Eveniment
Curtea de Apel Cluj a anulat, in prima instanta, hotararile de guvern care impun Certificatul Verde Digital si continuarea starii de alerta/Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, ar putea fi pus sub acuzare – Ziarul Incisiv de Prahova
Nu vreau să încep cu ,,v-am spus eu”, dar falsul extras de cont depus de City Insurance ca să acopere falimentul este o practică a Autorităţii de Supraveghere Financiară în cel puţin un litigiu în faţa instanţelor de judecată. Pretins ,,păcălită” de un extras de cont falsificat în 2017, la rândul ei, funcţionari ASF au falsificat în perioada 2016-2018 ordine de plată pretinse ale Autorităţii, aşa că, falimentul City a fost acoperit chiar de către ASF (de la Mişu Negriţoiu până la Nicu Marcu),, timp de 5 ani, dar şi într-o complicitate cu Parchetul.
După primul episod publicat în Ziarul BURSA în urmă cu o săptămână, Mişu Negriţoiu a ieşit din lăptăria lui cu caimac pentru a confirma public ceea ce am arătat. Într-o declaraţie pentru hotnews, fostul lucrător din comerţul exterior al Securităţii de dinainte de 1989, Mişu Negriţoiu (şi fost Preşedinte ASF revocat de Parlament în 11 mai 2017), susţine:
,,Pare un faliment acoperit 5 ani (n.r. 2016-2021, din care un an şi jumătate chiar el a fost Preşedinte ASF). City a fost pus sub plan de redresare în 2016, după un audit cu Big4, solicitat de ASF. La ultima şedinţă de Consiliu la care am participat (Aprilie 2017), am decis retragerea autorizaţiei conducerii societăţii şi am hotărât desemnarea unui administrator special (FGA sau consultant auditor (???) (…) După ce am plecat eu conducea ASF-ul primul vicepreşedinte al ASF, Cornel Coca-Constantinescu. Cand au adus extrasul de cont, eu nu mai eram la ASF. (…) Nu ASF a descoperit falsul acum, ci auditorul BIG4, cu ocazia exerciţiului BIG4 solicitat de EIOPA în 2020”.
În esenţă, Negriţoiu încearcă să îi indice ca vinovaţi pe succesori şi în principal pe Nicu Marcu, contabilul de la Ocolul Silvic Calafat şi actualul Preşedinte ASF, care ar fi ştiut încă din 2020 de fals şi a ascuns acest lucru, inclusiv Parchetului, până în 2021.
Dacă auditorul a descoperit falsul în 2020 şi a semnalat ASF-ului (care oricum trebuia să facă propriile verificări), atunci Nicu Marcu trebuie să se ducă fix la puşcărie. Oricum acolo trebuie să se ducă, întrucât până în martie 2021 a promovat modificările legislative privind decontarea directă obligatorie, cu scopul de a oferi de la populaţie şi nu de la acţionari ,,capital” grupului de interese de la City Insurance, astfel încât ei să scumpească asigurările RCA cu până la 20%, iar el să nu fie deranjat. În felul acesta, din banii asiguraţilor păgubiţi, Nicu Marcu direcţiona circa 400 de milioane de lei anual către firma lui Odobescu în care vicepreşedinte era Max Roessler – garantat de Mişu Negriţoiu, doar din aberaţia ,,decontare directă obligatorie”, în loc să oblige City să aducă capital.
Iar din februarie 2021 (ştiind de fals din 2020, cum zice Negriţoiu) şi până în septembrie, Nicu Marcu, cu ştiinţa falsificării extrasului de cont, a permis societăţii infractoare City Insurance să emită poliţe RCA, pe care le estimez la cel puţin 800 de milioane de lei, la care se adăugă asigurări pentru garanţii de bună execuţie, transformate acum în gaură.
Deci frauda de la City Insurance a debutat la ASF-ul condus de Mişu Negriţoiu (Preşedinte ASF din mai 2014 până în 11 mai 2017), ale cărui preocupări acolo erau în principal legate de protejarea fructului infracţional de la Astra Asigurări şi nerecuperarea pierderilor de la buget rezultate din acestă fraudă şi în subsidiar protejarea celorlalţi rău platnici din piaţă – Euroins.
Din martie 2016, Mişu Negriţoiu a devenit parte şi la frauda de la City Insurance (când nu a luat măsurile care se impuneau – respectiv administrator special) şi decisiv din martie 2017, prin aducerea de mânuţă la City Insurance a ,,investitorului” Max Roessler.
Rossler a venit la pachet cu ,,capitalul” din extrasul de cont falsificat şi a vegheat asupra capitalului inexistent certificat de ASF, prin neverificarea extrasului de cont falsificat, în calitate de Vicepreşedinte al Consiliului de Supraveghere City Insurance. El a fost garantat şi împins în City chiar de Mişu Negriţoiu.
Mişu Negriţoiu, City Insurance, Max Roessler şi extrasul de cont falsificat
În intempestiva ieşire de pe Hotnews (generată de articolul din BURSA) şi în care îl sugerează drept vinovat în eşecul de supraveghere pe Nicu Marcu, cel pe care îl acuză că ştia din 2020 de fals şi că nu el a descoperit extrasul de cont falisificat, Mişu Negriţoiu a vorbit, pentru a-şi crea un alibi în privinţa rolului său în frauda de la City Insurance.
Spune Negriţoiu: ,,City a fost pus sub plan de redresare în 2016, după un audit cu Big4, solicitat de ASF. La ultima şedinţă de Consiliu la care am participat (Aprilie 2017), am decis retragerea autorizaţiei conducerii societăţii şi am hotărât desemnarea unui administrator special (FGA sau consultant auditor)”. Anterior, declarase pentru o altă publicaţie: ,,A fost o hotărâre a Consiliului ASF care prevedea acoperirea necesarului de capital (…)
Cum a protejat Mişu Negriţoiu frauda de la City Insurance:
1. Mişu Negriţoiu a mângâiat pe creştet City Insurance, companie care în 2015 avea o cotă de piaţă pe asigurările RCA de doar 10,4%. În aprilie 2016, Mişu Negriţoiu constată, prin decizia ASF nr. 901 , că City Insurance nu respectă indicatorii de lichiditate şi capital, aceştia fiind subunitari, măsură care se impunea, fiind numirea unui administrator special şi nu mângâierea pe creştet. Prin decizia 901, Mişu Negriţoiu şi ASF ascund faptul că City Insurance nu respectă cerinţele minime de capital, referindu-se doar la valoarea indicatorului de lichiditate.

