București, 1 octombrie 2026 – Universitatea ARTIFEX din București a organizat, în data de 1 octombrie 2026, în Aula Universității, Festivitatea de Deschidere a Anului Universitar 2026–2027, eveniment care a reunit conducerea instituției, cadre didactice, studenți, precum și reprezentanți ai mediului academic, instituțional, diplomatic, economic, cultural și sportiv.

Festivitatea a marcat debutul unui nou an academic și a constituit, totodată, un cadru de dialog privind rolul învățământului superior în contextul transformărilor economice, sociale și tehnologice actuale.

În cadrul intervențiilor au fost abordate teme referitoare la calitatea educației, dezvoltarea gândirii critice, adaptarea la evoluțiile tehnologice și la inteligența artificială, responsabilitatea individuală și profesională, cooperarea internațională, precum și necesitatea consolidării relației dintre universitate, societate și mediul profesional.

Conducerea universității și invitații la festivitate

La eveniment au participat reprezentanții conducerii Universității ARTIFEX din București:

• prof. univ. dr. Cristian Marian Barbu – Președintele Universității ARTIFEX din București;
• prof. univ. dr. Alexandru Lucian Manole – Rector;
• conf. univ. dr. Cristina Protopopescu – Prorector;
• conf. univ. dr. Andrei Buiga – Decanul Facultății de Finanțe și Contabilitate;
• conf. univ. dr. Anca Vlădoianu – Decanul Facultății de Management-Marketing.

Comunității academice ARTIFEX i s-au alăturat, în calitate de invitați:

• Cristian Gabriel Mateescu – Președinte UCECOM;
• Assoc. Prof. Alexander Ghancev – reprezentant al D. A. Tsenov Academy of Economics din Svishtov, Bulgaria;
• Raisa Enachi – deputat în Parlamentul României;
• Ivaylo Marinov – Reprezentant Comercial al Ambasadei Republicii Bulgaria în România și cadru didactic al Universității ARTIFEX;
• Octavian Valeriu Amzulescu – Președintele Federației Române de Karate;
• Victoria Dicu – actriță a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București și fondatoarea Școlii de Comedie.

Festivitatea a fost moderată de conf. univ. dr. Cătălin Deatcu-Gavril – Director al Departamentului Finanțe–Contabilitate și Director pentru Relații Internaționale al Universității ARTIFEX din București, care a asigurat coordonarea intervențiilor și prezentarea invitaților și a reprezentanților comunității academice.

Dezvoltarea vieții universitare și consolidarea comunității ARTIFEX

Cu prilejul deschiderii noului an universitar au fost prezentate și o serie de direcții și inițiative destinate dezvoltării vieții academice și extracurriculare a studenților.

Pentru anul universitar 2026–2027, Universitatea ARTIFEX din București urmărește dezvoltarea unor proiecte care să completeze procesul educațional prin activități culturale, artistice și de dezvoltare personală, întâlniri și proiecte dedicate studenților, Clubul de lectură, precum și prin extinderea oportunităților de cooperare și mobilitate internațională.

În aceeași direcție se înscrie și amenajarea unui nou spațiu de socializare la parterul Universității, destinat studenților, cadrelor didactice și membrilor comunității ARTIFEX. Spațiul este conceput pentru a facilita interacțiunea, dialogul și dezvoltarea relațiilor dintre membrii comunității universitare, într-un cadru informal, complementar activităților academice.

Prin aceste inițiative, Universitatea ARTIFEX din București își propune să consolideze un model de viață universitară în care activitatea didactică este completată de experiențe academice, culturale și sociale, cu accent pe implicarea activă a studentului în comunitatea universitară.

Studentul, în centrul procesului educațional

Deschiderea anului universitar 2026–2027 a reafirmat orientarea Universității ARTIFEX din București către dezvoltarea unui mediu academic centrat pe student, adaptat cerințelor actuale ale societății și pieței muncii.

