Eveniment
EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L ( II )
G L I S S A N D O M I L I T A R – C I V I L sau Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea
abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţională ( II )
Principalele elemente ale contextului geopolitic enumerate în partea I-a, ar fi impus modificarea din temelii a legilor privind securitatea naţională şi, la fel de important, adoptarea unui Statut al ofiţerilor de informaţii/contrainformaţii, în condiţiile în care, realmente,
Legea siguranţei naționale din 1991 este complet depăşită demult, având o vechime de 39 de ani,
Cea de organizare şi funcţionare a SRI, Legea nr. 14/1992, în majoritatea prevederilor sale nu mai corespunde împrejurărilor actuale, fie şi numai dacă ne gândim că a fost adoptată acum …38 de ani,
SIE funcţionează în baza unei legi de acum de 22 ani (Legea nr.1 / 1998 privind organizarea şi funcţionarea activitatea SIE),
Statutul cadrelor militare aprobat prin Legea nr. 85/1995, cu modificarile şi completările („cârpelile”) ulterioare, este, la randul lui depaşit, pe de o parte şi, pe de altă parte, a conţinut dispoziţii sancţionate de CCR ca fiind neconstituţionale, caracter care mai poate fi întâlnit şi la alte prevederi ale statutului supuse controlului instanţei de contencios constituţional, pe al cărei rol sunt multe cauze având ca obiect constatarea neconstituţionalităţii acestora.
”Așa grăit-a Zarathustra”
Magul SRI, Zoroastrul Serviciului, domnul ambasador George Cristian Maior a grăit multe în cei peste opt ani la conducerea SRI, dar în care nu a reușit nicio demilitarizarea și nici pachetul legilor securitații naționale nu a fost adoptat. Nici măcar Statututul ofițerului de informații!!
Așadar, de flapsurile lui Maior suntem sătui; și de visele sau coșmarurile lui!
Dar, să-i dăm cuvântul!
Vă redăm integral un interviu apărut pe 01.09.2008 în Gardianul: „Exclusivitate / George Maior: Modernizarea SRI întâmpină rezistenţă de sistem” Semnat: Alecu Racoviceanu „George Cristian Maior, directorul general al SRI, ne-a transmis câteva comentarii pe marginea a patru teme foarte importante în conjunctura în care, în această sesiune parlamentară, urmează să se discute mai multe legi ale siguranţei naţionale, printre care şi cea care ar trebui să reorganizeze principalul serviciu secret din România. Deşi aceste legi nu au fost încă adoptate, SRI a intrat deja într-un amplu proces de modernizare, început la 1 iulie, în baza avizului CSAT dat la 25 martie.
Legat de modernizarea Serviciului pe care îl conduce, Maior recunoaşte: ‘Bineînţeles că orice reformă de substanţă angrenează inevitabil o anumită rezistenţă de sistem. Nu vizăm o reformă de cosmetizare instituţională, ci una serioasă şi sistematică’. Legat de foştii ofiţeri de securitate care încă sunt activi în SRI, Maior ne-a spus că mai e vorba de sub 100 de cadre, numărul fiind mai mic decât în aprilie 2008, când era vorba de 120 de foşti ofiţeri de securitate. Revenind la Legile siguranţei naţionale, Maior recunoaşte că este obligat să transforme instituţia pornind de la o bază normativă desuetă. Printre legile care îi sunt absolut necesare, el o aminteşte pe cea de organizare şi funcţionare a SRI şi Statutul ofiţerilor de informaţii. De asemenea, Maior crede că Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor trebuie să fie în subordinea SRI, şi nu independentă, aşa cum a trecut deja de Camera Deputaţilor un proiect de lege.
Ambasadorul George Cristian Maior, directorul general al Serviciului Român de Informaţii, ne-a răspuns la patru întrebări legate de activitatea celui mai important serviciu de informaţii din România. De fapt, am ales patru teme pe marginea cărora am vrut ca Maior să comenteze, mai ales pentru că în această sesiune parlamentară se pune din nou problema abordării Legilor siguranţei naţionale sau a înfiinţării Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor. Sigur că, fiind vorba de o sesiune scurtă şi marcată de alegerile parlamentare, legile amintite mai sus ar putea cădea în uitare, dar asta nu înseamnă că ele nu există pe ordinea de zi. Patru idei centrale merită desprinse din context înainte de a parcurge toate consideraţiile directorului general. SRI este, de aproape două luni, în plină restructurare. Maior spune că modernizarea întâmpină rezistenţă din sistem. Apoi ne spune că în SRI mai lucrează sub 100 de foşti securişti, număr mai mic decât în aprilie 2008, când erau 120 de astfel de cadre încă active. Legile moderne sunt ele însele o lipsă asupra căreia se atrage atenţia, în condiţiile în care se tot vorbeşte de modernizare. In fine, aspectul înfiinţării ANIC sub forma unui nou serviciu secret este combătut de directorul SRI. Intertitlurile materialului sunt temele propuse de noi, iar textele sunt cuvintele directorului. Casetele sunt background-uri ale temelor luate în discuţie. Percepţia structurilor asupra noii scheme de organizare a Serviciului Român de Informaţii intrată în vigoare începând cu 1 iulie 2008. Procesul de modernizare a SRI a fost gândit, de la bun început, pentru a răspunde atât adaptării la evoluţiile dinamice ale mediului de securitate, cât şi aşteptărilor şi nevoilor cadrelor din Serviciu legate de un management modern, corporatist, al instituţiei. In acest sens, este nevoie de creşterea puterii intelectuale şi operaţionale a Serviciului, pentru a putea răspunde provocărilor unei lumi profund schimbate din punct de vedere al securităţii, al dinamicii geopolitice, al contextului strategic şi economic. Acest proces nu se poate realiza decât prin schimbări de profunzime ale instituţiei şi modalităţilor sale de acţiune orientate spre asigurarea răspunsului la provocările viitorului, aşa cum le anticipăm noi în prezent. Avem mulţi ofiţeri tineri care sprijină schimbarea şi debirocratizarea, dar şi ofiţeri cu experienţă care doresc să activeze într-o structură modernă, profesionistă şi dinamică. Există ceea ce aş numi o presiune internă pozitivă pentru transformare bazată pe o masă critică de acumulări conceptuale şi acţionale din ultima perioadă. O parte importantă a transformării este legată şi de dezvoltarea unui nou management modern al carierei ofiţerului de informaţii. Bineînţeles că orice reformă de substanţă angrenează inevitabil o anumită rezistenţă de sistem. Nu vizăm o reformă de ‘cosmetizare’ instituţională, ci una serioasă şi sistemică, iar drumul pe care trebuie să-l parcurgem e însă clar trasat acum.
Ca director al Serviciului Român de Informaţii, îmi asum întreaga responsabilitate pentru definirea conceptului de transformare şi pentru implementarea sa, dar vreau să precizez că, înainte de a începe acest proces, am analizat în interiorul SRI dinamica activităţii actuale, plusurile şi minusurile manageriale, modificările necesare în conceptele şi practica muncii de intelligence. Există o gândire strategică solidă asupra priorităţilor Serviciului, bazată pe un amplu proces de consultare internă. Evoluţia profesională a cadrelor care au lucrat în servicii secrete înainte de 1989, dacă acestea mai există în cadrul SRI. Cred că, prin actul predării dosarelor la CNSAS şi prin măsurile de modernizare pe care le-am început, ne-am delimitat deja de trecut. Este un proces ireversibil. Suntem la 20 de ani de la Revoluţie, a avut deja loc un schimb de generaţii la nivelul întregii societăţi româneşti şi, implicit, în cadrul Serviciului Român de Informaţii.