2. În decizia 901 (Aprilie 2016), ASF/Mişu Negriţoiu ascund că nu este respectată nici cerinţa de capital, mărginindu-se să constate că City Insurance a comunicat doar indicatorul de lichiditate. Nerespectarea cerinţei de capital încă de atunci este vizibilă, însă, din ,,redresarea pe bază de plan”, în decizie apărând marginal că City nu respectă nici cerinţa de capital. Astfel, în loc de administrator special, Mişu Negriţoiu decide ,,redresare pe bază de plan” – vax-albina, în fapt o invitaţie către City Insurance să continue neregulile financiare.

3. În loc să impună pe loc administrarea prin administrator special la City Insurance, practic Negriţoiu îi mai dă timp încă un an lui City Insurance să mărească gaura deja produsă (dar care atunci era mult mai mică, cota de piaţă a companiei pe piaţa RCA fiind de doar 10%). Cu ştiinţa neregulilor, pe care le-a lăsat amplificate.
4. Sub ochii lui Mişu Negriţoiu, City Insurance, care deja nu mai respecta indicatorii de lichiditate şi capital, deci nu mai trebuia să funcţioneze fără administrare specială, se transformă în samsar de drepturi litigioase. Societatea City Insurance dublu sifonează banii asiguraţilor, astfel:
– printr-un împrumut către societatea afiliată City Invest, ca să cumpere drepturi litigioase de retrocedare, sifonând 83,2 milioane de lei din banii asiguraţilor către sora City Invest;
– printr-o ,,asigurare” (cel mai probabil la o societate controlată tot de grupul de interese City), în cazul în care City Invest nu va încasa de la statul român banii pe drepturile litigioase, asigurare în valoare de 90,1 milioane lei;
– Dacă ar fi existat procurori şi supraveghetori, văzând de la cine a cumpărat City Invest drepturile litigioase din banii asiguraţilor de la City Insurance pe care aceasta din urma i-a sifonat pentru a deveni samsar de drepturi litigioase, acest mecanism şi beneficiarii reali ai fraudei ar fi fost identificaţi de îndată.

5. În declaraţia pentru publicaţia citată, Mişu Negriţoiu să plânge că această limitare dispusă prin Decizia 901/Aprilie 2016, sub ochii lui, nu a fost respectată niciodată – respectiv reducerea asigurărilor RCA în 2016 la 75% din nivelul valorii din 2015.

În mod evident, decizia asta l-a umplut de lacrimi pe Dan Odobescu. Pentru că în 2015 primele încasate din RCA au fost de 323,6 milioane lei, iar reducerea cu 25% înseamna că City nu mai poate emite poliţe decât de 242 milioane lei.
În schimb, sub atenta supraveghere a lui Mişu Negriţoiu şi complicitatea lui, cel care în mod evident a protejat nerespectarea acestei cerinţe, primele încasate s-au majorat până la 650,5 milioane de lei (+408 milioane faţă de ce ,,supraveghea” Mişu Negriţoiu).
Mişu Negriţoiu invit,a astfel, City Insurance prin neimpunerea unui administrator special (ceea ce legea îl obliga în condiţiile nerespectării indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate), să majoreze frauda, ceea ce teoretic nu era posibil în cazul luării frâielor societăţii lui Odobescu, pe care l-a favorizat. Mişu Negriţoiu ,,l-a ameninţat” pe Odobescu cu o amendă de 20.000 de lei, dacă nu îşi reducea expunerea cu 80 de milioane de lei, şi, în mod evident, cu complicitatea supraveghetorului, Odobescu a făcut exact pe dos: a încasat aproape de trei ori mai multe prime (de la 242 la 650 de milioane de lei) decât ,,veghea” Negriţoiu.
Practic, sub mandatul lui Mişu Negriţoiu şi sub protecţia manifestată prin supravegherea pe bază de plan (vax-albina), în 2016 City Insurance a înregistrat cea mai mare performanţă din istoria sa: şi-a crescut cota de piaţă faţă de 2015 (care scăzuse în raport cu anul 2014), cu 60%, respectiv cu 6 puncte procentuale: de la 10,4% la 16,12%. Mişu Negriţoiu a mai oferit, astfel, cel puţin un an companiei City Insurance, pentru a majora frauda şi a lua în plus încă 400 de milioane faţă de anul 2015 din piaţa RCA.
6. Pe toată durata anului 2016 şi până în 11 mai 2017 (când Negriţoiu a fost revocat de Parlament), în loc de capital, Odobescu a oferit ,,rahat” supraveghetorului Negriţoiu, iar acesta, ghiciţi ce a făcut cu el atunci când nu l-a ascuns sub preş? Vă ofer câteva indicii:
Aşa cum am arătat, problema la City era nu numai de lichiditate, ci şi de solvabilitate. Ca să acopere cerinţele de lichiditate şi solvabilitate, Odobescu îi oferă lui Negriţoiu următorul ,,rahat”:
– În data de 22 septembrie 2016 este înfiinţată în Luxemburg societatea Mandarin Fixed Income Sarl, cu capital de 12.500 de Euro. Administrator (potrivit Registrului Comertului din Luxemburg) este Cristian Manea (acelaşi nume apărând şi ca Director Adminsitrativ Linkedin) şi un anume Florea Adrian.
– 7 zile după înfiinţarea Mandarin, în 29 septembrie 2016, şi sub supravegherea lui Mişu Negriţoiu, în loc ca City să aducă lichidităţi, din companie par mai degrabă să iasă lichidităţi (care ajunseseră anterior la Vivendi – Odobescu – acţionar majoritar). 30 de milioane de Euro ar fi fost transferate printr-un împrumut către Mandarin, din care aceasta să cumpere pentru City obligaţiuni. Banii care pleacă de la City către propriul vehicul Mandarin provin dintr-un ,,împrumut” de la Dan Odobescu prin Vivendi (acţionar majoritar), de 30 de milioane de Euro către City Insurance, după cum reiese din datele depuse la Registrul Comerţului din Luxemburg. De alfel, City este şi singurul client al Mandarin din anul 2016, la poziţia ,,Active financiare” figurând doar cele 30 de milioane prin care City s-a angajat să cumpere prin Mandarin obligaţiuni.


– Obligaţiunile sunt doar declarate, nu efective. Tranzacţia nu s-a realizat niciodată, cei 30 de milioane de Euro nu au fost vărsaţi vreodată, aşa cum reiese din raportul Mandarin pe 2017, disponibil oficial la Registrul Comerţului din Luxemburg. În 2017, Mandarin nu a avut nicio activitate.


– În timpul ăsta, Mişu Negriţoiu ,,verifică” dacă obligaţiunile (care nu existau) care ar reprezenta ,,ceva titluri de stat olandeze şi germane” asigură necesarul de cash al City Insurance, permiţând City Insurance să încaseze încă 400 de milioane de lei din RCA şi nu e foarte convins. Parcă ar prefera ceva cash adus într-o bancă elveţiană de mâna a 14-a, împreună cu Max Roessler. El verifica dacă obligaţiunile statului german/olandez (care nu existau şi erau ,,rahat”) pot ţine loc de capital efectiv, în loc să procedeze la verificarea faptului că acei 30 de milioane de euro, de la City către vehiculul lor, nu au ajuns niciodată.
