Eveniment
„Macelul” de la varful M.A.I din razboiul chestorilor va trece prin Prahova si in executia pregatita se va trece direct la jugulara cu acest dosar – Ziarul Incisiv de Prahova
Necunoașterea limbii engleze în timp ce publica (peste) 20 de articole ,,științifice” în limba engleză (și le prezenta) este un prim argument că Nicu Marcu de la ASF este un FAKE și un cocoțat în funcții extrem de bine plătite al statului român, pe alte criterii decât competența. Dar este mai mult decât atât: un hoț de cuvinte, un plagiator, așa cum arăt astăzi în episodul III al investigației. Când prin furt de cuvinte Nicu Marcu se iniția cert în frauda academică, el era și Președintele Consiliului Național de Integritate (2007-2011) dar și lector, conferențiar, inclusiv doctor în contabilitate cu vechime de 4 ani. Frauda academică l-a ajutat să salte de la o Dacie Papuc și un Matiz la peste 200.000 de Euro pe an. Ca profesor, plagiatul este echivalentul din asigurări a daunei totale. Citiți al treilea episod al investigației despre cine este cel care vrea să scumpească asigurările RCA cu până la 20% și să ia până la un miliard de lei pe an, de la populatie, in plina criza. Cu alte cuvinte, sa duca piata in dauna totala. Asa cum este el, din punct de vedere academic, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
Apoi începe o ferventă deghizare ,,telectuală” cu două facultăți și un doctorat în 2004, la Universitatea din Craiova, unde în 2001 devenise cadru asociat, în 2005 lector universitar, iar în 2008 conferențiar universitar. Practic 11 ani (2001-2012) le predă studenților etică, moralitate și să nu fure, prestând ,,activitate didactică și de cercetare”. Semnând zeci de articole ,,științifice” într-o limbă pe care nu o cunoaște. Apoi devine profesor.

La sfârșitul acestui ciclu profesional, Nicu Marcu are trei mari averi: O dacie Papuc, un Matiz și cunoștințe minimale de limba engleză, pe care și le lasă în conservare cel puțin până în luna septembrie a anului 2017. Potrivit CV-ului, în Septembrie 2017, când era consilier la Curtea de Conturi, Nicu Marcu era încă utilizator debutant al limbii engleze (nivel A2).
![]()
Atfel, până la 49 de ani, respectiv 2017, Nicu poate să înțeleaga unele lucruri foarte simple legate de familie și câte ceva de la locul de muncă, dacă i se vorbește rar și în propoziții scurte, ba poate chiar și să scrie propozițiii scurte, pe chestiuni familiare. Nivelul A1 este cel mai slab pe o scală care cuprinde A1, A2, B1, B2, C1, C2 și cel în care vorbitorul este calificat să țină un toast – ,,Hai Noroc”, A2 este imediat peste ”Hai Noroc Vericule! Ce facuși? Scrisăși un articol științific?” iar C2 este cel mai ridicat, cel în care vorbitorul poate să prezinte oricând teme complexe, cu maximă încredere și articulat, chiar și unei audiențe care nu este familiară cu tema.
Pentru a scrie și comunica articole științifice în limba engleză este necesar cel puțin C1. Cum poți înțelege ce au scris alți autori în lucrări pe care le citezi (sau nu) dar și să ,,împingi”, în limba engleză, nivelul cercetării unor autori celebri, mai sus decât au făcut-o ei, dacă ești ,,debutant”? În mod real, nu poți.
Faptul că Nicu Marcu a fost cel puțin până în septembrie 2017 un debutant A2 nu l-a împiedicat însă să își asume peste 68 de articole ,,științifice” în limba engleză, în numai 9 ani (WoW!) și foarte puține ca și unic autor. Nicu ,,A2” Marcu a participat la 13 studii in conferințe naționale și internaționale, a fost ,,director de proiect” la 5 granturi ,,câștigate” prin ,,competiție națională și internațională” (nivelul lui de A2 fiind sub nivelul de înțelegere și vorbire al lui R2D2) și desigur, a publicat și 10 cărți 🙂