Adesea se acordă o importanţă prea mare trecutului în detrimentul poate a unor dezbateri de substanţă asupra prezentului şi viitorului. In fond, acum ne confruntăm cu destule provocări şi pericole noi cărora trebuie să le facem faţă, este suficient să ne uităm în jurul nostru pentru a vedea că lumea în care trăim este din ce în ce mai complexă, iar evoluţiile de securitate, mai dinamice şi mai imprevizibile. Raportarea la trecut nu trebuie să devină o ‘cantonare’ în acest trecut. În răspuns la întrebarea dumneavoastră, trebuie menţionat că s-a decis păstrarea în Serviciu a oamenilor valoroşi, a profesioniştilor în informaţii, cu condiţia ca aceştia să nu fi fost implicaţi în acte de represiune sau să fi adus atingere drepturilor şi libertăţilor individuale. Consecinţa este că, la momentul actual, în SRI activează sub 100 de cadre cu experienţă care au lucrat şi înainte de 1989, ceea ce reprezintă o proporţie foarte redusă din totalul angajaţilor instituţiei. Numărul lor este de altfel în continuă scădere.
Stadiul Legilor siguranţei naţionale şi gradul la care se resimte absenţa lor. Legea privind siguranţa naţională a fost adoptată în 1991, chiar înainte de prima Constituţie a României de după 1989. A răspuns, deci, nevoilor unei anumite etape istorice. Este evident, deci, că normele în vigoare sunt complet depăşite în prezent, după ce România a devenit membră NATO şi UE, iar Constituţia a fost deja modificată în 2003. Majoritatea instituţiilor cu atribuţii în securitatea naţională şi-au modificat deja cadrul normativ, iar SRI trebuie în continuare să funcţioneze pe baza acestei legislaţii perimate. Intre timp, multe din conceptele securităţii naţionale s-au schimbat, riscurile şi ameninţările actuale nu mai sunt cele de la începutul anilor ’90, însăşi dinamica activităţii de intelligence are dimensiuni noi care nu sunt reliefate în mod adecvat în legislaţia în vigoare. Suntem obligaţi practic în prezent să promovăm transformarea instituţiei pornind de la o bază normativă desuetă şi în limitele acesteia, să avansăm ample procese de modernizare pentru care o nouă legislaţie ar fi fost mai mult decât necesară. După cum cunoaşteţi pachetul de legi în domeniul securităţii naţionale se află în Parlament în dezbatere, incluzând Legea privind securitatea naţională a României, Legea privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de protecţie, Legea de organizare şi funcţionare a SRI şi Statutul ofiţerilor de informaţii. Aş atrage de asemenea atenţia că, fără aceste legi, nu putem avansa nici procesul de demilitarizare a instituţiei care este una din principalele măsuri de adaptare la practica serviciilor de informaţii din comunitatea europeană şi euroatlantică.
Sper ca abordarea parlamentară să fie degrevată de încărcătura ideologică sau de false probleme legate de puterea serviciilor. Un stat puternic şi care să asigure în mod adecvat securitatea cetăţenilor săi este legat intrinsec de modul în care legislaţia permite serviciilor să acţioneze eficient pentru prevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor actuale. Cadrul legal al interceptărilor telefonice şi stadiul la care se află structura unică pentru astfel de operaţiuni, aşa cum a fost ea propusă. În primul rând, ţin să menţionez că, din punctul nostru de vedere, interceptarea comunicaţiilor este o măsură excepţională, care este adoptată numai când toate celelalte metode neintruzive au fost epuizate şi numai cu aprobarea judecătorului. Modul de acordare a mandatelor este strict limitat de lege şi solicitările pe acest domeniu sunt foarte atent cântărite şi analizate înainte de a fi formulate. Cadrul normativ pentru derularea interceptărilor telefonice este stabilit pe baza Constituţiei care defineşte situaţiile în care, din raţiuni de securitate naţională, este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale, precum şi de Art. 20-22 din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. SRI asigură, la solicitare, sprijinul tehnic necesar organelor judiciare pentru asigurarea punerii în executare a actelor de autorizare a interceptării comunicaţiilor emise conform Codului de Procedură Penală. In această situaţie, contribuţia Serviciului este limitată numai la realizarea operaţiunilor tehnice necesare desfăşurării acestor activităţi. Dacă întrebarea dumneavoastră privind structura unică vizează Autoritatea Naţională pentru Interceptarea Comunicaţiilor, vă spun că ea nu poate funcţiona decât în cadrul SRI. Asta dacă nu se doreşte înfiinţarea unui alt serviciu de informaţii pe lângă cele care există în prezent…” SRI, nevoit să-şi facă propriile reguli „Tergiversarea de către Parlament a adoptării unei noi legi de organizare şi funcţionare a SRI, care să fie conformă cu noile riscuri şi ameninţări la adresa siguranţei naţionale, a determinat conducerea SRI să elaboreze propriile norme interne ce vizează restructurarea Serviciului. In data de 25 martie 2008, Consiliul Suprem de Apărare a Tării a adoptat Hotărârea privind aprobarea Structurii şi a Regulamentului de Funcţionare ale Serviciului Român de Informaţii. ‘Acest moment deosebit de important în complexul măsurilor de modernizare a Serviciului Român de Informaţii reprezintă un prim rezultat consistent al implementării , aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a Tării în iunie 2007’, se arată într-un document de pe site-ul SRI. Potrivit aceleiaşi informări, motivul transformărilor din cadrul principalului serviciu de informaţii al ţării vizează ‘dimensiunile politico-strategice şi economice ale României, precum şi gestionarea provocărilor de securitate ce derivă din statutul de stat membru NATO şi UE implică asumarea obiectivelor strategice ale celor două organizaţii şi abordarea, în cooperare, a riscurilor şi ameninţărilor comune’. Potrivit aceluiaşi document, ‘demersul de transformare este axat pe dimensiunea calitativă a activităţii, optimizarea funcţională şi eficientizarea proceselor de management’. Un al doilea pas făcut de SRI a fost elaborarea unei noi scheme de organizare care a intrat în vigoare începând cu 1 iulie 2008. Potrivit sursei citate, ‘noua structură a SRI reprezintă un reper important în cadrul amplului proces de transformare, început în 2007, destinat debirocratizării şi eficientizării activităţii de intelligence. In acest proces, SRI a beneficiat de consilierea unor experţi din cadrul unor prestigioase servicii de informaţii din statele membre NATO’. Printre noutăţile aduse de reorganizare se numără desfiinţarea unor structuri intermediare de decizie (inspectoratele), o mai bună cooperare pe orizontală şi o capacitate de reacţie ridicată în situaţii de criză; creşterea capacităţii de analiză şi prognoză şi extinderea evaluărilor cu privire la oportunităţile de promovare a intereselor strategice ale României, dar şi definirea unui nou sistem de management al carierei de ofiţer de informaţii care să constituie un reper pentru atragerea în sistem a expertizei pe zone critice pentru securitatea naţională. De