7. În locul celor 30 de milioane de euro care nu au existat niciodată, sub privirea şi cu acceptul lui Mişu Negriţoiu, City insurance pune două lucruri:
– 50 de milioane de Euro care nu au existat niciodată;
– Pe ,,Investitorul” dr. Max Roessler, care vine la pachet cu extrasul de cont falsificat folosit de City ca să ,,păcălească” supraveghetorul ASF şi pe ,,investitorul” ales de Mişu Negriţoiu, devenit vicepreşedinte al City Insurance, conform deciziei şi susţinerii făţişe a lui Mişu Negriţoiu
– În 23 martie 2017, Mişu Negriţoiu se întâlneşte cu ,,investitorul” Dr. Max Roessler (şi transmite clar un mesaj în piaţă că el e ,,alesul” pentru compania ,,solidă” City Insurance), în cadrul participanţii având în buzunar extrasul de cont falsificat prin care Odobescu şi Roessler pretindeau că au depus 50 de milioane de Euro într-o bancă elveţiană, încă din 11 martie 2017. Oficial, extrasul de cont falisifcat îi este transmis lui Mişu Negriţoiu în data de 26 aprilie 2017 (el fiind încă Preşedinte ASF până în 11 mai 2017)

8. Validând banii inexistenţi, Mişu Negriţoiu iese public în 23 martie 2017, într-un mod total neuzual ca să garanteze pentru Max Roessler, pentru a transmite că City Insurance este o companie ,,solidă” şi să îl impună, astfel, ca viitor acţionar pe ,,investitorul” Max Roessler, aşa cum arată comunicatul ASF din 23 martie 2017.

Extrasul de cont prezentat lui Mişu Negriţoiu în 23 martie 2017 i-a fost depus şi oficial, aşa cum am arătat, în 26 Aprilie 2017.
9. Pentru a-şi acoperi complicitatea la validarea lui Roesller şi a extrasului de cont falsificat, Mişu Negriţoiu vine după cinci ani şi spune pentru Hotnews că: ,,La ultima şedinţă de Consiliu la care am participat (Aprilie 2017), am decis retragerea autorizaţiei conducerii societăţii şi am hotărât desemnarea unui administrator special (FGA sau consultant auditor)”. Negriţoiu efectiv minte în privinţa desemnării unui administrator special (ceea ce trebuia să facă din 2016, dar a preferat să ofere timp pentru majorarea fraudei City). De altfel, decizia prin care pretinde că a hotărât desemnarea unui administrator special (463/4 aprilie 2017) nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Mişu Negriţoiu ,,a uitat”. Tipic, Mişu Negriţoiu, fost Preşedinte ING Bank Romania, bancă din care FBI, în investigarea încălcării embargoului cu Iran-ul, prin investigatori FBI a reţinut deplasarea unui angajat de la ING Bank Romania la Amsterdam şi înregistrarea conform căreia angajatul sugera celor din Amsterdam ,,nimic în scris”.
Putem, însă, să vedem că Negriţoiu minte în privinţa desemnării unui administrator special din comunicatul de presă al ASF din 11 aprilie 2017, întrucât, deşi comunicatul face referire la retragerea autorizaţiei de director general a lui Dan Odobescu, se referă în continuare la ,,conducerea societăţii” – respectiv obligaţia City a desemna un nou director general şi nici vorbă de administrator special ,,FGA” sau ,,auditor”.
Ceea ce se remarcă este, însă, faptul că Mişu Negriţoiu insistă pe preluarea companiei de către Max Roessler, venit la pachet în cursul anului 2017 cu extrasul de cont falsificat (certificat de Roesller, ca vicepreşedinte City, continuu şi până în 2021, certificare pe care chiar ASF o admite în iunie 2021).

Ulterior, conform informaţiilor apărute în presă, Odobescu a beneficiat de ,,împiedicarea” în 2016 în ceea ce priveşte decizia de retragere a autorizaţiei de director general din partea directorului juridic şi a directorului supravegherii din ASF, aduşi de Mişu Negriţoiu, şi a anulat la ICCJ amenda (nesemnificativă) şi retragerea autorizaţiei de director în compania pe care o controla oricum.
Concluziv:
– sub ,,supravegherea” lui Mişu Negriţoiu, societatea/frauda de la City Insurance a devenit şi mai mare, Negriţoiu neurmărind în mod real aplicarea planului de redresare din 2016 şi mângâind pe creştet matrapazlâcurile;
– Mişu Negriţoiu a ştiut (pentru că era treaba lui să verifice) de fraudele de la City Insurance şi a permis amplificarea lor (City Insurance a devenit şi mai mare în mandatul lui);
– Mişu Negriţoiu a dorit să treacă compania pe numele ,,investitorului” Max Roessler, pentru care a făcut şi lobby şi presiuni, astfel încât acţiunile lui Dan Odobescu să îi revină (formal) lui Roessler. Din derularea ulterioară a evenimentelor la City (unde vicepreşedinte a devenit investitorul ,,garantat”de Mişu Negriţoiu – Roessler) rezultă că rolul lui Roessler, garantat de Mişu Negriţoiu şi venit la pachet în 2017 cu extrasul de cont fals de 50 de milioane de euro, a fost în a amplifica gaura de la City Insurance.
– Ca şi Nicu Marcu, actualul Preşedinte ASF, şi Mişu Negriţoiu a favorizat frauda de la City Insurance. Negriţoiu trebuia să pună City în administrare specială încă din aprilie 2016 şi să interzică emiterea poliţelor RCA de către societate până la restabilirea cerinţelor de capital/solvabilitate. În schimb, Negriţoiu s-a asigurat că City Insurance nu aduce capital până la sfârşitul mandatului său, dar încasând în continuare mai mult cu 400 de milioane de lei din poliţe RCA decât ,,permitea” ASF (date definitive).
– Similar a procedat Nicu Marcu, actualul Preşedinte ASF, care pretinde că, deşi ASF a ştiut despre extrasul de cont falsificat abia în februarie 2021 (fiind contrazis de Mişu Negriţoiu), a lăsat până în septembrie 2021 ca City să emită în continuare poliţe RCA, majorând gaura cu cel puţin 800 de milioane de lei (estimarea mea) – respectiv contravaloarea poliţelor RCA încasate în perioada scursă din momentul în care Marcu pretinde că a ,,ştiut” şi până a retras autorizaţia.