Necunoașterea limbii engleze în timp ce publica articole ,,științifice” în limba engleză (și le prezenta) este un prim argument că Nicu Marcu de la ASF este un FAKE și un cocoțat în funcții extrem de bine plătite al statului român, pe alte criterii decât competența.
Dar este mai mult decât atât: un hoț de cuvinte, un plagiator.
Președintele Consiliului Național de Integritate (2007-2011), lectorul, conferențiarul este un hoț de cuvinte și acum Președinte ASF. Ca profesor, plagiatul este echivalentul din asigurări a daunei totale.
Din cele aproape 70 de articole științifice clamate în limba engleză, foarte puține sunt scrise ca unic autor de Nicu Marcu (un prim indiciu al imposturii). Eu am identificat 3 articole de unic autor asumate, dar e posibil să fie chiar 4. Primul articol scris de Nicu Marcu ca unic autor este și primul articol furat.
Este vorba de articolul publicat în anul 2008, când era secretar general la ANAF și, atenție, Președinte al Consiliului Național de Integritate (consiliul ăsta de îi prindea pe hoți).
Nicu Marcu și-a expus ,,opera”, respectiv furtul, în publicația oficială a Institutului de Prognoză Economică (IPE), iar articolul îl găsiți integral aici.
Publicația din care a copiat Nicu Marcu pentru articolul din 2008, apăruse cu 11 ani înainte, în 1997, se numește ,,EMU and the International Monetary System” (Uniunea Monetară economică și sistemul internațional Monetar), este scrisă în limba engleză și are ca editori pe Thomas Krueger, Paul R. Masson, Bart Turtleboom. Ca în cazul oricărui hoț de cuvinte, cum este Nicu Marcu, evident, cartea nu este în bibliografie, Marcu încercând să ascundă furtul. Textul original a fost publicat în 1997, la Washington iar articolul ,,științific” al lui Nicu Marcu în care copiază cuvânt cu cuvânt în ,,opera” sa, se numește ,,Romanian’s Exchange Policy towards its European Monetary Union Membership – Prospects and Challanges”.
Bibliografia articolului, extrem de săracă (cine a mai văzut doar 3 referințe la un aritcol științific, dintre care una – un link ce ce nu funcționează), să ridice mâna. În 2008, practic Marcu avea o referință din 2000 și una din 2001, neregăsindu-se alte 3 publicații din care a furat.

Primul lucru care șochează în articol este limba engleză, impecabilă, folosită totouș de un autor debutant. Este și primul indiciu că a furat articolul. Analizând articolul se confirmă furtul, putând totuși identifica 5 contribuții persoanle ale autorului, la cercetarea științifică internațională, aduse de articol Ele sunt:
- Ctrl+C (Copy);
- Ctrl+V (Paste)
- combo-ul Ctrl+H (Find and Replace).
- Apoi ,,Find” – ,,CEEC” și ,,Replace” cu ,,Romania”;
- Apoi, împarte frazele în paragrafe și pune în loc de virgule, bullet-ul, ca să păcălească softurile anti-plagiat (am ras).
În continuare, iată textul original.
#exhibit1
Textul original, publicat în 1997, în cartea sus-menționată și care aparține autorilor John Berrigan și Herve Carre care au scris articolul ,,Exchange Arrangments between the EU and countries in Eastern Europe, the Mediterannean and the CFA Zone”.

Textul este furat de Nicu Marcu ca unic autor în capitalul ,,Challenges” al ,,lucrării științiifice”, pare a lucrării care se presupune că ar fi contribuția ,,originală” a autorului.

#exhibit2


#exhibit3
Textul original:

Textul furat:

A doua carte din care copiază Nicu Marcu în acest prim articol, de prim autor, se numește Current Developments in Monetary And Financial Law, volumul 2, publicat de FMI în 2003. Publicația, de asemenea nu este inclusă în Bibliografie.
Mai exact, Nicu Marcu a copiat din lucrarea cu numărul 33, a lui Jean-Victor Louis (care îl citează pe Peter Becks) furându-i nu numai cuvintele acestuia dar și sinteza (autorul articolului copiat de Marcu a pus în ghilimele textele care nu ii apartin, respectiv concluziile unui alt autor).
#exhibit4:


Textul furat de Nicu Marcu:

A treia sursă din care fură Nicu Marcu în primul său articol ,,științific” de unic autor, este un comunicat de presă al Băncii Centrale Europene, publicat în 2004, referitor la aderarea Sloveniei la zona Euro. Metoda? Find ,,Slovenia” și Replace cu ,,Romania”. Nici comunicatul nu pare ca referință bibliografică. Chiar doar atâta pot unii doctori în contabilitate de la Univeristatea din Craiova, lectori și conferențiari universitari ai aceleiași Universități? Să fure din comunicate de presă?
#exhibit5.
Textul original:

Textul copiat de Nicu Marcu:

Așa cum am arătat, Marcu nu citează niciuna dintre cele 3 surse furate, cuvânt cu cuvânt, prin ample porțiuni copiate în ,,opera” sa științifică, care în mod real are 6 pagini și un pic (incluzând abstractul, 3 referințe și desigur calitatea în care plagiază: doctor și lector al Universității din Craiova, la Departamentul de Analiză, Statistică și Matematică.
Matematică? Am râs. De asemenea, hoțul de cuvinte își declină noua identitate profesională – ajunsese deja secretar general al ANAF.