asemenea, un alt punct urmărit se referă la o nouă orientare şi deschidere spre dezvoltarea cooperării cu societatea civilă. Un alt pas făcut de SRI a fost elaborarea unei viziuni strategice pentru perioada 2007-2010.” Autoritatea Naţională pentru Interceptare, independentă „Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor (ANIC) a fost iniţiat, la începutul anului trecut, de 71 de deputaţi şi senatori liberali coordonaţi de consilierul primului ministru pe probleme de securitate Marius Oprea. Proiectul de lege a fost adoptat prin aprobare tacită (fără dezbateri) de plenul Camerei Deputaţilor în luna aprilie a anului trecut. Documentul a fost depus la Senat, care este camera decizională, iar la ora actuală se află în 8/10 sertarele comisiilor juridică şi de apărare, care urmează să elaboreze un raport comun. Totodată, proiectul de lege mai trebuie avizat şi de comisiile parlamentare pentru exercitarea controlului activităţii Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe. Pe parcursul legislativ, principalele servicii de informaţii ale ţării – SRI şi SIE – şi-au exprimat în diverse ocazii ostilitatea faţă de această iniţiativă legislativă. Practic, legea, aşa cum a fost ea elaborată, propune înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor ca ‘autoritate informativă, autonomă şi independentă, supusă controlului Parlamentului, cu competenţă pe teritoriul României, unică şi exclusivă în domeniul interceptării comunicaţiilor’. Cu alte cuvinte, ANIC devine singura structură specializată în domeniul punerii în aplicare a actelor de autorizare a interceptării comunicaţiilor, fiind şi cea care asigură necesităţile tehnice pentru toţi titularii autorizărilor emise conform legii.” Legile siguranţei, blocate în Parlament „Pachetul de legi privind siguranţa naţională a fost unul dintre motivele de ceartă dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu. Iniţial, preşedintele Băsescu, implicit CSAT, a elaborat, în 2005, un pachet de legi legate de siguranţa naţională care au fost secretizate. Ulterior, în urma scandalului creat, acestea au fost afişate pe site-ul Preşedinţiei. In paralel, liberalii au forţat nota şi şi-au elaborat propriul pachet de legi privind siguranţa naţională în care erau incluse proiectele de lege de organizare şi funcţionare a SRI şi SIE, proiect de Lege privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de protecţie, proiectul Legii securităţii naţionale a României, proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor. Disputa pe cele două pachete i-a făcut pe liberali chiar să se gândească să-şi asume prin răspunderea Guvernului (deci fără dezbateri) cele cinci legi. Cu toate acestea, ajutaţi de PSD, partid care are şi el un set de legi legate de securitatea naţională, liberalii au introdus legile lor în circuitul legislativ. Ei au semnat la grămadă ca iniţiatori pe cele cinci legi care au fost întocmite la Palatul Victoria sub coordonarea consilierului pe probleme de securitate a premierului, Marius Oprea. Dezbaterile în Parlament au trenat, comisiile de specialitate neavând prea mare tragere să adopte aceste acte normative. In aceste condiţii, s-au tot amânat datele de finalizare a rapoartelor, iar în ultimă instanţă legile au trecut de Camera Deputaţilor fără niciun fel de dezbatere, prin aprobare tacită. Preşedintele Traian Băsescu a reacţionat ca atare şi şi-a exprimat îngrijorarea faţă de această situaţie. Legile au ajuns la Senat, unde nu se mai dezbat ‘la pachet’, ci separat, fiind, în momentul de faţă, în diferite stadii de dezbatere la comisiile de specialitate. Senatul este camera decizională, urmând ca după adoptare legile să fie trimise spre promulgare preşedintelui Traian Băsescu.”
În partea a III-a pe care o vom publica peste o săptămână, vă vom dezvălui și culisele acestei idei crețe a lui Maior care, singur recunoștea, că întâmpină rezistență în Sistem. Normal!
Până atunci, delectați-vă cu un alt material pe aceeași temă, să vedeți ce vâltoare inutilă, searbădă, a fost atunci pentru proști! Vrăjeală marca ”Maior”!
România Liberă din 11.10.2007:
Din SRI va disparea ierarhia militara
In dezbatere parlamentara se afla, de mai bine de o jumatate de an, asa-numitul pachet al legilor sigurantei nationale, a carui adoptare este ceruta insistent de serviciile de informatii, dar care a starnit si numeroase …
ANDREEA NICOLAE comentarii
11.10.2007 – 00:00
In dezbatere parlamentara se afla, de mai bine de o jumatate de an, asa-numitul pachet al legilor sigurantei nationale, a carui adoptare este ceruta insistent de serviciile de informatii, dar care a starnit si numeroase discutii. In conditiile in care actuala legislatie dateaza din perioada imediat urmatoare evenimentelor din decembrie ‘89, principalele structuri informative, SRI si SIE, au sustinut constant necesitatea modificarii cadrului normativ, mai ales dupa intrarea Romaniei in NATO si UE. Intr-un interviu in exclusivitate pentru ziarul nostru, directorul SRI, George Cristian Maior, ne-a declarat ca prima si cea mai importanta modificare adusa de pachetul de legi se refera la demilitarizarea serviciilor, in sensul ca ofiterii de informatii vor deveni functionari publici cu statut special, transformare care va angrena o reorganizare profunda, de la schimbarea regulamentelor si procedurilor la adaptarea mentalitatii. Au existat insa si divergente de opinie. De exemplu, serviciile nu au fost de acord – si pana acum au avut castig de cauza – cu infiintarea unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor, motivand ca s-ar crea un nou serviciu si ar fi afectata eficienta activitatii desfasurate. „S-ar ajunge la un nou sistem, un sistem birocratic de filtrare a informatiilor, care ne-ar afecta foarte mult activitatea”, a precizat Maior. „Alesii” nu au cedat insa in ceea ce priveste accesul parlamentarilor la informatii clasificate fara a detine un certificat ORNISS.
Maior ne-a dezvaluit ca ofiterii de informatii vor putea sa foloseasca in continuare drept acoperire, in interesul sigurantei nationale, reprezentanti ai clasei politice („intr-o oarecare masura”), dar si ai organizatiilor mass-media, ai ONG-urilor si ai altor zone ale societatii romanesti.
Pachetul legislativ, format din cinci proiecte, a fost depus de parlamentarii PNL in luna februarie a acestui an, dupa o discutie in Guvern, dar fara avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Punctul de vedere al CSAT a fost dat abia in mai, in perioada de interimat a lui Nicolae Vacaroiu la Cotroceni. Patru din cele cinci legi au fost adoptate tacit de Camera Deputatilor, in aprilie, in conditiile in care Comisiile juridica si pentru aparare nu au redactat rapoarte din cauza divergentelor intre membri si a absentelor repetate de la sedinte. Tot din aprilie, propunerile legislative se afla in dezbaterea comisiilor senatoriale. Un parcurs aparte l-a avut proiectul privind statutul ofiterilor de informatii. El a fost adoptat de Senat la mijlocul lunii trecute si se afla acum la Camera Deputatilor.