Prin urmare, doi Preşedinţi ASF, unul de la unitatea ,,cu caimac” şi celalălalt de la unitatea ,,ocol silvic”, au fost complici în amplificarea fraudelor de la City Insurance. Acum, tipul cu caimacul încearcă să îl indice drept vinovat pe tipul de la ocolul silivic. În realitate, frauda City Insurance şi mai ales dimensiunea ei nu ar fi fost posibilă fără complicitatea atât a tipului de la caimac, cât şi a tipului de la ocolul silvic Calafat, Nicu Marcu, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani. (Cristina T.)..
Eveniment
Cum faci un buchet cu Stitch potrivit pentru o cerere în căsătorie?
Prima dată când am văzut un buchet cu Stitch dus la o cerere în căsătorie, am ridicat din sprânceană. Un extraterestru albastru, cu urechi mari și dinți, între trandafiri albi, exact în momentul în care oamenii aleg de obicei ceva solemn. Mi s-a părut, sincer, o alegere ciudată. Apoi am văzut fața fetei. Și mi-am dat seama că nu înțelesesem nimic din ce se întâmpla acolo.
Un buchet cu Stitch pentru o cerere în căsătorie înseamnă, la nivel practic, un pluș de 20 până la 30 de centimetri fixat pe un suport rigid și integrat într-un aranjament de 15 până la 25 de fire de flori, construit în tehnică spiralată, cu o paletă de alb, roz cald sau burgundy care se împacă cu albastrul indigo al personajului. Asta e rețeta. Restul, adică partea care contează cu adevărat, ține de motivul pentru care alegi personajul.
Cererea aia nu era despre trandafiri. Era despre ei doi, despre un desen animat pe care îl văzuseră de vreo șapte ori împreună, despre o glumă interioară veche de patru ani. Buchetul nu era decor. Era o propoziție întreagă, spusă fără cuvinte.
De atunci m-am uitat mai atent la fenomen. Buchetele cu personaje, în special cele cu Stitch, au ajuns printre cele mai căutate în perioadele cu încărcătură emoțională, de la aniversări până la momentul în care cineva îngenunchează. Iar dacă vrei să faci unul cu mâna ta, sau măcar să înțelegi ce cere un buchet bun, e util să știi de la început că nu e chiar atât de simplu pe cât pare într-o poză de pe Instagram.
De ce funcționează Stitch acolo unde alte personaje eșuează
Există o logică în spatele faptului că Stitch a devenit personajul preferat pentru momentele romantice, și nu ține doar de faptul că e drăguț. Sunt o grămadă de personaje drăguțe.
Filmul Disney din 2002, Lilo și Stitch, e construit în jurul unei idei foarte simple și foarte greu de digerat, mai ales pentru copii. Familia nu înseamnă neapărat oamenii cu care te naști. Cuvântul hawaiian ohana, repetat în film până devine un fel de refren, e definit chiar așa. Familie înseamnă că nimeni nu e lăsat în urmă și nimeni nu e uitat. Iar Stitch, care începe ca un experiment genetic proiectat să distrugă tot ce atinge, ajunge personajul care înțelege replica asta cel mai profund, tocmai pentru că nu avusese niciodată pe nimeni.
Aici e nervul. Când duci un Stitch la o cerere în căsătorie, nu duci o jucărie. Duci, fără să spui asta cu voce tare, o promisiune că nu pleci nicăieri. Că persoana din fața ta nu va fi lăsată în urmă. Sunt cupluri pentru care replica asta contează mai mult decât orice a scris cineva vreodată pe o felicitare cumpărată de la benzinărie.
Mai e ceva, mult mai prozaic. Stitch e albastru, are urechi care se pretează la aranjat între flori și o siluetă suficient de compactă cât să nu domine compoziția. Compară asta cu, să zicem, o girafă de pluș. Nu merge. Forma contează enorm în construcția unui buchet, iar Stitch se comportă surprinzător de bine ca element central, atâta timp cât respecți câteva reguli.
Diferența dintre un cadou drăguț și un gest care contează
O observație pe care am făcut-o vorbind cu oameni care au trecut prin momentul ăsta. Cererile care rămân în memorie nu sunt cele mai scumpe. Sunt cele în care persoana care cere a demonstrat că a fost atentă. Un buchet cu Stitch dăruit cuiva care nu a văzut filmul e un buchet cu un pluș albastru. Același buchet, dăruit cuiva care plânge de fiecare dată la scena cu barca, e cu totul altceva.
Deci prima întrebare pe care ți-o pui nu e ce flori alegi. E dacă personajul chiar înseamnă ceva pentru persoana din fața ta. Dacă răspunsul e nu, oprește-te aici și fă altceva. Serios. Un buchet tematic care ratează tema e mai rău decât un buchet clasic făcut bine.
Ce alegi mai întâi, plușul sau florile
Toată lumea începe cu florile. E greșit.
Plușul e piesa în jurul căreia construiești tot. Are dimensiune fixă, culoare fixă, greutate care nu se negociază. Florile se adaptează. Mergi invers față de instinct și alege întâi Stitch-ul.
Dimensiunea e prima decizie și cea mai importantă. Un pluș de 15 centimetri se pierde între flori și arată ca un accesoriu uitat acolo. Unul de 40 de centimetri transformă buchetul într-un pluș cu câteva flori în jur, care nu mai poate fi ținut confortabil cu o singură mână. Zona bună, din ce am văzut, e undeva între 20 și 30 de centimetri. La dimensiunea asta personajul e clar vizibil, dar florile rămân flori.
Contează și cât de ferm e plușul. Cele umplute prea moale se turtesc când le fixezi și, după douăzeci de minute, Stitch arată ca și cum ar fi avut o săptămână grea. Cele cu umplutură tare își țin forma, dar sunt greu de ancorat. Ideal e un mijloc, un pluș care își păstrează silueta când îl apeși cu degetul, dar care cedează un pic.
Apoi calitatea materialului, care se vede în fotografii mult mai mult decât ai crede. Blana ieftină reflectă lumina ciudat, cam ca o pijama sintetică, iar la blitz albastrul devine violet spălăcit. Un pluș bun are fibra mai densă, cu textură mată, și rămâne albastru și în lumină naturală, și în lumină de restaurant. Diferența de preț e de câteva zeci de lei. Diferența în fotografia pe care o veți avea peste douăzeci de ani nu se măsoară în lei.
Care Stitch, că sunt mai multe
Variantele diferă mult, iar alegerea spune ceva. Stitch clasic, cu perechea suplimentară de brațe ascunsă și expresia lui obraznică, e cel mai versatil. Stitch cu inimioară în mână e cel mai evident, poate prea evident pentru unii, deși la o cerere evidentul nu e neapărat un defect. Stitch cu Angel, partenera lui roz din serial, e o alegere pe care puțini o fac și care funcționează foarte bine dacă amândoi cunosc personajul, pentru că sugerează perechea fără să o spună.