Prin urmare, acesta este primul articol în calitate de unic autor într-o ,,revistă indexată ISI”. Copiat. O să spuneți: mai râmân 27. O să râd:). Articolul are însă maximă importanță din mai multe motive, nefiind doar ,,un alt articol furat”. Iată de ce:
În esență, acest articol furat în 2008 reprezintă debutul lui Nicu Marcu în frauda academică. Având un prim articol, el începe să fie citat de câțiva cunoscuți (care de regulă se citează între ei) pentru a sugera (intenționat sau nu) că persoanele insinuate prin fraudă în circuitul academic (gen Nicu Marcu), au vreo relevanță. Unul dintre cei care a picat în plasa lui Marcu este academicianul Dobrescu.
Dacă profesorul Emilian Dobrescu, unul dintre putinii academicieni români cu studii la Universitatea Lomonosov de la Moscova, în articolul său din 2011 – ,,Problemele implicate de politicile referitoare la cursul de schimb și inflație a abordare cantitativă” care citează articolul furat de Nicu Marcu, a făcut-o fiind păcălit de hoția lui Nicu Marcu, ar trebui să îi fie jenă. Academicianul Emilian Dobrescu este totuși din 1990 și cercetător științific și membru al Consiliului Științific al Institutului Național de Cercetări Economice, iar încă din regimul comunist era o somitate.
Dacă a făcut-o intenționat (cu știință), ca să promoveze un hoț de cuvinte ca Nicu Marcu pe un alt palier, cel al fraudei academice, academicianului și reputatului Emilian Dobrescu ar trebui să îi fie rușine.
Promovarea unui autor necunoscut până la acel moment dar făcut cunoscut printr-un articol furat, în esență poate fi și o eroare, însă îmi dă de gândit cum i-a promovat articolul furat: în citarea lucrărilor ,,științifice” din propriul său articol, Emilian Dobrescu pune ,,opera științifică” a lui Nicu Marcu în aceeași linie cu Paul Krugman – laureatul premiului Nobel penru Economie, Mauricee Obstfeld – fost economist șef al FMI și unul dintre cei mai influenți economiști în mediul academic și cu Ben Bernanke, fostul șef al Rezervei Federale Americane.


Or, o astfel de promovare, în opinia mea, nu se face din greșeală. E drept că articolul respectiv al Academicianului Dobrescu citează la greu și din opera științiifică a unui alt coleg academician (între ei), fără studii la Moscova, dar academician, mă refer la turnătorul securității Manole, cunoscut și ca Academician Mugur Isărescu.
Indiferent dacă Emilian Dobrescu a introdus în lista sa de citări articolul furat de Nicu Marcu intenționat sau din eroare, Nicu Marcu s-a folosit în lumea academică pe care a accesat prin impostură, lăudându-se că unul dintre cei 4 alți autori care l-au citat a fost Emilian Dobrescu.
Alte citări sunt de pe la profesori de la Universitatea Craiova, pe principiul: ,,hai să ne cităm între noi, să facem puncte, să ne luăm gradul”
Interesant este și că după citarea articolului plagiat (în 2011), Nicu Marcu devine și ,,Membru de onoare al Consiliului Științific, Academia Română, Institutul Național de Cercetări Economice, Costin C. Kirițescu (unde este academicianul Dobrescu). Onoare? Care onoare?