Legea-cadru pentru toate celelalte proiecte s-a dorit a fi Legea privind securitatea nationala a Romaniei. Prevederile ei si chiar necesitatea existentei unui astfel de cadru normativ au fost insa puse sub semnul intrebarii chiar de CSAT. „Mentionam ca statele NATO si UE (exceptand Letonia) nu au legi privind securitatea nationala; in schimb, o astfel de lege, apropiata ca idee (securitate nationala § activitatea de informatii), o putem regasi in Rusia”, se arata in avizul CSAT. Tot Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a precizat ca „multe din elementele de continut ale proiectului de lege sunt marcate de unele neclaritati, lacune sau confuzii”. Ca solutie pentru rezolvarea acestui aspect, CSAT a propus comasarea acestui proiect de lege cu cel privind activitatea de informatii, contrainformatii si de protectie.
Prin proiectul lor, initiatorii au dorit ca, pe langa autoritatile informative si de protectie deja existente (SRI, SIE, Directia Generala de Informatii a Apararii, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna din cadrul MIRA), sa apara o noua autoritate, iar altele sa fie transformate. Este cazul Serviciului de Protectie si Paza (SPP) si de Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS), care ar urma, potrivit proiectului liberal, sa fie transformate in directii aflate in cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative (MIRA). Desi activitatea celor doua directii ar fi coordonata de CSAT, sefii ar urma sa fie numiti de premier la propunerea ministrului Internelor. Cu alte cuvinte, s-ar realiza trecerea celor doua servicii din coordonarea presedintelui in cea a sefului Guvernului, lucru agreat pe parcursul dezbaterilor in comisii si de reprezentantii PSD.
Propunere neagreata de CSAT, chiar in conditiile in care functia de sef al statului era ocupata temporar de social-democratul Nicolae Vacaroiu. Consiliul a argumentat necesitatea pastrarii celor doua servicii in actuala forma si impotriva integrarii lor in MIRA. „Disparitia echidistantei fata de autoritatile fundamentale, prin subordonarea operatorului telecomunicatiilor de stat speciale unei organizatii executiv-administrative a carei structura manageriala este numita pe criterii politice, creeaza premise privind neincrederea altor organisme din sfera securitatii nationale”, se arata in avizul CSAT.
Control parlamentar
Liberalii au mai dorit comasarea a trei comisii parlamentare existente (de aparare, de control al activitatii SRI si, respectiv, al activitatii SIE) intr-o singura structura cu puterea de a superviza toate autoritatile informative si de protectie. „Alesii” ar urma, conform proiectului de lege, sa aiba acces, „integral si de indata”, la „toate datele si informatiile solicitate” serviciilor, fiind prevazuta in schimb o conditie minima: „sa aiba o buna reputatie profesionala si morala”. Autoritatile informative ar mai fi obligate sa transmita „din oficiu” membrilor comisiei, de doua ori pe luna, „lista completa a lucrarilor, actiunilor si activitatilor operative in desfasurare ori nou initiate”.
Si in acest caz CSAT nu a fost de acord, propunand mentinerea celor trei comisii in formula actuala, pe motiv ca ar fi afectata negativ eficienta controlului exercitat si, in plus, s-ar spori nejustificat numarul functionarilor parlamentari prin angajarea unui numar de consilieri astfel incat sa fie acoperita intreaga paleta a problemelor.
Forma propusa de liberali nu i-a multumit nici pe reprezentantii autoritatilor vizate. „Forma ne-a deranjat foarte tare. Nu vrem sa fugim de raspundere, avem nevoie de control parlamentar, dar controlul serviciului are mai multe componente”, sustin, de exemplu, reprezentantii SIE. Pe langa controlul intern (audit, financiar, de oportunitate si de legalitate, pentru care exista structuri dedicate), mai functioneaza controlul extern: legislativ (exercitat de Parlament) si executiv (de catre CSAT), la care se adauga controlul care revine in sarcina Ministerului Economiei si Finantelor, respectiv a Curtii de Conturi.
O noua autoritate, pe care nu o doreste nimeni
Initiatorii liberali au dorit si infiintarea unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor (ANIC), structura autonoma si independenta „fata de orice alta autoritate a administratiei publice”, dar „supusa controlului Parlamentului”. Obiectivul principal l-ar constitui „supravegherea, interceptarea, inregistrarea, ascultarea, verificarea primara, stocarea si transmiterea” de date si informatii, precum si „prevenirea, descoperirea si contracararea interceptarilor ilegale a comunicatiilor”. Presedintele acestei noi structuri ar trebui sa aiba pregatire de magistrat si sa fie numit de Parlament, la propunerea Birourilor Permanente ale Senatului si Camerei Deputatilor, la recomandarea grupurilor. Un mecanism similar ar actiona in cazul revocarii din functie. In plus, presedintele ANIC ar fi asimilat functiei de secretar de stat si i-ar reveni obligatia de a le prezenta celor doua Camere, anual sau ori de cate ori este solicitat, rapoarte de activitate.
In ceea ce priveste interceptarea comunicatiilor, prin proiectul liberal se lasa posibilitatea, „in situatii flagrante care impun inlaturarea unor pericole iminente pentru securitatea nationala a Romaniei”, ca timp de 48 de ore sa poata fi desfasurate activitati de interceptare in absenta mandatului dat de judecator, in baza cererii de autorizare inaintate acestuia si sub supravegherea procurorului.
ANIC ar urma totodata sa preia, cu titlu gratuit, „sistemele, echipamentele si dispozitivele de interceptare, bazele de date si evidentele, inclusiv arhiva” de la toate entitatile din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
CSAT a respins si aceasta propunere a initiatorilor liberali, aratand ca, pe de o parte, proiectul de lege nu are o fundamentare „solida si convingatoare”, iar pe de alta ca s-ar crea „riscul infiintarii unui nou serviciu de informatii”. „Infiintarea, organizarea si functionarea ANIC nu garanteaza imbunatatirea semnificativa a activitatii in domeniu, dar va genera, cu siguranta, importante cheltuieli si eforturi materiale.”
Nici reprezentantii SRI si SIE nu s-au declarat incantati de posibilitatea crearii unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor. Pe langa sustinerea inutilitatii infiintarii unui nou serviciu, au fost formulate pe marginea proiectului acuze de neconstitutionalitate si s-a vorbit chiar de riscurile ce ar putea aparea in cazul unei activitati neprofesioniste. Reprezentantii SIE sustin, de exemplu, ca isi doresc ca interceptarea sa fie facuta in continuare de SRI, pentru ca „are expertiza”, iar interpretarea sa revina propriului serviciu. „Pentru un neavenit, o convorbire nu inseamna nimic. SIE nu are posibilitatea interceptarilor si nici nu-si doreste acest lucru, dar este interesat sa faca interpretarea informatiilor”, apreciaza reprezentantii serviciului.
Serviciile militeaza pentru infiltrarea ofiterilor
Pe parcursul dezbaterilor asupra proiectului privind statutul ofiterilor de informatii, parlamentarii si reprezentantii serviciilor au convenit ca ofiterii sa fie functionari publici cu statut special. Cele mai mari discutii s-au purtat si se poarta inca pe tema interzicerii folosirii ca acoperire a reprezentantilor si personalului autoritatilor puterii legislative, executive ori judecatoresti, precum si a organizatiilor mass-media, politice sau religioase. Initiatorii au facut din aceasta intentie un laitmotiv al declaratiilor lor, pentru ca ulterior sa renunte la propune, ca urmare a insistentelor si argumentelor serviciilor. In cazul SIE, argumentatia se axeaza pe desfasurarea activitatii in afara tarii si pe necesitatea unei „minime protectii” pentru a se preveni ratarea unor misiuni.