Am văzut și oameni care aleg Stitch cu floare de plumeria pe cap, referință la Lilo. E subtil și frumos, cu riscul ca nimeni în afară de ei doi să nu prindă gluma. Ceea ce, la o cerere în căsătorie, cam asta e ideea.
Florile care merg cu albastru și cele care nu merg deloc
Aici lucrurile devin puțin tehnice, dar rămân la nivelul la care oricine înțelege dacă i se explică o dată.
Albastrul lui Stitch e un albastru rece, saturat, cu tentă spre indigo. Nu e bleu de vară. Asta înseamnă că se ceartă cu unele culori și se împacă foarte bine cu altele.
Albul nu dă greș niciodată. Trandafiri albi, eustoma albă, hortensie albă. Contrastul e curat, plușul iese în evidență, compoziția capătă aerul acela de eveniment important. Dacă ești nesigur și nu vrei să experimentezi într-o seară ca asta, albul e alegerea sigură. Nu a regretat nimeni vreodată un buchet alb.
Rozul funcționează, cu o condiție. Trebuie să fie roz cald, de tipul celor din trandafirii de grădină, nu fucsia strident. Fucsia lângă albastru indigo produce o vibrație vizuală obositoare, ochiul nu știe unde să se așeze. Roz prăfuit, roz somon, roz pudră, toate se așază frumos lângă albastru și dau buchetului o blândețe care merge cu momentul.
Roșul e problematic și o spun direct. Roșu intens lângă albastru intens creează o tensiune de tip steag, iar Stitch pare că a nimerit din greșeală într-un buchet de Ziua Îndrăgostiților. Dacă vrei neapărat roșu, pentru că e cerere în căsătorie și așa se face, mergi pe un burgundy închis, care are destul brun în el cât să calmeze conflictul.
Galbenul, în general, nu. Am văzut încercări și niciuna nu m-a convins. Galben lângă albastru e un contrast complementar prea brutal pentru un buchet romantic, arată mai degrabă a decor de petrecere pentru copii.
Ce flori concret și de ce
Trandafirul rămâne coloana vertebrală, și nu din lipsă de imaginație. Are tijă rezistentă, cap suficient de mare cât să echilibreze plușul, și rezistă. Un trandafir de calitate ține o săptămână și ceva, ceea ce contează dacă vrei ca buchetul să existe și după momentul cu poza.
Eustoma, pe care mulți o știu drept lisianthus, e arma secretă a buchetelor bune. Seamănă cu un trandafir de mătase, are petale ondulate și dă volum fără să ceară atenție. Umple golurile cu eleganță.
Hortensia e utilă când vrei masă. Un singur cap de hortensie ocupă cât șapte trandafiri și creează pe loc senzația de buchet bogat. Are un defect serios, se ofilește repede dacă rămâne fără apă, deci nu e prima alegere dacă buchetul stă câteva ore în mașină.
Gypsophila, adică floarea miresei, e controversată. Unii o adoră, alții o consideră umplutură ieftină. Părerea mea e că totul ține de cantitate. Un pic, ca spumă între flori, arată bine. Multă, și buchetul pare făcut în grabă.
Am o slăbiciune pentru garoafele de calitate în buchetele astea, deși știu că sună a floare de la piață. Garoafa modernă, cu petale dese și culori pudrate, e complet altceva decât ce vindeau florăriile în anii nouăzeci, și rezistă mai bine decât aproape orice.
Construcția propriu-zisă, pas cu pas
Îți trebuie plușul, între cincisprezece și douăzeci și cinci de fire de flori în funcție de mărimea dorită, verdeață pentru contur, două sau trei bețe subțiri de bambus, sârmă de florărie, bandă de florărie, hârtie de ambalaj și panglică de satin.
Începi prin a pregăti plușul, și aici e trucul pe care majoritatea tutorialelor îl trec cu vederea. Nu înfigi nimic în el. Chiar dacă vezi peste tot oameni care bagă bețe direct în pluș, rezultatul e că plușul rămâne cu găuri și cu umplutura deranjată permanent. Metoda corectă e să legi două bețe de-a lungul corpului, în spate, cu sârmă trecută pe sub braț și în jurul taliei, strâns dar nu sufocant, apoi să acoperi legăturile cu bandă de florărie. Plușul rămâne intact și poate fi scos oricând.
Bețele trebuie să coboare cam cât tijele florilor, ca să se integreze în mâner. Dacă sunt mai scurte, Stitch se lasă în față sub propria greutate și, după o oră, privește în podea.
Apoi tai florile. Toate la aceeași lungime, unghi de patruzeci și cinci de grade, sub apă dacă poți, pentru că altfel intră aer în tijă și floarea nu mai bea. Cureți complet frunzele de pe partea care intră în mâner. Frunzele lăsate acolo putrezesc și miros urât în două zile.
Construcția o faci în tehnică spiralată, care sună complicat, dar nu e. Ții primul fir în mână, adaugi al doilea așezat oblic peste el, al treilea la fel, mereu în aceeași direcție, rotind ușor buchetul între degete. Tijele se așază natural una peste alta ca într-un evantai, iar buchetul capătă singur formă rotundă și stă în picioare când îl pui pe masă. Dacă adaugi firele drept, unul lângă altul, obții un mănunchi care se prăbușește.
Stitch intră în compoziție cam la o treime de sus, ușor descentrat. Perfect centrat arată static, ca o fotografie de pașaport. Descentrat cu câțiva centimetri, cu capul întors ușor lateral, buchetul pare că se întâmplă, nu că a fost aranjat.
Unde ascunzi inelul, dacă vrei să o faci
Ideea cu inelul ascuns în buchet e mai veche decât Instagramul și rămâne una dintre cele mai frumoase, cu condiția să nu se ducă naibii.
Nu îl legi de pluș cu ață subțire, pentru că se desface. Nu îl pui între flori sperând că rămâne acolo, pentru că nu rămâne. Soluția care funcționează e o cutiuță mică fixată solid în spatele plușului, ascunsă de ambalaj. Sau, dacă vrei varianta clasică, inelul legat cu sârmă de florărie de o tijă groasă, într-o poziție în care e vizibil doar dintr-un anumit unghi.
Am auzit povestea unui tip din Cluj care a legat inelul de urechea lui Stitch cu panglică și a condus prin oraș cu geamul deschis. Restul e previzibil și include o oră de căutat pe stradă. A găsit inelul. Nu se termină întotdeauna așa.
Metoda cea mai sigură rămâne să ții inelul în buzunar și să folosești buchetul ca pretext, ca lucru pe care i-l pui în mână în timp ce te lași într-un genunchi. Efectul e același și riscul e zero.