Universitatea urmărește atât consolidarea pregătirii academice și profesionale, cât și dezvoltarea competențelor transversale necesare absolvenților într-un context economic și social caracterizat de schimbare, digitalizare și internaționalizare.

Totodată, cooperarea cu instituții și organizații din România și din străinătate, dezvoltarea relațiilor internaționale și implicarea reprezentanților mediului instituțional, economic, diplomatic, cultural și sportiv reprezintă componente importante ale strategiei Universității de conectare a procesului educațional la realitățile societății contemporane.

Universitatea ARTIFEX din București adresează tuturor studenților, cadrelor didactice și partenerilor instituționali urări de succes în anul universitar 2026–2027 și își reafirmă angajamentul pentru dezvoltarea unui mediu universitar bazat pe educație de calitate, responsabilitate, colaborare și deschidere către noi oportunități.

Universitatea ARTIFEX din București
Oportunitățile nu apar. Tu le construiești.

Noi, cei care facem naveta, avem un fel aparte de a ne cunoaște. Ne recunoaștem după rucsac, după paharul de cafea ținut între genunchi și după felul în care ne așezăm în tren, mereu pe același scaun, ca într-un teatru în care fiecare are locul lui. Vara, scena se schimbă: căldura din vagon se simte din prima stație, geamurile se deschid pe jumătate, iar cei patruzeci de minute de drum par să dureze cât o zi. Într-o dimineață din iulie, când trenul a stat un sfert de oră în câmp, mi-am dat seama că am cărat în rucsac, ani de zile, lucruri pentru care nu aveam niciun plan. De atunci mă gândesc la naveta mea ca la un proiect cu un singur obiectiv.

Ce vrem, de fapt, de la cele patruzeci de minute

Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost una simplă: ce vreau eu să iasă din drumul acesta? Pare banală, dar mulți dintre noi o evităm. Ne urcăm în tren cu un telefon, un roman început, un laptop pe care nu-l deschidem și o speranță vagă că vom face ceva util. La sosire, nu am citit, nu am scris, nici măcar nu ne-am odihnit cum trebuie.

Am început să aleg câte un singur scop pe săptămână. Luni și marți citesc. Miercuri ascult un podcast. Joi scriu ce am de scris, iar vinerea, dacă am noroc cu un loc la geam, nu fac nimic și mă uit la peisaj. Uneori, scopul e doar să ajung odihnit la birou, iar asta e perfect legitim. Un obiectiv mic și clar eliberează mintea de dilema permanentă, iar rucsacul se aranjează singur după el.

Observ și altceva la colegii mei de drum: cei mai mulțumiți nu sunt cei cu cele mai multe obiecte, ci cei care au un ritual. Unul își pune aceeași melodie în aceeași stație, altul își scoate cartea imediat ce trenul pornește. Un ritual transformă un timp mort într-un timp al lor.

De ce vara schimbă regulile

Vara aduce pe lângă căldură o aglomerație diferită. Vin turiștii cu bagaje mari, elevii în vacanță, oameni cu aparate foto. Locurile se ocupă mai repede, iar cei care obișnuiau să lucreze pe un scaun liber se trezesc în picioare, cu laptopul pe rucsac. Aici se vede diferența dintre un gadget cumpărat din entuziasm și unul ales pentru nevoia reală.

Un lucru pe care l-am învățat: nu orice obiect tehnic merită cărat în fiecare zi. Ceva mare, fragil sau care cere priză devine o povară exact în zilele aglomerate. Prefer lucrurile mici, ușor de aruncat în buzunar, care nu fac zgomot și care nu mă obligă să-mi caut un spațiu prea larg. Un cablu bine ales, o pereche de căști pe care nu mă tem să le pierd, un suport pliabil pentru telefon, toate se potrivesc într-un colț de rucsac, iar toate la un loc cântăresc cât o sticlă de apă. Nu spun că e rețeta tuturor; spun doar că, de când am limitat conținutul la ce îmi trebuie pentru scopul zilei, umărul drept nu mă mai doare seara.

