plină cu de toate, la patruzeci de grade, e comodă, dar e și cauza principală pentru care hainele bune ajung la fel de obosite ca cele ieftine. Lâna se scămoșează în amestec cu bumbacul gros, iar mătasea se agață de fermoarele altor haine.
Sortează în trei grămezi, cel puțin: delicate, de zi cu zi, grele. Citește simbolurile de pe etichetă, mai ales cele de temperatură și de uscare, că sunt acolo dintr-un motiv. Hainele de lână se usucă pe orizontală, pe un prosop, nu pe sfoară, altfel se întind sub propria greutate.
Dacă te sperie ideea de rufe sortate, fă-ți un compromis realist: un coș mic doar pentru piesele care nu au voie la mașina mare. Când se umple, spală-l la program delicat. Nu e o ceremonie, e doar o obișnuință care îți salvează jumătate din dulap.
Alegi materialul fără să te gândești la anotimp
Încă o scăpare frecventă: același tricou subțire de bumbac e perfect în septembrie și o capcană în februarie, când stai o oră în stație. La fel, un pulover gros de acrilic te răcorește greu în metrou, unde căldura te prinde fără avertisment și începi să transpiri sub straturi.
Gândește-te la ziua ta reală, nu la cea din fotografia de catalog. Dacă mergi mult pe jos, ai nevoie de ceva care respiră. Dacă stai la birou cu aerul condiționat pornit, un strat subțire de lână fină sau de fibră naturală te ține la temperatură fără să te facă să arăți ca un om îmbrăcat pentru expediție. Straturile contează mai mult decât grosimea unei singure piese: trei haine subțiri se adaptează mai bine decât una groasă.
Un mic exercițiu înainte de cumpărătură ajută mult. Imaginează-ți ziua de luni, de la ieșirea din casă până seara: câte ore în frig, câte în căldură, cât mergi, cât stai. Apoi întreabă-te dacă materialul din mână face față ambelor extreme. Dacă răspunsul e „doar uneori”, probabil e o piesă pentru ocazii, nu pentru zilele obișnuite.
Mai ține cont și de umezeală. Pe ploaie, o haină din fibră care absoarbe apă devine grea și rece, în timp ce una cu un amestec mai tehnic se usucă repede pe calorifer. Nu trebuie să cumperi haine de munte, dar merită să știi la ce te expui.
Uiți că accesoriile schimbă tot
O greșeală mai puțin discutată: cumperi haine care „nu merg cu nimic” și tragi concluzia că ți-ai greșit alegerea. De multe ori nu hainele sunt problema, ci lipsa unui singur accesoriu care să le lege. O rochie simplă de lână poate arăta ca nouă cu un fular pus altfel, iar un palton gri devine alt palton cu o eșarfă în culoarea potrivită.
Pentru ideile concrete, merită să citești moduri de a purta eșarfa și fularul, cu variante care schimbă o ținută fără să cumperi nimic în plus. Ceea ce mi se pare valoros acolo e ideea că materialul eșarfei decide legătura: mătasea cere noduri mici și precise, lâna se lasă înfășurată larg, iar fularul din fire amestecate stă bine și în forme mai rigide.
Încearcă acasă, seara, fără presiune. Ia trei haine „plictisitoare” și dă-le fiecăreia o șansă nouă cu un accesoriu pe care îl ai deja. Vei vedea cât de des problema era una de asociere, nu de garderobă.
Crezi că scump înseamnă automat durabil
Ultima greșeală e simetrica ieftinului: ideea că prețul mare garantează calitatea. Uneori o etichetă lungă ascunde exact aceeași țesătură subțire, dar cu un nume de brand deasupra. Alteori, o piesă obișnuită, dintr-un magazin simplu, rezistă ani de zile pentru că e tricotată strâns și coaserea e dreaptă.
Verifică lucrurile pe care prețul nu le poate ascunde. Întoarce haina pe dos și uită-te la cusături: firele ies în afară, tivul e strâmb, nasturii sunt prinși doar cu trei fire? Aceleași semne se văd și la haine scumpe. Apoi caută o bucată de material de rezervă sau un nasture suplimentar, un detaliu mic care arată că producătorul s-a gândit la reparații.
Gândește-te și la numărul de purtări. O haină de trei sute de lei purtată de o sută de ori costă mai puțin pe purtare decât una de cincizeci, abandonată după trei ieșiri. Matematica asta simplă te scutește de multe regrete.