Prin urmare, din forma initiala a proiectului s-a eliminat interdictia, introducandu-se in schimb o noua forma de protejare a ofiterilor. Concret, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, ofiterii de informatii vor putea fi perchezitionati, retinuti sau arestati preventiv numai cu „incuviintarea conducatorului autoritatii informative sau de securitate din care fac parte”.
In comisiile senatoriale nu s-a acceptat nici sa li se interzica ofiterilor de informatii desfasurarea sau implicarea in activitati comerciale. La propunerea senatorului PSD Cristian Diaconescu, s-a introdus insa in proiect interdictia de a fi asociat unic sau participarea directa la administrarea ori conducerea unor societati comerciale sau regii autonome.
Directorul Serviciului Roman de InformaTii analizeaza pachetul de legi privind siguranta nationala
George Maior anunta: din SRI va disparea ierarhia militara
» Directorul SRI declara ca serviciul nu poate utiliza „surse” din zona justitiei si, „intr-o oarecare masura” politica, din motive de incompatibilitate. In schimb, in alte zone, cum ar fi presa, ONG-urile, „daca avem de-a face cu siguranta nationala”, Maior spune ca „nu putem limita capacitatea serviciului
de a-si desfasura activitatea”.
» Care este, din perspectiva SRI, principalul deziderat al pachetului de legi privind siguranta nationala?
— Pachetul aflat in dezbaterea Parlamentului contine patru legi care structureaza organizarea Serviciului Roman de Informatii, a Serviciului de Informatii Externe, a contrainformatiilor, activitatea generala de informatii si statutul ofiterului de informatii. Proiectele vizeaza adaptarea legislatiei romanesti in materie la noua situatie generata de intrarea in NATO si UE. Sunt foarte multe prevederi novatoare care pun intr-o perspectiva mai clara activitatea de informatii. Am spus intotdeauna si repet ca vechile legi sunt desuete, depasite de realitate si sunt expresia unei conceptii autarhice de securitate nationala deoarece au fost elaborate imediat dupa Revolutie, cand Romania se simtea amenintata din toate directiile.
» Se pune multa pasiune politica in dezbaterea acestui pachet.
— Acum este o cu totul alta realitate. Este bine ca a inceput dezbaterea acestor proiecte, chiar cu intarziere, chiar cu pasiune politica pana la urma. In primul rand, ca element de noutate, este reglementarea mai riguroasa in privinta controlului parlamentar. Este foarte important, noi il acceptam evident, in primul rand ca un element de siguranta pentru toata activitatea serviciului. In al doilea rand, cel mai semnificativ aspect este cel legat de demilitarizare. Aici este vorba de un pas fundamental, trecerea de la o conceptie militarizata la una bazata pe definirea conceptului ofiterului de informatii ca functionar public cu statut special. Deja ma bucura ca acest statut a fost adoptat in Senat, ceea ce presupune ca, odata dezbatut si in Camera Deputatilor, se va trece la un proces de demilitarizare, ceea ce nu este insa usor. Vorbim de structurile actuale, concepute in asa fel, intr-un stil militarizat, de ierarhii, de grade, de sisteme de comanda, ceea ce va presupune o adevarata reorganizare a serviciului.
» Ce va insemna de fapt aceasta demilitarizare?
— Va insemna in primul rand faptul ca ofiterul de informatii va fi definit drept civil, ca un functionar public, insa ca o categorie aparte de functionar public. Va disparea deci ierarhia militara, tot ce inseamna element militar. De la structura de ierarhie se va trece la o structura mult mai maleabila, astfel ca ofiterul va deveni comisar. Din SRI va disparea rigiditatea militara. Vor fi aspecte oarecum similare cu ceea ce s-a intamplat la Ministerul de Interne. De fapt imi pare rau ca nu s-a luat decizia si la nivelul serviciilor (castigam foarte mult timp), cand s-a trecut la demilitarizarea Ministerului de Interne. Insa, putem spune pe de alta parte ca exista o diferenta mare intre politist si ofiterul de informatii, tinand cont de specificul muncii noastre, care se concentreaza pe intelligence si analiza si nu pe functia executiva de punere in aplicare a legii. La noi, aceasta schimbare va trebui sa fie una profunda, pornind de la mentalitate, cultura organizationala si continuand cu regulamentele si procedurile de organizare.
» Potrivit noii legi, cum se va face aceasta ierarhizare?
— Va ramane si o structura militarizata in sistem, va fi Brigada Antiterorista, care are functie de executie, fiind structura de combatere a terorismului. Dar va reprezenta exceptia.
» In proiectul de lege se prevede infiintarea unei Autoritati Nationale de Interceptare a Telefoanelor. Cu alte cuvinte, sa nu se mai ocupe serviciile actuale de informatii de interceptarea convorbirilor telefonice.
— A existat ideea crearii unei Autoritati Nationale de Interceptare a Comunicatiilor, institutie care sa gestioneze aceasta chestiune. Pozitia serviciului a fost clara: nu este de acord cu aceasta solutie. Senatul, in mod intelept a luat in considerare punctul nostru de vedere. SRI trebuie sa ramana o autoritate in acest domeniu. Altfel, parerea noastra este ca prin crearea unei alte structuri sau alte institutii care sa se ocupe in mod exceptional de inregistrare s-ar crea un alt serviciu de informatii pe de-o parte, iar pe de alta parte, activitatile clasice de contraspionaj sau contraterorism ar putea fi afectate de lipsa acestui mijloc la indemana. S-ar ajunge la instaurarea unui nou sistem, un sistem birocratic de filtrare a informatiilor, care ne-ar putea afecta foarte mult activitatea. De foarte multe ori avem nevoie de viteza de reactie, de o interventie rapida care necesita folosirea acestui mijloc de interceptare. Vorbim in primul rand de combaterea actiunilor teroriste. Va dati seama cat timp am putea pierde pentru obtinerea acordului de la alta institutie pentru a putea intercepta anumite telefoane?! S-ar ajunge la compromiterea actiunii noastre.
» Acest proiect incearca totodata sa reglementeze intarirea controlului Legislativului asupra serviciilor. Parlamentarii au votat in Comisia SRI ca alesii sa nu aiba nevoie de certificat ORNISS pentru a avea acces la informatii clasificate.
— Este decizia Parlamentului, nu putem sa o comentam, doar este forul suprem in stat. Dar pot afirma cu mult profesionalism ca nu exista o asemenea larghete in alte state europene si transatlantice, care apartin NATO. Accesul la acest tip de informatii trebuie supus unui control riguros. Nu mai este vorba doar de informatii care vizeaza securitatea nationala a Romaniei (chiar si in aceasta situatie accesul la informatii clasificate trebuie reglementat foarte strict), ci securitatea unui spatiu mai larg, iar riscurile ar putea fi destul de serioase. Nu stiu daca se intelege foarte bine acest lucru la nivelul Parlamentului. Cred ca trecerea prin Legislativ in aceasta forma a proiectului de lege va naste anumite interpretari si va trebui sa ne asumam raspunderea in acest caz in fata NATO.