Concluziv,
În timp ce publica articole copiate, Nicu Marcu preda în calitate de lector sau chiar conferențiar, către zeci și sute de studenți de la Universitatea Craiova (și nu numai).
Articolul analizat din 2008 și primul ca unic autor reprezintă debutul fraudei academice a lui Nicu Marcu, relevă scopul lui Nicu Marcu și anume obținerea titlulurilor univeristare (și banilor) de conferențiar universitar sau profesor. O altă dimensiune venită cu titlurile este aceae de tocător major al banilor europeni alocați ,,cercetării” (detalii în episodul IV), pentru articole ,,de cercetare” cu valoare ZERO. miide Euro în schimb.
Al doilea articol ,,științific” pretins scris și invocat de Nicu Marcu în parcursul său academic în calitate de unic autor este mult mai simplu de documentat, pentru că, deși invocat, el nu există.
Articolul doi de unic autor este pretins publicat în aceiași revistă indexată ISI Thompson – ,,Romanian Journal of Economic Forecasting” – numărul 2/2008 și intitulat ,,Aspects reagarding the price and earnings convergence between Romania and the European Uniun Space”.

Am convingerea că acest articol invocat nu există, din trei motive:
- nu am reușit să îl găsesc (deși am găsit aproape ,,toată” opera lui Nicu Marcu);
- nu există nicio citare (nici măcar la Emilian Dobrescu) din acest pretins articol și mai ales
- Revisa cotată ISI Thompson – ,,Romanian Journal of Economic Forecasting”’ nu include în sumarul numărului 2/2008 un astfel de articol, pretins publicat în această ediție. Prin urmare, articolul folosit de Nicu Marcu pentru a dovedi cercetare științifică post-doctorală (și a își lua gradele sau funcții la Universitatea din Craiova), nu există.