Când vezi ceva nou și îți place, pune o întrebare: cu ce aș purta-o și cum aș spăla-o? Dacă ai răspuns la ambele fără să stai pe gânduri, ai probabil o achiziție bună.
După ce ai văzut greșelile, rămâne partea practică. Nu trebuie să ții minte toate regulile, doar câteva gesturi: citești eticheta întreagă, probezi în mișcare, te gândești la spălare înainte de casă și te întrebi ce ai deja acasă care se potrivește.
Data viitoare când ești în magazin și simți impulsul, oprește-te zece secunde și citește compoziția cu voce tare, în gând. Dacă o haină trece de acest mic filtru, ai toate șansele ca ea să rămână în dulap mai mult de un sezon. Iar dacă nu trece, nu ai pierdut nimic: ai salvat un buget, un loc în dulap și o dimineață în care nu știi ce să îmbraci.
Începe chiar săptămâna aceasta cu un inventar mic. Alege cinci haine, citește-le etichetele și notează ce îți place cu adevărat să porți.
Exclusiv
Soiuri de pește recomandate pentru vară: ce cumperi în iulie–august
În iulie și august, mesele de zi cu zi se schimbă. Când temperaturile cresc, preparatele consistente și greu de pregătit sunt înlocuite mai des cu rețete simple, pe bază de legume, pește și fructe de mare. Peștele este o alegere potrivită pentru acest sezon, însă nu orice specie se comportă la fel la gătire.
Dorada poate fi alegerea potrivită pentru grătar, somonul se pretează foarte bine la cuptor sau tigaie, iar tonul are o textură care îi permite să fie gătit rapid la temperatură ridicată. Pentru a alege corect, contează mai mult decât preferința de gust: trebuie să ții cont de textura cărnii, de conținutul de grăsime, de numărul de oase și de preparatul pe care vrei să îl obții.
Ce pește alegi vara pentru mese mai ușoare?
Pentru zilele călduroase, speciile cu carne albă și textură mai delicată sunt ușor de integrat în mese simple. Dorada și bibanul pot fi pregătite întregi sau file, la grătar ori la cuptor, și servite alături de roșii, dovlecei, ardei, salată verde sau alte legume de sezon.
Calcanul este o altă opțiune interesantă atunci când îți dorești un pește cu carne fermă și puține oase mărunte. Poate fi gătit la cuptor sau în tigaie și nu are nevoie de o asezonare complicată pentru a-și păstra gustul.
Dacă preferi pești mai grași, somonul și macroul oferă o textură mai suculentă și un gust mai pronunțat. Tonul se remarcă prin carnea foarte fermă și este potrivit mai ales pentru preparate în care timpul de gătire este scurt.
În funcție de rețeta pe care o ai în minte, varietatea disponibilă la Pescăria Selgros îți permite să compari mai multe specii și să alegi produsul care se potrivește cel mai bine preparatului.
Ce specii alegi pentru grătar, cuptor, tigaie sau salată?
Metoda de gătire poate fi un criteriu mai bun de selecție decât specia preferată. Un pește care își păstrează bine forma la temperatură ridicată poate fi ideal pentru grătar, în timp ce unul cu carne delicată poate avea nevoie de o gătire mai blândă.
| Specie | Gust și textură | Metodă recomandată | Număr de oase |
| Doradă | Carne albă, fermă | Grătar sau cuptor, întreagă | Puține, ușor de curățat |
| Biban | Carne albă, delicată | Cuptor sau tigaie | Moderat |
| Calcan | Carne fermă, fără oase mărunte | Cuptor sau tigaie | Foarte puține |
| Somon | Grasă, suculentă | Grătar, tigaie sau cuptor | Puține |
| Ton | Foarte fermă, aproape ca o friptură | Grătar rapid, la foc puternic | Foarte puține |
| Macrou, sardine | Grasă, aromată | Grătar sau tigaie, timp scurt | Multe oase mici |
Pentru grătar, dorada, somonul, tonul, sardinele și macroul sunt alegeri practice, fiecare cu particularitățile sale. Peștele întreg poate fi pregătit cu puțin ulei de măsline, lămâie și ierburi aromatice, în timp ce fileurile sunt mai ușor de porționat și servit.