» Cu alte cuvinte, o asemenea decizie ar putea provoca nemultumiri in randul statelor membre ale NATO si UE.
— S-ar putea intampla sa fie mai multa precautie din partea acestora in abordarea unor fenomene de interactiune intre structurile care apartin statului roman si din alte state NATO. Dar aceasta este doar o ipoteza.
»Pentru o mai mare transparenta a serviciilor, parlamentarii sustin inclusiv necesitatea accesului la informatii legate de operatiunile intreprinse de SRI.
— Ar fi extrem de dificil sa ne desfasuram activitatea curent operativa intr-un astfel de sistem. Nu numai din punct de vedere al securitatii nationale, dar si din punct de vedere al cooperarii externe de tip operativ. Operatiunile in curs au un grad mare de sensibilitate care presupun o etica specifica muncii noastre. Ar trebui sa se inteleaga si pericolul pe care il presupun anumite scurgeri de informatii sau anumite discutii despre actiunile intreprinse de noi. Activitatea noastra risca sa fie afectata, chiar sa fie compromise elemente de securitate nationala, inglobata intr-un cadru mai larg, de securitate NATO. Am sustinut un control parlamentar riguros pe activitatea, legalitatea, actiunile serviciului, dar sa nu se mearga pe zonele operative numai in ideea a aplica asa-zisele standarde europene privind dreptul la informatie. De fapt nici nu exista un standard european in domeniul activitatii de informatii. Trebuie puse in balanta si alte valori, cum ar fi secretul de stat. Trebuie sa se inteleaga foarte bine sensul profesional al secretului, sensul acestuia in activitatea pe care o desfasuram. Avem o viziune foarte clara din acest punct de vedere.
» Dar ce ar insemna din punctul de vedere al SRI controlul parlamentar?
— Ar insemna in primul rand un control al legalitatii actiunilor intreprinse de SRI, informari curente asupra unora dintre actiunile pe care le intreprindem, zone abordate din domeniul securitatii nationale, informatii care se transmit beneficiarilor si consumatorilor de intelligence, cum ar fi institutiile de stat, primul ministru, presedintele. Acest control ar putea sa insemne si posibilitatea alesilor de a vedea cum actioneaza serviciile la fata locului. In acelasi timp se pot purta discutii cu sefii serviciului, audierea directorului serviciului. Din pacate, eu pot spune ca alte structuri de informatii nu sunt atat de puternic controlate cum este SRI. De exemplu, Directia de Informatii din cadrul Ministerului de Interne sau Directia de Informatii a Armatei. Ma rog, exista un control formal prin Comisia de aparare din cele doua Camere.
» O prevedere din pachetul legii privind siguranta nationala spune ca serviciile nu pot folosi decat bani de la buget, sugerandu-se faptul ca se interzice SRI-ului infiintarea de societati comerciale.
— Eu cred ca se creeaza si aici niste confuzii foarte mari, uneori greu de inteles. Se acrediteaza ideea ca serviciul desfasoara activitati comerciale inducandu-se perceptia ca sunt interse pur economice pentru anumite persoane din SRI. Respingem clar si hotarat o asemenea acuzatie. Noi suntem finantati de la buget si functionam ca orice institutie de stat. Pe de alta parte, serviciile pot folosi mijloace speciale de informatii care impun anumite acoperiri. Dar, sa se inteleaga foarte clar, acest lucru este facut de orice serviciu de informatii, nu in scop economic, ci unul pur profesional. Trebuie sa se faca o distinctie clara intre interesul pur economic si interesul profesional, care presupun anumite actiuni sub acoperire. Din pacate, s-a dat o conotatie gresita din anumite motive politice, ideologice.
» O adevarata disputa a reprezentat-o inclusiv asa-zisa racolare a unor persoane din zona presei, a ONG, a clasei politice pentru furnizarea de informatii.
— Exista, fara indoiala, o serie de incompatibiltati in diferite zone, cum ar fi in primul rand zona justitiei, dar si in zona politica, intr-o anumita masura. Dar acest aspect nu trebuie vazut (in caz ca avem de a face cu siguranta nationala), in sensul de a putea limita cumva capacitatea servicului de a-si desfasura activitatea prin asemenea surse. Am spus intotdeuna: nu cerem mai mult decat au alte servicii puternice, europene si transatlantice. Nu vrem sa actionam decat in cadrul legal si constitutional. Dar, pe alta parte, nici nu ne putem limita capacitatile de actiune daca se doreste realizarea unei activitati in domeniul securitatii nationale pentru protejarea statului si a cetateanului.
» Cu alte cuvinte, aveti nevoie de anumite persoane, din diferite zone de activitate, care au acces la informatii pentru a preveni actiuni legate de siguranta nationala.
— Exact.
» Cum apreciati pana acum colaborarea cu parlamentarii pe legea sigurantei nationale?
— A fost una dificila, datorita multor factori, desi am un respect deosebit fata de membrii comisiei de specialitate. As fi dorit poate si intelegere mai profunda asupra sensibilitatii muncii pe care o desfasuram si asupra lucrurilor bune pe care le facem pentru securitatea nationala. Uneori, exagerarea unor pasiuni politice sau ideologice au exagerat ideea controlului parlamentar asupra serviciilor. Am fost deschisi intotdeauna controlului, dar, din pacate, mediul exterior din punct de vedere politic a pus un soi de presiune mai mare decat era necesar acest lucru. Am discutat cu membrii comisiei si sper ca voi primi intelegerea necesara pe viitor.
» SRI a fost, din pacate, implicat in conflictele politice din ultimii ani. Credeti ca instabilitatea politica poate reprezenta un pericol pentru siguranta nationala?
— Nu cred ca este vorba de aspecte legate de siguranta nationala. In schimb, uneori serviciul pare a fi prins la mijloc, la intersectia unor forte aflate in dispute politice, ceea ce ne obliga mai mult decat trebuie sa luptam pentru neutralitate si impartialitate si sper ca o facem bine in ciuda unor perceptii si a ceea ce se vehiculeaza la nivel retoric.
» Simtiti ca se incearca ca SRI sa fie tarat in acest conflict? Exista presiuni politice asupra serviciului?
— Am raspuns la intrebare. Chiar am raspuns.
Maior, o cariera de diplomat
George Cristian Maior a fost validat in Parlamentul Romaniei ca director SRI pe 4 octombrie 2006, fiind propus in aceasta functie de presedintele Traian Basescu. A fost membru al PSD, ales senator pe listele acestui partid in legislatura 2004-2008. A fost secretar de stat si sef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantica din Ministerul Apararii in perioada 2000-2004. Din 1992, Maior este diplomat in cadrul MAE. Este absolvent al Facultatii de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, dupa care a absolvit o universitate de drept comparat in SUA, fiind si doctor in drept. George Maior este fiul lui Liviu Maior, fost ministru al Invatamantului in perioada 1992-1996 si apoi ambasador in Canada.
60 DE SECUNDE
Despre efervescenta organizatiilor teroriste
» Romania s-a angrenat in razboiul antiterorist, este prezenta pe diferite fronturi alaturi de aliatii NATO. SRI a observat o activitate mai intensa a organizatiilor teroriste pe teritoriul nostru?