Panglica și mesajul de pe ea
Panglica nu e decorativă. E ultimul lucru pe care îl atingi când legi buchetul și primul lucru pe care îl citește cineva, dacă ai scris ceva pe ea.
Mesajul scurt bate mesajul lung, întotdeauna. Un ohana, un vrei, o dată, un nume. Am văzut panglici cu paragrafe întregi și efectul e că nimeni nu le citește, fiindcă textul se pierde în pliuri. Trei sau patru cuvinte, cu literă lizibilă, într-o culoare care contrastează cu satinul.
Culoarea panglicii se alege ultima, după ce buchetul e gata, pentru că abia atunci vezi ce lipsește. Albul merge cu tot. Argintiul e elegant și nu concurează cu albastrul. Albastrul închis, în ton cu Stitch, leagă compoziția și e alegerea pe care o fac cel mai des cei care știu ce fac.
Când comanzi în loc să faci singur
Nu tot ce se poate face acasă merită făcut acasă, iar cererea în căsătorie e exact tipul de moment în care nu vrei să descoperi la unsprezece seara că nu ai sârmă de florărie.
O florărie serioasă are acces la flori proaspete de la depozit, are plușuri verificate și, mai important, are experiența acelor detalii pe care nu le înveți dintr-un articol. Știe că trandafirul de import rezistă mai bine decât cel local vara, știe cât apasă un pluș pe mâner, știe la ce oră să livreze pentru ca florile să arate perfect fix atunci când ai nevoie de ele.
Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. E genul de abordare care contează exact în situațiile astea, când nu ai chef să explici de trei ori ce vrei și nici să convingi pe cineva că data de livrare nu e o sugestie.
Pentru cine vrea buchetul gata făcut, cu tot cu mesajul pe panglică, livrare flori Atelierul cu daruri rezolvă partea logistică fără să transforme cererea într-un proiect.
Cât costă, ca să știi la ce să te aștepți
Un buchet cu Stitch făcut acasă costă în materiale undeva între o sută cincizeci și trei sute de lei, în funcție de pluș și de câte flori pui. Comandat, prețurile pornesc cam de la două sute cincizeci de lei și urcă spre patru sute cincizeci pentru variantele mari, cu flori premium.
Diferența nu e uriașă, ceea ce merită spus, pentru că mulți presupun că a face singur înseamnă a economisi mult. Nu prea. Economisești puțin și investești două ore și o doză de stres. Uneori merită, fiindcă faci ceva cu mâna ta și asta se simte. Alteori nu merită deloc.
Ziua cererii, partea la care nimeni nu se gândește
Buchetul e gata. Acum trebuie să ajungă acolo.
Nu îl lași în mașină la soare. Zece minute în iulie într-o mașină parcată și trandafirii se moleșesc ireversibil. Aerul condiționat suflat direct pe el e la fel de rău, usucă petalele în câteva minute.
Îl transporți cu tijele într-o pungă cu puțină apă, sau măcar înfășurate într-un prosop de hârtie umed, și îl ții drept. Culcat pe bancheta din spate, buchetul se turtește pe o parte și Stitch ajunge într-un unghi ciudat.
Dacă îl faci cu o zi înainte, ceea ce e o idee bună fiindcă îți ia stresul din ziua respectivă, îl ții într-o vază cu apă rece, la loc răcoros, ferit de fructe. Detaliul cu fructele nu e o superstiție bătrânească. Merele și bananele emit etilenă, un compus care grăbește îmbătrânirea florilor. Un bol de fructe pe aceeași masă scurtează viața buchetului cu zile întregi.
Și încă ceva. Verifică plușul cu o zi înainte, în lumină bună. Dacă are o cusătură ieșită sau o pată din depozit, o vezi acum, nu în poza pe care o va posta ea a doua zi.
Greșelile pe care le văd cel mai des
Prea multe flori. Instinctul spune că mai mult înseamnă mai frumos, dar un buchet supraîncărcat ascunde plușul și pierde exact ce voia să transmită. Cincisprezece fire bine așezate bat treizeci înghesuite.
Ambalaj în prea multe straturi. Hârtia care înfășoară buchetul de trei ori îl transformă într-un con din care se vede o urechiușă. Un strat, maximum două, deschise larg.
Pluș de calitate slabă lângă flori scumpe. Contrastul e crud și se vede imediat. Mai bine flori simple și un pluș bun decât invers.
Și ultima, cea mai frecventă. Buchetul făcut în ultima jumătate de oră, cu florile cumpărate din drum. Se vede. Se vede întotdeauna.
Ce rămâne după
Am o convingere pe care nu o pot demonstra, dar în care cred. Obiectele care supraviețuiesc momentelor mari nu sunt cele scumpe. Sunt cele care se pot păstra.
Florile mor. Asta e natura lor și e chiar frumusețea lor, un lucru care durează exact cât trebuie. Stitch, în schimb, rămâne. Ajunge pe un raft, sau pe pat, sau într-o cutie cu lucruri care nu se aruncă. Peste zece ani cineva îl scoate de acolo și își amintește instantaneu de seara aia, de genunchiul pe pământ, de mâinile care tremurau.
Asta face un buchet cu Stitch la o cerere în căsătorie și asta nu face un buchet de trandafiri, oricât ar fi de frumos. Nu e o competiție și nu spun că trandafirii sunt o alegere proastă. Spun doar că ai posibilitatea să dai cuiva un obiect care va exista peste zece ani și care va spune, de fiecare dată când e privit, exact ce ai vrut să spui în seara aia și poate nu ți-au ieșit cuvintele.
Nimeni nu e lăsat în urmă. Nimeni nu e uitat. E o replică dintr-un desen animat pentru copii și e, întâmplător, cea mai bună definiție a căsătoriei pe care am auzit-o vreodată.
Întrebări frecvente
Ce dimensiune trebuie să aibă plușul Stitch într-un buchet pentru cerere în căsătorie
Între 20 și 30 de centimetri. Sub 20 de centimetri plușul se pierde între flori și nu se mai citește ca element central, iar peste 35 de centimetri buchetul devine greu și incomod de ținut cu o singură mână. La 25 de centimetri, cu 15 până la 20 de fire de flori în jur, raportul dintre pluș și flori arată echilibrat și în realitate, și în fotografii.
Câte flori intră într-un buchet cu Stitch
De obicei între 15 și 25 de fire, în funcție de dimensiunea plușului și de tipul florilor. Dacă folosești hortensie, numărul scade mult, fiindcă un singur cap de hortensie ocupă cât șapte trandafiri. Cu trandafiri și eustoma, 19 fire sunt suficiente pentru un buchet care arată bogat fără să ascundă personajul.