Pentru cine vrea să vadă cum arată, în general, lumea aceasta mică de obiecte, poate trece prin rubrica de gadgeturi a Revistei Digitale, unde tehnologia e explicată fără jargon. Citesc acolo mai mult ca să aflu ce nu am nevoie, ceea ce, într-un fel, e tot o economie.

Căștile și arta de a nu auzi nimic

Dacă ar fi să aleg un singur obiect din tot ce port, ar fi căștile. Nu pentru muzică, ci pentru liniște. Vagonul vara e un amestec de conversații la telefon, hohote din spate și anunțuri de stație pe care nu le înțelege nimeni. Cu o pereche bună de căști, zgomotul se retrage cu totul, iar mintea poate lucra.

Am încercat, pe rând, mai multe feluri. Cele mici, introduse în ureche, sunt ușoare, dar se murdăresc și obosesc urechile după două ore. Cele mari, peste ureche, izolează mai bine, dar vara te încălzesc, iar după o săptămână simți că ai doi cartofi calzi lipiți de cap. Concluzia mea, valabilă doar pentru mine, e că alegerea depinde de cât de lung e drumul și cât de cald e vagonul, nu de ce spune reclama.

Un sfat practic, fără vreo pretenție științifică: păstrează volumul jos. Se pare că, atunci când vrei să acoperi zgomotul din jur, tentația e să dai tare. Cu cât închizi mai bine afară, cu atât ai nevoie de mai puțin volum înăuntru, iar urechile îți vor mulțumi după câțiva ani. Mi-a rămas în minte și o scenă din decembrie: un băiat cu căști imense, care dormea cu capul pe geam, trezit brusc de controlor și atât de buimac încât a întins biletul cu ambele mâini, ca la un examen. Am zâmbit amândoi. Dacă simți că te dor sau țiuie după o călătorie, e semnalul să faci o pauză.

Bateria, sau despre frica de cinci la sută

Fiecare navetist are o poveste cu telefonul mort. A mea s-a întâmplat într-o seară de august, când trenul a întârziat o oră și jumătate, iar eu nu aveam nici bilet digital, nici mesaje, nici hartă. Din acea seară port o baterie externă, mică, de mărimea unui pachet de gumă. Mi se pare cel mai bun obiect cumpărat în ultimii ani, tocmai pentru că nu face nimic spectaculos.

Ținem la un telefon încărcat mai mult decât la orice, fiindcă pe el avem biletul, banii, mesajele, adresele. Iar vara, când soarele bate pe geam, bateria se descarcă mai repede, pentru că telefonul se încălzește. Îl țin în buzunarul interior al rucsacului, la umbră, și mi se pare că ține mai mult.

Obiceiul bun e să încarci în fiecare seară, nu doar când vezi o bară roșie. Un cablu scurt, ținut într-un loc fix, e mai valoros decât zece cabluri lungi încurcate în fund de rucsac. Iar dacă ai o baterie externă, încarcă-o și pe ea odată cu telefonul, ca să nu descoperi, tocmai când ai nevoie de ea, că e la fel de goală.

Scrisul din tren și etica zgomotului

Joia, când scriu, apare o problemă de politețe. Am început cu tastatura laptopului, apoi cu una externă mică, ca să pot scrie mai mult și mai confortabil pe genunchi. Nu am luat în calcul însă sunetul. O tastatură zgomotoasă într-un vagon liniștit nu e doar o neplăcere, ci o provocare pentru răbdarea vecinilor de scaun, iar privirea unei doamne de lângă mine mi-a spus tot ce trebuia să știu.

De atunci m-am documentat. Cine scrie mult în deplasare poate afla, dintr-un material de pe Revista Digitală, cum alegi o tastatură mecanică și ce înseamnă switch-urile, iar diferența dintre cele liniare, tactile și cele clicky explică destul de bine de ce unele sunt discrete, iar altele nu. Nu e o lectură pentru pasionați, ci una care te scutește de o achiziție făcută la întâmplare.