– SRI coopereaza in acest moment cu peste 80 de servicii din spatiul euroatlantic, dar si din alte zone, datorita gravitatii acestui fenomen. Este unul dintre cele mai credibile servicii din punct de vedere al capacitatii analiza si de participare efectiva la combaterea acestui fenomen. Evident ca odata cu participarea militara in diferite zone – Afganistan, Irak – odata cu dislocarea bazelor militare in Romania, dar si sporirea si cresterea capacitatii de circulatie a persoanelor, acest aspect va deveni mult mai preocupant pentru statul roman si incercam, ar trebui sa incercam, la nivel de opinie publica sa constientizam acest posibil pericol care nu ocoleste din punct de vedere al posibilitatii, Romania.
» Ati simtit o oarecare efervescenta in ultima perioada a acestor organizatii teroriste?
– Pot sa spune ca da.
Ați înțeles, nu?
Articolul EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L ( II ) apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Eveniment
Cum faci un buchet cu Stitch potrivit pentru o cerere în căsătorie?
Prima dată când am văzut un buchet cu Stitch dus la o cerere în căsătorie, am ridicat din sprânceană. Un extraterestru albastru, cu urechi mari și dinți, între trandafiri albi, exact în momentul în care oamenii aleg de obicei ceva solemn. Mi s-a părut, sincer, o alegere ciudată. Apoi am văzut fața fetei. Și mi-am dat seama că nu înțelesesem nimic din ce se întâmpla acolo.
Un buchet cu Stitch pentru o cerere în căsătorie înseamnă, la nivel practic, un pluș de 20 până la 30 de centimetri fixat pe un suport rigid și integrat într-un aranjament de 15 până la 25 de fire de flori, construit în tehnică spiralată, cu o paletă de alb, roz cald sau burgundy care se împacă cu albastrul indigo al personajului. Asta e rețeta. Restul, adică partea care contează cu adevărat, ține de motivul pentru care alegi personajul.
Cererea aia nu era despre trandafiri. Era despre ei doi, despre un desen animat pe care îl văzuseră de vreo șapte ori împreună, despre o glumă interioară veche de patru ani. Buchetul nu era decor. Era o propoziție întreagă, spusă fără cuvinte.
De atunci m-am uitat mai atent la fenomen. Buchetele cu personaje, în special cele cu Stitch, au ajuns printre cele mai căutate în perioadele cu încărcătură emoțională, de la aniversări până la momentul în care cineva îngenunchează. Iar dacă vrei să faci unul cu mâna ta, sau măcar să înțelegi ce cere un buchet bun, e util să știi de la început că nu e chiar atât de simplu pe cât pare într-o poză de pe Instagram.
De ce funcționează Stitch acolo unde alte personaje eșuează
Există o logică în spatele faptului că Stitch a devenit personajul preferat pentru momentele romantice, și nu ține doar de faptul că e drăguț. Sunt o grămadă de personaje drăguțe.
Filmul Disney din 2002, Lilo și Stitch, e construit în jurul unei idei foarte simple și foarte greu de digerat, mai ales pentru copii. Familia nu înseamnă neapărat oamenii cu care te naști. Cuvântul hawaiian ohana, repetat în film până devine un fel de refren, e definit chiar așa. Familie înseamnă că nimeni nu e lăsat în urmă și nimeni nu e uitat. Iar Stitch, care începe ca un experiment genetic proiectat să distrugă tot ce atinge, ajunge personajul care înțelege replica asta cel mai profund, tocmai pentru că nu avusese niciodată pe nimeni.
Aici e nervul. Când duci un Stitch la o cerere în căsătorie, nu duci o jucărie. Duci, fără să spui asta cu voce tare, o promisiune că nu pleci nicăieri. Că persoana din fața ta nu va fi lăsată în urmă. Sunt cupluri pentru care replica asta contează mai mult decât orice a scris cineva vreodată pe o felicitare cumpărată de la benzinărie.
Mai e ceva, mult mai prozaic. Stitch e albastru, are urechi care se pretează la aranjat între flori și o siluetă suficient de compactă cât să nu domine compoziția. Compară asta cu, să zicem, o girafă de pluș. Nu merge. Forma contează enorm în construcția unui buchet, iar Stitch se comportă surprinzător de bine ca element central, atâta timp cât respecți câteva reguli.
Diferența dintre un cadou drăguț și un gest care contează
O observație pe care am făcut-o vorbind cu oameni care au trecut prin momentul ăsta. Cererile care rămân în memorie nu sunt cele mai scumpe. Sunt cele în care persoana care cere a demonstrat că a fost atentă. Un buchet cu Stitch dăruit cuiva care nu a văzut filmul e un buchet cu un pluș albastru. Același buchet, dăruit cuiva care plânge de fiecare dată la scena cu barca, e cu totul altceva.
Deci prima întrebare pe care ți-o pui nu e ce flori alegi. E dacă personajul chiar înseamnă ceva pentru persoana din fața ta. Dacă răspunsul e nu, oprește-te aici și fă altceva. Serios. Un buchet tematic care ratează tema e mai rău decât un buchet clasic făcut bine.
Ce alegi mai întâi, plușul sau florile
Toată lumea începe cu florile. E greșit.
Plușul e piesa în jurul căreia construiești tot. Are dimensiune fixă, culoare fixă, greutate care nu se negociază. Florile se adaptează. Mergi invers față de instinct și alege întâi Stitch-ul.
Dimensiunea e prima decizie și cea mai importantă. Un pluș de 15 centimetri se pierde între flori și arată ca un accesoriu uitat acolo. Unul de 40 de centimetri transformă buchetul într-un pluș cu câteva flori în jur, care nu mai poate fi ținut confortabil cu o singură mână. Zona bună, din ce am văzut, e undeva între 20 și 30 de centimetri. La dimensiunea asta personajul e clar vizibil, dar florile rămân flori.
Contează și cât de ferm e plușul. Cele umplute prea moale se turtesc când le fixezi și, după douăzeci de minute, Stitch arată ca și cum ar fi avut o săptămână grea. Cele cu umplutură tare își țin forma, dar sunt greu de ancorat. Ideal e un mijloc, un pluș care își păstrează silueta când îl apeși cu degetul, dar care cedează un pic.
Apoi calitatea materialului, care se vede în fotografii mult mai mult decât ai crede. Blana ieftină reflectă lumina ciudat, cam ca o pijama sintetică, iar la blitz albastrul devine violet spălăcit. Un pluș bun are fibra mai densă, cu textură mată, și rămâne albastru și în lumină naturală, și în lumină de restaurant. Diferența de preț e de câteva zeci de lei. Diferența în fotografia pe care o veți avea peste douăzeci de ani nu se măsoară în lei.
Care Stitch, că sunt mai multe
Variantele diferă mult, iar alegerea spune ceva. Stitch clasic, cu perechea suplimentară de brațe ascunsă și expresia lui obraznică, e cel mai versatil. Stitch cu inimioară în mână e cel mai evident, poate prea evident pentru unii, deși la o cerere evidentul nu e neapărat un defect. Stitch cu Angel, partenera lui roz din serial, e o alegere pe care puțini o fac și care funcționează foarte bine dacă amândoi cunosc personajul, pentru că sugerează perechea fără să o spună.