Ce culori de flori se potrivesc cu Stitch
Albul, rozul cald și burgundy-ul închis. Albastrul indigo al plușului e o culoare rece și saturată, care se comportă bine lângă alb și lângă nuanțele pudrate de roz, dar intră în conflict vizual cu fucsia, cu roșul aprins și cu galbenul. Dacă vrei un buchet care să arate bine și în lumină de restaurant, și la blitz, albul rămâne cea mai sigură alegere.
Cât costă un buchet cu Stitch pentru o cerere în căsătorie
Făcut acasă, materialele costă între o sută cincizeci și trei sute de lei. Comandat de la o florărie, prețurile pornesc de la aproximativ două sute cincizeci de lei și ajung la patru sute cincizeci de lei pentru variantele mari, cu flori premium și mesaj personalizat pe panglică. Diferența dintre a-l face singur și a-l comanda e mai mică decât se așteaptă majoritatea oamenilor.
Se poate ascunde inelul în buchet
Se poate, dar cu o fixare serioasă. Cea mai sigură variantă e o cutiuță mică prinsă cu sârmă de florărie în spatele plușului, acoperită de ambalaj. Inelul legat cu panglică sau cu ață de urechea plușului se desface la prima mișcare bruscă, iar riscul nu merită. Dacă emoția e deja mare, ține inelul în buzunar și folosește buchetul ca pretext pentru momentul în care te lași într-un genunchi.
Cu cât timp înainte se face buchetul
Cu maximum o zi înainte, ținut apoi într-o vază cu apă rece, la loc răcoros și departe de fructe, pentru că etilena emisă de mere și banane grăbește ofilirea. Un buchet făcut cu o zi înainte arată la fel de bine ca unul făcut în dimineața respectivă și îți scoate din ziua cererii o oră de agitație inutilă.
Cât rezistă un buchet cu Stitch
Florile rezistă între cinci și zece zile, în funcție de tip și de îngrijire. Trandafirii și garoafele țin cel mai bine, hortensia cel mai puțin. Plușul rămâne, iar asta e o parte din motivul pentru care oamenii aleg buchetele cu personaje pentru momentele importante. După ce florile se usucă, obiectul care declanșează amintirea e tot acolo.
Merge un buchet cu Stitch și pentru un bărbat
Merge, și se întâmplă mai des decât s-ar crede. Aranjamentul se schimbă puțin, cu o paletă mai sobră, verde, alb și eucalipt, și cu un ambalaj mai simplu. Personajul rămâne același, iar semnificația nu ține de gen.
Eveniment
Cum alegi un buchet de trandafiri de săpun pentru cineva sensibil la mirosuri?
Am o prietenă care nu poate intra într-o florărie fără să-i pornească durerea de cap în câteva minute. Nu e mofturoasă, e pur și simplu sensibilă la mirosuri, iar buchetele proaspete, oricât de frumoase ar fi, o transformă într-o persoană care caută disperată ieșirea.
Așa că, atunci când a împlinit treizeci de ani, m-am trezit în fața unei dileme pe care mulți dintre noi o cunoaștem. Vrei să oferi flori, pentru că flori se oferă, dar știi că darul tău o să stea într-un colț cu geamul deschis și o privire vinovată din partea ei. Atunci am descoperit, ca tot omul care caută, lumea trandafirilor de săpun. Și am aflat repede că nu e chiar atât de simplu pe cât pare.
Pentru că, surpriză, trandafirii de săpun au și ei miros. Uneori destul de puternic. Iar dacă pornești de la ideea că orice floare care nu e vie e automat sigură pentru un nas delicat, riști să faci exact greșeala pe care voiai s-o eviți.
Hai să lămurim lucrurile cap-coadă, fără grabă.
Ce sunt, de fapt, trandafirii de săpun și de ce par soluția ideală
Un trandafir de săpun este exact ce sugerează numele. O floare modelată din săpun, de obicei dintr-un amestec pe bază de glicerină și uleiuri, turnat în forme care imită petală cu petală floarea adevărată. La prima vedere arată uimitor de natural. Mulți oameni îi confundă cu trandafiri uscați sau prelucrați, până când îi ating și simt textura ușor ceroasă, mătăsoasă, ca un săpun fin pe care nu te-ai îndura să-l folosești.
Atracția lor e evidentă. Nu se ofilesc. Nu cer apă. Nu lasă polen pe masă și nu atrag insecte. Pentru cineva care nu suportă florile vii tocmai din cauza mirosului intens, ideea unei flori care arată identic, dar care nu emană acel parfum copleșitor, sună a rezolvare perfectă. Și de multe ori chiar este. Doar că trebuie să știi ce cauți.
Aici apare prima neînțelegere. Lumea presupune că un trandafir de săpun e neutru olfactiv pentru că nu e o plantă. Adevărul e mai nuanțat. Săpunul, prin natura lui, este aproape întotdeauna parfumat. Producătorii adaugă esențe pentru ca produsul să miroasă plăcut, exact așa cum miroase un săpun obișnuit de baie. Iar un buchet întreg de astfel de flori, strâns într-o cutie închisă, poate concentra parfumul până la un nivel care, pentru o persoană sensibilă, devine la fel de deranjant ca un buchet de crini proaspeți.
Mirosul ascuns din spatele petalelor
Mi-aduc aminte că am deschis primul buchet de săpun pe care l-am comandat și m-a lovit un val dulceag, ca de cosmetice ieftine. Mie nu mi-a displăcut. Dar mi-am dat seama imediat că prietena mea ar fi fugit din cameră.
Intensitatea mirosului depinde de câțiva factori pe care merită să-i ai în minte înainte să comanzi. Cantitatea de esență adăugată în compoziție variază enorm de la un producător la altul. Un atelier care lucrează ieftin și rapid pune adesea parfum mult, pentru că esențele tari maschează calitatea mai slabă a materialului. Un atelier care lucrează cu grijă folosește parfumuri discrete, uneori aproape imperceptibile, sau chiar variante fără esență deloc.
Apoi e chestiunea volumului. Un singur trandafir miroase abia simțit. Un buchet de cincizeci miroase de zece ori mai tare, pur și simplu pentru că ai de zece ori mai mult material care eliberează parfum în aer. Logica e banală, dar oamenii o uită constant când se îndrăgostesc de un aranjament generos și uită că acel aranjament generos înseamnă și o cantitate generoasă de miros.
Și mai e ambalajul. Cutiile sigilate, ferecate cu capac și panglică, țin parfumul captiv. Când le deschizi, primești totul deodată, ca atunci când desfaci un borcan de cafea. Buchetele lăsate să respire, înfășurate lejer în hârtie, pierd din intensitate în câteva zile și devin mult mai blânde.
Cum recunoști un buchet potrivit pentru un nas sensibil
Acum partea practică, cea pentru care probabil ai ajuns aici.