Astfel, mai tăiem un articol ,,ISI Thompson” din lista de 28 a lui Nicu Marcu. În episodul următor vom mai tăia cel puțin încă 10.
Articolul 3 ca unic autor al lui Nicu Marcu.
Vă rog să aveți răbdare pentru analizarea articolului 3 ca unic autor al lui Nicu Marcu. Pentru că la fel ca articolul (1) de inițieră în frauda academică a lui Nicu Marcu, este unul extrem de important.
Pentru că face tranziția dintre debutul fraudei academice și consolidarea ei spre un alt tip de fraudă, cu implicații financiare.
După primul Articol (furat) și al doilea (care nu există), Nicu Marcu, secretar general al ANAF (transferat de la Loteria Națională), este cuprins de febra academică, exact la ANAF și în plină criză economică și financiară. Scopul? Vrea să fie profesor. Febra îi creează însă și o mare foame de bani, pe care vrea să și-o astâmpere chiar cu orice preț.
Urmare a acestei febre trei lucruri se întâmplă:
- începe să scrie zeci de articole în limba engleză (pe care nu o cunoaște) dar mai ales începe să pună întrebări în ANAF: ,,Nu vrei să scrii un articol științific? Mă trec și eu ca autor, că am unde să îl public”. Unii pun botul, de teama secretarului general.
- o înnebunește pe ,,doamna Corina” de la ANAF (numele nu îl dezvălui pentru confidențialitatea surselor) să îi traducă repede articolele pe care nu le înțelege, dar care le publică, în calitate de co-autor. Faptul că le traduce repede, devine evident.
- ,,Doamna Corina”, al cărei nume răsună și acum în încăperea secretariatului general al ANAF ca urmare a țipetelor lui Nicu Marcu cand trebuia să predea articole în limba engleză – ,,Corrrrrrinnnnnnnnaaaaaaa!” ( lui Marcu începându-i să îi placă să îi umilească pe angajați și să îi trateze ca pe slugi), în mod evident nu este plătită de Nicu Marcu personal pentru traducerile care îl împopoțeanază pe el că ar avea vreo dâră de calitate academică. Astfel de sume nu apar în declarația de avere. Deci, or Nicu Marcu o plătea din banii încasați de el de la buget și doamna Corina făcea evaziune (și Marcu făcea abuz în serviciu nesesizând Parchetul pentru frauda de la ANAF) or Nicu Marcu făcea un alt abuz în serviciu, folosind timpul unui salariat al ANAF, plătit din bani publici (și stimulat de Marcu), pentru foloase personale: să se împopoțoneze ca profesor.
Prin urmare vorbesc în Episodul IV al investigației despre articolul 3 de unic autor al lui Marcu (și despre alte 10), dar și despre cum a culminat frauda academică și s-au materializat indiciile de fraudă financiară ale lui Nicu Marcu, de la ASF. #nicumarcudaunatotala. Vorbesc și despre cum a făcut el tranziția, prin fraudă academică, de la o Dacie Papuc și un Matiz înainte de a fi înșurubat în ANAF, până la 200.000 de Euro pe an, în calitate de Președinte ASF și nu numai.
Nicu Marcu este cel care încearcă disperat acum și neconstituțional (prin OUG fără motivare reală) să impună scumpirea asigurărilor RCA cu până la 20% pentru cei peste 6 milioane de asigurați, și să ia astfel, în plină criză, până la un miliard de lei pe an de la populație și companii prin Ordonanță de Urgență motivată de ,,Brexit”, în loc să își îndeplinească în mod real atribuțiile de serviciu, ca Președinte ASF, așa cum ați putut citi în exclusivitate în episodul I al investigației, aici, jos, mai precizeaza sursa mentionata. (Cerasela N.).
(I) Despre cum vrea ASF să scumpească (nelegal) asigurările RCA și să ia astfel până la 1 miliard de lei pe an de la populație și companii. Consiliul Concurenței să se sesizeze. Procurorii DNA să strângă probe
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Florile recunoștinței – despre gesturile care vorbesc fără să strige
Există momente în viață când vrei să spui mulțumesc, dar cuvintele par prea puțin. Sau prea mult, depinde cum privești. Poate că cineva ți-a făcut o favoare mică, dar importantă. Sau te-a ajutat fără să ceri, fără să aștepte ceva în schimb. Și atunci te gândești cum arăți că ai observat, că prețuiești gestul, fără să pară că exagerezi sau că transformi totul într-o ceremonie oficială.
Florile pot fi exact răspunsul ăsta. Nu orice flori, evident. Pentru că nu e vorba de buchete uriașe, pompoase, care spun „uite ce eveniment mare e aici”. E vorba de ceva mai delicat, mai personal. De florile care comunică recunoștință într-un mod atât de natural încât nu pare că ai încercat prea tare. Doar că ai înțeles exact ce să alegi.
Campanula și discreția ei aproape uitată
Am văzut prima oară campanule într-o grădină de țară, când eram copil. Îmi amintesc că bunica le numea „clopoței” și le planta lângă gard, unde nu le deranja nimeni. Creșteau singure, reveneau din rădăcini în fiecare an și aveau ceva fragil în felul cum se legănau la cea mai mică adiere. Campanula nu se laudă cu nimic. Nu are parfum puternic, nu are culori țipătoare, doar violet deschis, albastru pal, alb curat. Dar exact asta o face potrivită pentru mulțumiri subtile.