La cuptor, ai mai multă libertate. Poți combina peștele cu roșii, ceapă, dovlecei, măsline sau cartofi noi, obținând un preparat complet într-o singură tavă. Pentru tigaie, speciile cu carne fermă sunt ușor de manevrat, mai ales atunci când vrei o masă gata în câteva minute.
În salate, tonul și somonul gătit sunt ușor de combinat cu legume proaspete, frunze verzi, măsline sau avocado. Creveții pot completa, la rândul lor, o salată rece cu citrice și verdețuri.
Ce diferențe de gust, textură și oase contează la alegere?
Nu există o specie „cea mai bună” pentru toate situațiile. Alegerea depinde de felul în care vrei să gătești și să servești peștele.
Textura este unul dintre primele criterii. Carnea fermă, precum cea a tonului sau a calcanului, suportă mai bine manipularea și temperaturile ridicate. Speciile mai delicate, precum bibanul, trebuie întoarse cu grijă și nu au nevoie de un timp lung de gătire.
Și gustul contează. Dacă preferi arome discrete, dorada sau bibanul pot fi mai potrivite. Somonul, macroul și sardinele au un profil mai bogat și pot deveni punctul central al unei mese în care garnitura rămâne simplă.
Numărul și dimensiunea oaselor influențează, de asemenea, experiența de la masă. Calcanul și tonul sunt mai ușor de consumat din acest punct de vedere, în timp ce sardinele și macroul pot necesita mai multă atenție. Când gătești pentru copii sau pentru mai multe persoane, fileurile deja porționate pot fi o soluție mai comodă.
Cum recunoști un pește proaspăt atunci când îl cumperi?
Indiferent de specie, prospețimea trebuie să fie primul criteriu la cumpărare. Vara, acest aspect devine cu atât mai important, deoarece temperaturile ridicate pot accelera alterarea produselor perisabile.
La peștele întreg, ochii trebuie să aibă un aspect limpede, iar carnea să fie fermă și elastică. Mirosul trebuie să fie discret, specific unui produs marin proaspăt, nu puternic, acru sau asemănător amoniacului.
Pentru fileuri, urmărește aspectul uniform și textura fermă. Dacă produsul este ambalat, citește eticheta pentru informații despre data ambalării, termenul de valabilitate, condițiile de păstrare și originea produsului. În cazul peștelui de acvacultură sau pescuit, informațiile de pe etichetă te ajută să înțelegi mai bine ce cumperi.
După achiziție, păstrează peștele la temperatura recomandată și redu cât mai mult timpul petrecut în afara spațiului frigorific. Într-o zi foarte caldă, transportul într-o geantă termică este o măsură practică atunci când drumul până acasă durează.
Ce găsești în Pescăria Selgros vara aceasta?
Sortimentul de pește și fructe de mare din Pescăria Selgros variază în funcție de sezon și de magazin, așa că disponibilitatea exactă a fiecărei specii se verifică direct în perioada și în magazinul pe care le vizitezi.
Această variație este firească pentru produsele proaspete și nu înseamnă că trebuie să renunți la rețeta planificată. Dimpotrivă, atunci când ai la dispoziție mai multe specii, poți adapta preparatul în funcție de ceea ce găsești și de metoda de gătire dorită.
Pentru o cină la grătar poți căuta o specie cu carne fermă. Pentru o tavă cu legume, un pește întreg sau un file pot fi alegeri potrivite. Dacă ai în plan o salată rece, poți opta pentru o specie ușor de porționat și de curățat.
Astfel, Pescăria Selgros devine nu doar un punct de aprovizionare, ci și un loc în care poți compara variantele disponibile și poți alege peștele în funcție de rețeta pe care vrei să o pregătești.
Concluzie
Peștele potrivit pentru iulie și august nu este neapărat o singură specie, ci aceea care răspunde cel mai bine preparatului pe care vrei să îl pregătești. Dorada și bibanul sunt potrivite pentru mese simple, somonul și macroul aduc un gust mai bogat, tonul este excelent pentru gătire rapidă, iar calcanul se remarcă prin carnea fermă și numărul redus de oase.
Indiferent de alegere, prospețimea rămâne esențială. Iar atunci când vrei să compari mai multe variante, Pescăria Selgros îți oferă posibilitatea de a alege dintre speciile disponibile în perioada și magazinul vizate, în funcție de sezon, rețetă și metoda de gătire.