Cred că un om care scrie într-un spațiu public ar trebui să țină cont de două lucruri: sunetul și dimensiunea. Un obiect mare, cu taste zgomotoase, e mai bun acasă. Pentru drum, cele mici și silențioase își fac mai bine treaba, iar tu rămâi un vecin pe care îl poți saluta și a doua zi. Încerc, de altfel, să scriu în prima parte a drumului, când vagonul e încă pe jumătate gol, și să las ultimele stații pentru cartea de pe telefon. E un compromis mic, dar mi se pare corect față de ceilalți.

Rucsacul pe care îl poți purta fără să te plângi

Am ajuns să cred că un rucsac bun de navetist e acela pe care nu-l simți. De aceea îl trec, o dată la câteva luni, printr-o verificare simplă, cu scena aceasta în minte: stai în picioare, în stație, la șapte dimineața, cu soarele în ceafă. Ce lucruri ți-ar lipsi? Și ce ai da bucuros la o parte? Iată lista cu care am rămas eu, adaptată scopului pe care îl am în ziua respectivă:

• căștile preferate, într-o husă mică, ca să nu se încurce cu restul;
• bateria externă și un cablu scurt, așezate mereu în același buzunar;
• o sticlă de apă mică, pe care o umplu seara și o țin în frigider până dimineața;
• un obiect pentru scopul zilei: cartea, caietul sau tastatura mică, doar unul dintre ele;
• o pereche de șervețele și o pungă pentru gunoaie, pentru zilele în care mănânci în tren.

Seara, când trenul ne duce înapoi

Ce învăț din toate acestea e un lucru simplu: naveta nu se câștigă cu mai multe obiecte, ci cu mai multă hotărâre. Nu e o regulă de fier: ne mai abatem, ne mai încurcăm, ne mai luăm și lucruri de care n-avem nevoie, fiindcă sunt drăguțe. Important e să observi când rucsacul a devenit prea greu și să ai curajul să-l ușurezi. Mâine, înainte să pui lucrurile în rucsac, alege un scop pentru drum și scoate din geantă tot ce nu îl servește. Dacă e nevoie, notează-l pe un bilețel și lipește-l pe ușa de la intrare. Peste o săptămână vei observa că timpul din tren nu mai pare pierdut, ci al tău, iar noi, cei care ne recunoaștem după rucsac, vom avea măcar în comun o cafea mai bună și un drum ceva mai blând.

COMUNICAT DE PRESĂ

Proiectul F.E.I.B. a demarat oficial: începe o provocare interesantă pentru cele cinci asociații care au dat viață acestei inițiative ambițioase. F.E.I.B. (Scrimă: Echitate, Incluziune și Apartenență) este un proiect inovator conceput pentru a promova incluziunea socială a persoanelor marginalizate prin sportul scrimei și este unul dintre cele 100 de proiecte selectate de Uniunea Europeană ca fiind deosebit de semnificative și cu impact în domeniul sportului și incluziunii sociale, dintr-un total de 824 de propuneri depuse. Acest proiect de parteneriat de cooperare vizează crearea de căi accesibile către scrimă pentru persoanele cu dizabilități, oferind oportunități atât la nivel instituțional, cât și non-formal.

„Activitatea fizică are o valoare imensă în promovarea integrării sociale, iar scrima, în special, oferă oportunități unice atunci când este adaptată pentru persoanele cu dizabilități”, a declarat Lorenzo Radice, coordonatorul proiectului de la Accademia Scherma Milano. „Datorită sprijinului Uniunii Europene, putem să ne extindem dincolo de granițele Italiei, împărtășind experiența și rezultatele noastre în întreaga Europă, în căutarea unei lumi mai incluzive.”