Întreabă direct despre parfum, nu te baza pe presupuneri
Cel mai simplu lucru, și totodată cel mai des ignorat, este să întrebi. Sună banal, știu. Dar majoritatea oamenilor comandă online, văd o poză frumoasă, dau click și speră că totul va fi bine. Când darul e pentru cineva sensibil la mirosuri, merită să scrii un mesaj scurt vânzătorului și să întrebi cât de parfumate sunt florile. Un atelier serios îți va răspunde sincer. Unii oferă chiar variante slab parfumate sau complet neutre, la cerere, dacă li se spune din timp.
Am observat că reacția vânzătorului la o astfel de întrebare spune multe. Dacă te asigură vag că nu miroase deloc, fără detalii, fii precaut. Dacă îți explică din ce e făcut săpunul, ce esențe folosește și cum poți reduce parfumul lăsând buchetul la aerisit câteva zile, ai dat peste cineva care chiar își cunoaște produsul.
Calitatea materialului schimbă totul
Pare contraintuitiv, dar un buchet mai scump e adesea o alegere mai sigură pentru cineva sensibil. Motivul ține de chimie, nu de snobism. Săpunurile de calitate, pe bază de glicerină pură și uleiuri bune, nu au nevoie de parfum agresiv ca să miroasă acceptabil. Au un miros propriu, fin, ușor de tolerat. Compozițiile ieftine, în schimb, conțin adesea ingrediente sintetice care, lăsate așa, ar mirosi neplăcut, deci se acoperă cu esențe tari și dulci.
Petala unui trandafir de calitate e fermă, dar mătăsoasă, cu margini bine definite. Cea ieftină se simte spongioasă, uneori lipicioasă, iar mirosul ei tinde să fie acel parfum penetrant pe care îl asociem cu detergenții. Dacă ai ocazia să atingi și să miroși un exemplar înainte de comandă, fă-o. Diferența e clară din prima.
Mărimea contează mai mult decât crezi
Există o tentație firească de a oferi cât mai mult. Cu cât buchetul e mai bogat, cu atât pare gestul mai grandios. Numai că, pentru o persoană cu nasul fin, un aranjament uriaș poate fi exact ce nu trebuie. Mai multe flori înseamnă mai mult parfum concentrat într-un spațiu mic.
Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la grandoare. Aranjamentele spectaculoase, cum sunt cele de tipul 101 trandafiri de sapun, rămân o declarație vizuală extraordinară pentru aniversări sau momente cu adevărat importante, mai ales dacă ținta cadoului are toleranță la mirosuri delicate. Pentru cineva foarte sensibil însă, un buchet mediu, de cincisprezece sau douăzeci de fire, dintr-un material bun și slab parfumat, va fi mai degrabă o bucurie decât o povară. Citește persoana, nu doar ocazia.
Unde va sta buchetul după ce îl primește
Un detaliu la care rar se gândește cineva. Florile de săpun stau ani de zile, spre deosebire de cele vii. Asta înseamnă că mirosul, oricât de slab, va fi prezent constant în spațiul unde e expus buchetul.
Dacă persoana sensibilă urmează să țină aranjamentul în dormitor sau într-o cameră mică, fără ferestre, chiar și un parfum discret poate deveni obositor în timp. Într-un living spațios, bine aerisit, același buchet trece complet neobservat. Merită să te gândești la asta înainte, fiindcă un cadou frumos care ajunge ascuns într-un dulap din cauza mirosului nu prea își atinge scopul.
Un truc simplu pe care l-am învățat de la o vânzătoare cu experiență. Lasă buchetul desfăcut, la aer, două sau trei zile înainte de a-l oferi. Parfumul se domolește vizibil, iar floarea își păstrează aspectul intact. Practic, oferi un buchet care a apucat deja să respire.
De ce contează cui îi comanzi, nu doar ce comanzi
Toate sfaturile de mai sus depind, până la urmă, de un singur lucru. De atelierul care ți le face. Poți avea toate intențiile bune din lume, dar dacă produsul vine dintr-un loc unde calitatea e o loterie, rămâi la mila norocului.
Aici intervine relația dintre client și producător, ceva ce piața românească a început abia recent să trateze cu seriozitate. Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori, gândit în special pentru tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesajul scris pe panglică, până la livrare.
Tocmai genul acela de abordare în care poți cere o variantă mai puțin parfumată, poți spune că darul e pentru o persoană sensibilă și poți avea încrederea că cineva chiar te ascultă. Pentru cazurile delicate, cum e cel cu prietena mea, contează enorm să poți vorbi cu un om, nu doar să apeși un buton.
Personalizarea ajută și ea aici, fiindcă atunci când mesajul de pe panglică e gândit special pentru cel care primește, buchetul capătă o greutate emoțională care depășește cu mult discuția despre parfum. Devine un gest, nu un obiect.
Câteva greșeli pe care le văd repetate și cum le ocolești
Cea mai frecventă e graba. Lumea comandă cu o zi înainte, primește buchetul sigilat, îl oferă pe loc, iar mirosul concentrat din cutie dă peste cap toată surpriza. Lasă-ți timp, comandă cu câteva zile mai devreme, deschide și aerisește.
A doua greșeală e să confunzi absența florilor vii cu absența mirosului. Ți-am spus, săpunul miroase. Dacă pornești de la premisa corectă, eviți dezamăgirea.
A treia, și poate cea mai umană, e să cumperi ce ți-ar plăcea ție, nu ce i-ar conveni celuilalt. Mie îmi plac mirosurile dulci și intense. Prietenei mele i se face rău de la ele. Cadoul bun e cel care ține cont de nasul celui care îl primește, nu de al tău.
Iar dacă ai dubii, întreabă persoana direct, chiar cu riscul de a strica surpriza puțin. O întrebare aparent banală, ceva de genul te deranjează mirosurile florale, poate salva un cadou întreg. Mai bine o mică nelămurire decât un buchet care ajunge la fereastra deschisă.
Floarea care nu se ofilește, dar care merită aleasă cu grijă
Frumusețea trandafirilor de săpun stă în faptul că rămân acolo, lângă tine, luni și ani de-a rândul, ca o amintire palpabilă a unui moment. Tocmai de asta alegerea lor pentru cineva sensibil la mirosuri cere puțin mai multă atenție decât o comandă obișnuită. Nu e vorba de complicații inutile, ci de grijă față de confortul celui drag.
Alege material bun, întreabă despre parfum, gândește-te la dimensiune și la locul unde va sta, lasă buchetul să respire înainte și, mai presus de toate, comandă de la cineva care răspunde la întrebări și înțelege ce ceri. Fă asta și vei oferi exact ce ți-ai dorit de la început. Un dar frumos, care stârnește bucurie, nu dureri de cap.
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 8 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