Când oferi campanule, mesajul e limpede fără să fie declarat cu voce tare. Spui practic „îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ai făcut”. E o diferență importantă aici. Campanula arată că ai observat caracterul persoanei, nu doar gestul ei concret. Că ai văzut generozitatea sau răbdarea ei, nu doar rezultatul final.
În limbajul florilor victorian, campanula simboliza umilința și recunoștința constantă. Victorienii ăștia aveau un cod întreg pentru fiecare plantă și fiecare nuanță, deși unele semnificații s-au păstrat pentru că chiar au sens. Campanula e floarea care nu cere atenție, dar rămâne în minte tocmai prin discreția ei, printr-o prezență delicată care nu forțează nimic.
Hortensiile – când recunoștința vine cu profunzime
Hortensiile au fost mereu ciudate pentru mine. Adică, sunt atât de diferite de alte flori. Nu au petale individuale care pot fi numărate, ci acele grămezi rotunde de flori minuscule care formează împreună un balon de culoare. Albastru intens, roz pudră, alb cremos, violet profund, depinde de solul în care cresc, de aciditatea lui. Am citit undeva că același arbust poate da flori diferite dacă îl muți în alt pământ. Mi s-a părut fascinant chestia asta.
Dar dincolo de particularitățile botanice, hortensia are o semnificație interesantă. În tradiția japoneză, de exemplu, hortensia era oferită împăratului ca semn de scuze sincere și recunoștință pentru înțelegere. Nu e o floare de complimente superficiale sau de conversații mondene. E floarea pentru momentele când vrei să spui „îți mulțumesc pentru că ai fost alături, chiar și când lucrurile nu au fost simple”.
O prietenă mi-a spus odată că a primit hortensii după ce a ajutat pe cineva să treacă printr-o perioadă dificilă. Persoana respectivă nu știa ce să spună, dar a ales hortensiile pentru că, aparent, citise undeva că simbolizează recunoștința profundă și scuzele sincere. Mi-a rămas în minte povestea asta pentru că așa funcționează uneori. Alegem florile instinctiv, alteori căutăm semnificații, dar rezultatul e același: buchetul transmite exact ce nu reușim să punem în cuvinte.
Bujorul alb – eleganța care nu cere nimic înapoi
Bujorii au ceva regal, dar nu într-un mod arogant. Mai ales bujorii albi. Sunt voluminoși, plini, aromați, dar cumva păstrează o modestie în toată opulența lor. Poate pentru că se deschid treptat, petalele lor revelându-se încet, sau poate pentru că durează atât de puțin, ceea ce îi face și mai prețioși. E ceva temporar în frumusețea lor care te face să le prețuiești mai mult.
În China, bujorii au fost cultivați de milenii și considerați flori imperiale, simbolizând onoarea și respectul. Dar bujorii albi, în particular, au venit să reprezinte sinceritatea și recunoștința curată, fără așteptări ascunse. Când oferi un bujor alb cuiva, spui ceva simplu și totuși profund: „îți respect gestul și nu aștept nimic în schimb”. E o recunoștință fără condiții, fără calcule din spate.
Mi-aduc aminte că am văzut o scenă într-un film, cred că era francez, în care o femeie primea un buchet mic de bujori albi de la cineva care îi fusese profesor cu mulți ani în urmă. Nu era ziua ei, nu era nicio ocazie specială. Doar o mulțumire întârziată pentru răbdarea și încrederea din trecut. Scena era scurtă, fără dialog lung, dar m-a lovit cumva. Asta fac bujorii când sunt aleși bine, creează momente de recunoaștere liniștită.
Freziile – delicatețea care spune totul
Freziile sunt din categoria florilor pe care le vezi și te întrebi de ce nu sunt mai populare. Sunt atât de fine, colorate, parfumate. Poate tocmai pentru că sunt delicate și nu țin foarte mult, oamenii le aleg mai rar. Dar exact fragilitatea lor le face potrivite pentru mulțumiri subtile, pentru gesturi care nu vor să rămână eterne ci doar să marcheze un moment.
Am avut o colegă care îmi aducea câte o frezie când trecea pe lângă florăria din colțul străzii. Nu mereu, nu după un program, ci aleatoriu. Și de fiecare dată spunea „pentru cafele și pentru că asculți”. Nu era nimic grandios în gestul ăsta, dar alegerea florii spunea exact suficient. Freziile nu fac tam-tam. Vin cu un parfum dulce dar nu sufocant, cu culori vii dar nu agresive, cu o prezență care nu domină ci completează.
În limbajul florilor, frezia simbolizează inocența și gândurile sincere. Când alegi frezii pentru a exprima recunoștință, spui că gestul tău e lipsit de calcul. E o mulțumire spontană, venită din inimă, nu dintr-un sens al obligației sociale sau dintr-un manual de bune maniere.
Lisianthus – sofisticarea modestă
Lisianthus arată aproape ca un trandafir, dar nu e. Are petalele la fel de delicate, dispuse în spirale elegante, dar formele lui sunt mai deschise, mai prietenoase cumva. Există în alb, roz pal, violet deschis, chiar și în nuanțe bicolore. Prima oară când am văzut lisianthus alb am crezut că e o varietate ciudată de trandafir și am fost surprins să aflu că e cu totul altă specie, cu totul altă istorie.