Exclusiv
Meniu fixat sau gătit din inspirație: ce ține mai bine în practică
Duminică seara, cu ușa frigiderului deschisă și o listă de cumpărături scrisă pe jumătate, mulți dintre noi alegem fără să ne dăm seama între două feluri de a trăi săptămâna care vine. Unii își fixează meniul de luni până vineri, cu tot cu gustări. Alții cumpără ce le place, ce e la ofertă sau ce arată bine pe tejghea și hotărăsc seara, în bucătărie, ce iese. Niciuna dintre variante nu e greșită, iar fiecare are momente în care se vede foarte clar de ce funcționează sau de ce scârțâie. Merită să le punem una lângă alta, pe lucruri de zi cu zi, nu pe principii mari.
Cum arată o săptămână cu meniul fixat
Cine planifică are, de obicei, o foaie lipită pe frigider sau o notiță în telefon. Pe ea scrie ce se mănâncă în fiecare seară și, uneori, ce rămâne pentru a doua zi la birou. Beneficiul cel mai vizibil apare marți la ora șase, când nimeni nu mai trebuie să se întrebe ce facem de cină. Decizia a fost luată de o versiune mai odihnită a ta, de duminică, iar tu doar o execuți.
Costul e un pic de disciplină la început. Trebuie să stai zece-cincisprezece minute cu o listă, să te gândești la ce ai deja în casă și să accepți că joi vei mânca ceva ales cu cinci zile înainte, chiar dacă între timp ți s-a făcut poftă de altceva. Pentru unii asta e liniștitor, ca un drum cu hartă. Pentru alții e o mică constrângere care se simte încă din a treia zi, mai ales dacă în familie sunt gusturi diferite și fiecare are alt program.
Mai e un detaliu pe care îl observi abia după câteva săptămâni: un meniu scris devine și un instrument de negociere pașnică. Când copilul întreabă de ce iar linte, poți arăta foaia și spune că vineri e rândul pizzei făcute în casă. Argumentul pare mărunt, dar liniștește multe discuții de la masă.
Cum arată o săptămână din inspirația momentului
Varianta spontană pornește de la piață sau de la raftul din magazin. Iei roșii bune, un pachet de ciuperci, niște pui, și vezi apoi cum le combini. Are un farmec real: gătești ce e de sezon, încerci combinații noi și nu te simți legat de un program. Oamenii care gătesc cu plăcere și au timp de explorat se simt, de multe ori, mai bine așa, iar mâncarea lor are o prospețime pe care un plan rigid o pierde uneori.
Partea mai puțin vizibilă este că libertatea asta cere energie în fiecare zi. Întrebarea de la sfârșitul programului, ce mâncăm, revine seară de seară, iar când ești obosit răspunsul cel mai la îndemână e comanda de la livrare sau un sandviș luat din picioare. Cine vrea să păstreze spontaneitatea fără să ajungă acolo se descurcă mai ușor dacă are cel puțin un schelet, de pildă idei de planificare a meselor care lasă loc de improvizație. Un astfel de schelet nu spune ce gătești joi, ci doar ce familii de mâncăruri vrei să apară în săptămână: o supă, ceva cu leguminoase, ceva la cuptor.
Banii și risipa de la sfârșit de săptămână
Aici diferența se vede în coșul de cumpărături. Cine merge cu listă cumpără, de regulă, mai puțin și mai țintit. Știe că are nevoie de trei cepe, de un pachet de paste și de o legătură de pătrunjel, așa că nu pleacă de la raft cu patru produse atrăgătoare, dar fără rost. Legumele din frigider apucă să fie folosite, pentru că fiecare are un rol în meniu, iar sâmbăta nu se mai face ce se numește pe la noi curățenia de resturi.
Cine cumpără din impuls mai ratează uneori ritmul. Spanacul luat luni, într-un moment de entuziasm, ajunge vineri la fundul sertarului, moale și trist. Nu e vorba de lipsă de caracter, ci de faptul că entuziasmul din magazin nu ține neapărat cont de programul din săptămâna următoare. Un compromis simplu este să cumperi spontan doar o parte din coș și să îți lași o seară fără plan, pentru a termina resturile. Mai ajută și un obicei vechi: înainte de a pleca la cumpărături, deschide frigiderul și congelatorul și fă o poză, ca să nu mai cumperi a treia oară smântână.