F.E.I.B. reunește cinci organizații specializate din întreaga Europă, fiecare contribuind cu expertiza sa unică în programarea sporturilor incluzive:

– Accademia Scherma Milano (Italia): conducând proiectul, această academie de scrimă este afiliată Federației Italiene de Scrimă, Comitetului Olimpic Național Italian, Comitetului Paralimpic Italian și Federației Italiene de Sporturi Paralimpice. Oferă scrimă paralimpică în scaun cu rotile, programe pentru persoane cu deficiențe de vedere și inițiative pentru persoane cu dizabilități intelectuale, inclusiv colaborarea cu Academia Bebe Vio.

– Association Sportive Bouillargues Escrime (Franța): recunoscută de Federația Franceză de Handisport, această organizație s-a specializat în evenimente pentru persoane cu deficiențe de vedere și persoane cu dizabilități motorii din 2016. Oferă instruire pentru maeștrii de scrimă și personalul tehnic și colaborează cu ARAMAV și UREOS pentru a sprijini persoanele cu deficiențe de vedere și victimele accidentelor rutiere.

– Club Escola Hungaresa De Esgrima Pontevedra (Spania): de la introducerea scrimei pentru nevăzători în Spania în 2012, această organizație galiciană lucrează pentru a extinde accesul la scrimă pentru persoanele cu deficiențe de vedere din toată Spania. În 2021, a organizat prima întâlnire internațională de scrimă pentru nevăzători din Spania.

– Asociația Clubul Sportiv Forza Junior Costuleni (România): cu o experiență de 14 ani în serviciul copiilor vulnerabili, această organizație s-a extins pentru a include programe sportive adaptate. Din 2021, ea gestionează un departament pentru sporturi pentru persoane cu dizabilități, axat pe activități pentru persoanele cu deficiențe de vedere.

– Phoenix Social Youth Group (Ucraina): cu sediul în Cherkasy, această organizație de dezvoltare a tinerilor contribuie la dezvoltarea socială și personală a tinerilor prin educație non-formală și activități sportive, cu un accent special pe persoanele cu oportunități reduse.

Pentru a-și susține misiunea, F.E.I.B. a lansat un nou site web la adresa www.feib-erasmus.eu Această platformă servește ca un centru central în care părțile interesate pot:

– Accesa informații complete despre obiectivele și metodologia proiectului

– Afla mai multe despre partenerii internaționali și expertiza acestora

– Fi la curent cu evenimentele viitoare și oportunitățile de formare

– Urmări progresul proiectului prin știri și documentație

Lansarea site-ului web urmează reuniunii de lansare a proiectului, care a avut loc în perioada 23-24 ianuarie 2025, unde reprezentanții tuturor organizațiilor partenere s-au întâlnit pentru a stabili cadrul acestei inițiative europene de colaborare.

„Lansarea platformei noastre digitale reprezintă un pas important în eforturile noastre de a crea o rețea de schimb de cunoștințe în întreaga Europă”, a declarat Lorenzo Radice. „Invităm mass-media, organizațiile sportive, susținătorii persoanelor cu dizabilități și părțile interesate să exploreze site-ul nostru web și să ni se alăture în promovarea acestei misiuni.”

Echipa F.E.I.B. va continua să actualizeze site-ul web cu resurse, informații despre evenimente și evoluții ale proiectului. Părțile interesate pot urmări proiectul pe rețelele de socializare (@feibfencing pe Instagram și Facebook) și se pot abona la newsletter prin intermediul site-ului web.

Pentru mai multe informații sau întrebări din partea mass-media, vă rugăm să contactați echipa

Informații de contact:

Echipa de comunicare a proiectului F.E.I.B.

Site web: https://www.feib-erasmus.eu

Rețele de socializare: @feibfencing (Instagram, Facebook)

Coordonator de proiect:

Lorenzo Radice

Accademia Scherma Milano SSD a RL

Via Filippo Sassetti, 15 – 20124 Milano, Italia

Telefon: +39 02 36560692

E-mail: info@accademiaschermamilano.it