Lisianthus-ul are o semnificație interesantă în diferite culturi. În unele părți e asociat cu aprecierea carismatică, adică recunoștința pentru personalitatea cuiva, pentru felul în care îți luminează ziua doar prin prezența lor. În alte interpretări, lisianthus simbolizează recunoștința pentru relațiile de lungă durată, pentru oamenii care au fost constanți în viața ta fără să facă gălăgie despre asta.
E o floare potrivită când vrei să mulțumești cuiva care nu a făcut neapărat ceva spectaculos, dar a fost acolo. Constant. Calm. Prietenos. Servicii de livrare flori au început să includă din ce în ce mai des lisianthus în compoziții tocmai pentru versatilitatea și eleganța lui discretă, pentru felul cum se potrivește în orice context fără să pară forțat.
Irișii – mesajul ascuns în fiecare culoare
Irișii sunt complicați, nu în sensul că ar fi greu de îngrijit sau de găsit, ci pentru că au atâtea straturi de semnificație încât trebuie să știi exact ce culoare alegi. Un iris albastru spune altceva decât unul galben. Unul alb transmite alt mesaj decât unul violet. E o chestie de nuanțe care contează mai mult decât crezi.
Pentru recunoștință, irișii galbeni sunt alegerea clasică. Galbenul irisului simbolizează pasiunea pentru viață și recunoștința pentru prietenie. E floarea pe care o oferi unui prieten apropiat care ți-a fost alături în momente cheie. Nu e romantic, nu e formal, e prietenos în sensul cel mai profund al cuvântului, fără cea mai mică ambiguitate.
Am citit odată despre o tradiție în sudul Franței unde irișii galbeni erau plantați la porțile caselor ca semn de bun venit și mulțumire pentru oaspeți. Nu erau flori tăiate oferite ceremonios, ci prezența lor constantă în grădină spunea ceva simplu: „ești binevenit aici și suntem recunoscători pentru compania ta”. Mi s-a părut o idee frumoasă, asta cu recunoștința înrădăcinată, nu doar exprimată temporar și uitată imediat.
Când nu e vorba doar despre floare, ci despre gest
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile recunoștinței e că nu contează doar ce floare alegi, ci și cum o oferi. Un buchet enorm de trandafiri roșii poate părea mai degrabă o declarație decât o mulțumire. Dar trei campanule albastre într-un mic vas de ceramică spun exact ce trebuie, fără exagerare, fără ambiguitate.
Timing-ul contează, și contează mult. Unele mulțumiri sunt mai autentice când nu vin imediat după favor, ci câteva zile mai târziu, când persoana nu se mai așteaptă. Altele trebuie să fie spontane, în momentul respectiv, altfel se pierde esența. Nu există o regulă universală aici, dar există intuiție. Și cred că intuiția asta se formează când chiar observi persoana, când chiar vrei să îi spui mulțumesc din motive sincere, nu din politețe socială automată.
O cunoștință mi-a povestit că a primit o dată un singur fir de frezie într-un plic mic, cu un bilet care spunea simplu „mulțumesc că exiști”. Niciun context, nicio explicație suplimentară. Persoana care i-a trimis știa că ea adora freziile și că avea o perioadă grea. N-a fost un buchet mare, n-a fost un gest spectaculos, dar mi-a spus că l-a păstrat presat, floarea și biletul, ani de zile. Poate că asta e puterea recunoștinței subtile. Nu impresionează prin grandoare, ci rămâne prin sinceritate.
Contextul cultural și istoria ascunsă
Fiecare cultură are propriile ei tradiții legate de flori și recunoștință. În Japonia, există conceptul de „hanakotoba”, limbajul florilor, care e mult mai elaborat decât echivalentul victorian european. Acolo, nu doar specia contează, ci și numărul de flori, modul în care sunt aranjate, chiar și vasul ales. Totul poartă semnificație.
În tradițiile nordice, florile albe sunt aproape întotdeauna asociate cu puritatea intenției. Deci când vrei să mulțumești pe cineva și vrei să fii sigur că mesajul e primit curat, fără interpretări greșite, alege flori albe.
Campanule albe, bujori albi, frezii albe, toate au în comun sinceritatea directă, fără straturi de semnificații complicate.
Am citit undeva că în Persia medievală, gradinarilor curții le era dat să creeze aranjamente florale specifice pentru diferite ocazii, și pentru mulțumiri foloseau întotdeauna combinații de flori mici, delicate, fără parfumuri prea puternice. Ideea era că recunoștința nu trebuie să fie o invazie senzorială, ci o prezență plăcută, discretă, care nu te copleșește dar îți rămâne în minte.
Florile potrivite pentru diferite relații
Nu oferi aceleași flori profesoarei din liceu și celui mai bun prieten. Nu le trimiți aceleași flori mamei și colegului de serviciu care te-a acoperit când ai fost bolnav. Contextul relației modelează alegerea, și ar fi ciudat să ignori asta.