Energia de seară și mâncatul pe fugă
Dacă te uiți la o zi obișnuită de lucru, momentul critic nu e masa de prânz, ci intervalul dintre șase și opt seara. Atunci apar gustările fără rost, cafeaua în plus și cina luată după nouă, pe fugă. Meniul fixat taie din această presiune, fiindcă o parte din muncă s-a făcut deja: ai tăiat legumele duminică, ai fiert leguminoasele, ai pus sosul în borcan, iar seara rămâne doar asamblarea.
Pe de altă parte, un program prea strict poate genera vinovăția de a nu-l respecta. Dacă luni ai planificat pește la cuptor și ai ajuns acasă la nouă, e greu să te apuci de el. Cei care se împacă bine cu planul au de obicei o rezervă, un fel de mâncare simplu care schimbă locul cu oricare altul, de exemplu o supă cremă din congelator sau o omletă cu legume. Rezerva aceasta nu e un eșec al planului, ci piesa care îl face suportabil, la fel cum o roată de rezervă nu înseamnă că mașina e proastă.
Ce face fiecare variantă cu porțiile
Un meniu scris are un avantaj discret: te obligă să te gândești, măcar vag, cât mănânci. Când știi că ai pregătit patru porții de tocăniță, nu te mai servești la nesfârșit direct din oală. Cine gătește din inspirație tinde să gătească după ochi, iar ochiul, mai ales când ți-e foame, nu e cel mai bun judecător. Cantitățile ies fie prea mari, ceea ce înseamnă resturi sau un al doilea tur la masă, fie prea mici, ceea ce înseamnă gustări la ora zece seara.
Aici nu ai nevoie de un cântar și nici de aplicații. Pentru cine vrea o regulă simplă, merită citit un material despre estimarea porțiilor cu mâna, pentru că ideea funcționează la fel de bine acasă, la restaurant sau la o masă în vizită. Indiferent de abordare, un gest mic ajută: pune mâncarea în farfurie la aragaz și lasă oala acolo. Distanța până la a doua porție face jumătate din treabă, iar ce a rămas în oală devine prânzul de a doua zi.
Când în casă mănâncă mai mulți oameni
Lucrurile se complică în familie. Un adult poate mânca ce are chef, dar la masă stau și un școlar mofturos, un bunic cu regim mai blând și poate un adolescent care ajunge acasă la opt. Un meniu scris ajută aici ca un teren comun: fiecare vede din timp ce urmează și poate cere o schimbare înainte ca mâncarea să fie pe foc. Cine gătește din inspirație riscă să facă trei feluri diferite în aceeași seară, ca să mulțumească pe toată lumea.
Soluția practică este o bază comună cu elemente separate: orez sau cartofi pentru toți, iar sosul, carnea sau legumele diferă după nevoie. Se gătește o dată, se aranjează în trei feluri, iar cel care spală vasele apreciază asta mai mult decât orice plan elaborat. La fel de bine merge ideea de a lăsa fiecare membru al familiei să aleagă o seară din săptămână, fie că a ales supa de pui, fie clătitele sărate.
Varianta de la mijloc, care convinge destul de mulți
În practică, mulți oameni ajung la un amestec. Aleg trei sau patru cine pe săptămână, lasă două seri libere și păstrează weekendul pentru gătit cu poftă. Pe lista de cumpărături trec ingredientele de bază, care se potrivesc în mai multe rețete: ouă, o leguminoasă, o legumă de sezon, un cereal integral, un iaurt. Restul se completează din ce arată bine în ziua respectivă, fără remușcări.
Sistemul acesta nu are nume și nu cere o aplicație. Cere doar să te uiți, o dată pe săptămână, la ce ai în casă și la ce urmează să se întâmple în agenda ta. O săptămână cu două seri târzii nu poate arăta la fel ca una în care ajungi acasă la cinci. A recunoaște asta din timp e jumătate din plan, iar cealaltă jumătate e să te ierți când nu iese întocmai.
Merită spus și că nu există o vârstă sau o meserie pentru care una dintre variante să fie obligatorie. Studentul care împarte chiria cu doi colegi și mamele cu program decalat ajung, de cele mai multe ori, la același compromis, doar pe drumuri diferite.
Dacă nu știi încă de unde să începi, alege o singură săptămână de probă. Scrie meniul doar pentru trei seri, cumpără strict ce trebuie pentru ele și notează la final ce a mers și ce n-a mers. Data viitoare ajustezi: poate vrei patru seri, poate vrei două. Ce contează este să nu pornești de la ideea că există o metodă corectă pentru toată lumea.
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 5 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 9 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 8 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