Pentru relații profesionale, eleganța discretă e esențială. Lisianthus alb sau campanule violet deschis sunt alegeri sigure. Transmit profesionalism și apreciere fără să sugereze nimic mai mult. Iar în medii corporative, unde fiecare gest e analizat și interpretat, subtilitatea chiar contează mai mult decât crezi.
Pentru prieteni apropiați, poți fi mai personal, mai relaxat în alegere. Irișii galbeni, freziile multicolore, chiar și combinații neobișnuite care reflectă personalitatea persoanei respective. Un prieten care iubește grădinăritul ar aprecia poate mai mult o plantă de campanula vie decât un buchet tăiat. E tot un gest de recunoștință, dar personalizat, adaptat exact la persoana respectivă.
Pentru familie, bujorii albi sau hortensiile funcționează frumos. Au o căldură naturală, o familiaritate care nu pare pretențioasă sau artificială. Când mama ta ți-a gătit mâncarea preferată sau tata și-a luat timp să te ajute cu ceva din casă, bujorii spun „văd tot ce faci pentru mine” fără să transforme momentul într-o dramă emoțională sau într-un spectacol nepotrivit.
Aromele discreției
Un aspect pe care mulți îl neglijează când aleg flori pentru recunoștință e parfumul, deși ar trebui să fie printre primele considerente. Florile cu parfumuri foarte intense pot fi copleșitoare, mai ales în spații mici sau pentru persoane sensibile. Recunoștința subtilă vine și cu mirosuri subtile, cu arome care nu atacă simțurile.
Freziile au un parfum dulce, dar niciodată agresiv sau înțepător. Bujorii miros a fresh, a primăvară nouă, dar nu sufocă camera. Campanulele nu au aproape deloc parfum, ceea ce le face perfecte pentru orice context și pentru orice persoană. Chiar și lisianthus-ul, deși arată luxos și elaborat, e aproape inodor, deci nu distrage prin miros ci doar prin prezență vizuală.
Am avut o profesoară în facultate care era alergică la majoritatea parfumurilor florale. Studenții care voiau să îi mulțumească la final de semestru învățaseră rapid să aleagă fie irișii, care au un miros foarte slab, fie campanule. Era un mic detaliu, dar unul care arăta că chiar le păsa de persoana respectivă, nu doar bifau un ritual social obligatoriu.
Florile ca început de conversație
Uneori, florile nu sunt doar mulțumire, ci și o invitație la dialog. Când oferi cuiva un buchet mic și neobișnuit, de exemplu campanule și frezii împreună, sau lisianthus violet și irișii galbeni, adesea persoana întreabă „de ce tocmai acestea?”. Și atunci ai ocazia să explici, să spui povestea din spatele alegerii, să transformi gestul într-o conversație autentică care merită purtată.
Mi-aduc aminte că un coleg mi-a oferit odată un mic buchet de frezii roz după ce îl ajutasem cu un proiect complicat. M-a surprins alegerea, pentru că de obicei oamenii aleg trandafiri sau crizanteme, ceva mai standard. Când l-am întrebat de ce frezii, mi-a spus că mama lui le planta în grădină când era mic și mereu îi păreau florile fericirii simple. Am râs amândoi, dar gestul și-a păstrat căldura și semnificația. Nu mai țineam minte proiectul la care lucrasem împreună, dar țineam minte freziile și conversația aia scurtă.
Sfârșitul firesc al lucrurilor
Florile se ofilesc. E natura lor, nu poți schimba asta. Și poate că asta le face și mai valoroase pentru exprimarea recunoștinței, sunt temporare, ca și gesturile pe care le mulțumim. Nimeni nu așteaptă ca un favor să fie răsplătit la nesfârșit, nimeni nu vrea să simtă că datorează ceva pentru totdeauna. Florile spun ceva simplu dar profund: „îți mulțumesc pentru acest moment, pentru acest gest, pentru cine ești acum”.
Fără presiunea permanenței, fără obligația eternă care devine povară.
Am observat că oamenii care primesc flori delicate, campanule, frezii, lisianthus, de obicei le prețuiesc exact pentru că știu că nu vor dura. Le pun într-un loc vizibil, le privesc în zilele următoare, le lasă să fie frumoase cât pot fi. Nu e tristețe în dispariția lor, e doar acceptarea ciclului natural. La fel și recunoștința autentică, nu trebuie să fie veșnică ca să fie reală și semnificativă.
Cred că asta e farmecul florilor subtile de recunoștință. Nu încearcă să impresioneze prin mărime sau preț, nu vor să rămână veșnic în vază, nu fac declarații grandioase care să rezune în toată casa. Pur și simplu sunt acolo, frumoase, delicate, sincere. Și spun exact ce trebuie spus, fără cuvinte mari, fără exagerare forțată.
Doar o mică recunoaștere pentru un gest mare sau pentru prezența constantă a cuiva în viața ta. Atât de simplu în aparență, și totuși atât de potrivit când e făcut cu gândul la persoana care primește.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 3 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 7 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 3 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