Am văzut și oameni care aleg Stitch cu floare de plumeria pe cap, referință la Lilo. E subtil și frumos, cu riscul ca nimeni în afară de ei doi să nu prindă gluma. Ceea ce, la o cerere în căsătorie, cam asta e ideea.
Florile care merg cu albastru și cele care nu merg deloc
Aici lucrurile devin puțin tehnice, dar rămân la nivelul la care oricine înțelege dacă i se explică o dată.
Albastrul lui Stitch e un albastru rece, saturat, cu tentă spre indigo. Nu e bleu de vară. Asta înseamnă că se ceartă cu unele culori și se împacă foarte bine cu altele.
Albul nu dă greș niciodată. Trandafiri albi, eustoma albă, hortensie albă. Contrastul e curat, plușul iese în evidență, compoziția capătă aerul acela de eveniment important. Dacă ești nesigur și nu vrei să experimentezi într-o seară ca asta, albul e alegerea sigură. Nu a regretat nimeni vreodată un buchet alb.
Rozul funcționează, cu o condiție. Trebuie să fie roz cald, de tipul celor din trandafirii de grădină, nu fucsia strident. Fucsia lângă albastru indigo produce o vibrație vizuală obositoare, ochiul nu știe unde să se așeze. Roz prăfuit, roz somon, roz pudră, toate se așază frumos lângă albastru și dau buchetului o blândețe care merge cu momentul.
Roșul e problematic și o spun direct. Roșu intens lângă albastru intens creează o tensiune de tip steag, iar Stitch pare că a nimerit din greșeală într-un buchet de Ziua Îndrăgostiților. Dacă vrei neapărat roșu, pentru că e cerere în căsătorie și așa se face, mergi pe un burgundy închis, care are destul brun în el cât să calmeze conflictul.
Galbenul, în general, nu. Am văzut încercări și niciuna nu m-a convins. Galben lângă albastru e un contrast complementar prea brutal pentru un buchet romantic, arată mai degrabă a decor de petrecere pentru copii.
Ce flori concret și de ce
Trandafirul rămâne coloana vertebrală, și nu din lipsă de imaginație. Are tijă rezistentă, cap suficient de mare cât să echilibreze plușul, și rezistă. Un trandafir de calitate ține o săptămână și ceva, ceea ce contează dacă vrei ca buchetul să existe și după momentul cu poza.
Eustoma, pe care mulți o știu drept lisianthus, e arma secretă a buchetelor bune. Seamănă cu un trandafir de mătase, are petale ondulate și dă volum fără să ceară atenție. Umple golurile cu eleganță.
Hortensia e utilă când vrei masă. Un singur cap de hortensie ocupă cât șapte trandafiri și creează pe loc senzația de buchet bogat. Are un defect serios, se ofilește repede dacă rămâne fără apă, deci nu e prima alegere dacă buchetul stă câteva ore în mașină.
Gypsophila, adică floarea miresei, e controversată. Unii o adoră, alții o consideră umplutură ieftină. Părerea mea e că totul ține de cantitate. Un pic, ca spumă între flori, arată bine. Multă, și buchetul pare făcut în grabă.
Am o slăbiciune pentru garoafele de calitate în buchetele astea, deși știu că sună a floare de la piață. Garoafa modernă, cu petale dese și culori pudrate, e complet altceva decât ce vindeau florăriile în anii nouăzeci, și rezistă mai bine decât aproape orice.
Construcția propriu-zisă, pas cu pas
Îți trebuie plușul, între cincisprezece și douăzeci și cinci de fire de flori în funcție de mărimea dorită, verdeață pentru contur, două sau trei bețe subțiri de bambus, sârmă de florărie, bandă de florărie, hârtie de ambalaj și panglică de satin.
Începi prin a pregăti plușul, și aici e trucul pe care majoritatea tutorialelor îl trec cu vederea. Nu înfigi nimic în el. Chiar dacă vezi peste tot oameni care bagă bețe direct în pluș, rezultatul e că plușul rămâne cu găuri și cu umplutura deranjată permanent. Metoda corectă e să legi două bețe de-a lungul corpului, în spate, cu sârmă trecută pe sub braț și în jurul taliei, strâns dar nu sufocant, apoi să acoperi legăturile cu bandă de florărie. Plușul rămâne intact și poate fi scos oricând.
Bețele trebuie să coboare cam cât tijele florilor, ca să se integreze în mâner. Dacă sunt mai scurte, Stitch se lasă în față sub propria greutate și, după o oră, privește în podea.
Apoi tai florile. Toate la aceeași lungime, unghi de patruzeci și cinci de grade, sub apă dacă poți, pentru că altfel intră aer în tijă și floarea nu mai bea. Cureți complet frunzele de pe partea care intră în mâner. Frunzele lăsate acolo putrezesc și miros urât în două zile.
Construcția o faci în tehnică spiralată, care sună complicat, dar nu e. Ții primul fir în mână, adaugi al doilea așezat oblic peste el, al treilea la fel, mereu în aceeași direcție, rotind ușor buchetul între degete. Tijele se așază natural una peste alta ca într-un evantai, iar buchetul capătă singur formă rotundă și stă în picioare când îl pui pe masă. Dacă adaugi firele drept, unul lângă altul, obții un mănunchi care se prăbușește.
Stitch intră în compoziție cam la o treime de sus, ușor descentrat. Perfect centrat arată static, ca o fotografie de pașaport. Descentrat cu câțiva centimetri, cu capul întors ușor lateral, buchetul pare că se întâmplă, nu că a fost aranjat.
Unde ascunzi inelul, dacă vrei să o faci
Ideea cu inelul ascuns în buchet e mai veche decât Instagramul și rămâne una dintre cele mai frumoase, cu condiția să nu se ducă naibii.
Nu îl legi de pluș cu ață subțire, pentru că se desface. Nu îl pui între flori sperând că rămâne acolo, pentru că nu rămâne. Soluția care funcționează e o cutiuță mică fixată solid în spatele plușului, ascunsă de ambalaj. Sau, dacă vrei varianta clasică, inelul legat cu sârmă de florărie de o tijă groasă, într-o poziție în care e vizibil doar dintr-un anumit unghi.
Am auzit povestea unui tip din Cluj care a legat inelul de urechea lui Stitch cu panglică și a condus prin oraș cu geamul deschis. Restul e previzibil și include o oră de căutat pe stradă. A găsit inelul. Nu se termină întotdeauna așa.
Metoda cea mai sigură rămâne să ții inelul în buzunar și să folosești buchetul ca pretext, ca lucru pe care i-l pui în mână în timp ce te lași într-un genunchi. Efectul e același și riscul e zero.
Panglica și mesajul de pe ea
Panglica nu e decorativă. E ultimul lucru pe care îl atingi când legi buchetul și primul lucru pe care îl citește cineva, dacă ai scris ceva pe ea.
Mesajul scurt bate mesajul lung, întotdeauna. Un ohana, un vrei, o dată, un nume. Am văzut panglici cu paragrafe întregi și efectul e că nimeni nu le citește, fiindcă textul se pierde în pliuri. Trei sau patru cuvinte, cu literă lizibilă, într-o culoare care contrastează cu satinul.
Culoarea panglicii se alege ultima, după ce buchetul e gata, pentru că abia atunci vezi ce lipsește. Albul merge cu tot. Argintiul e elegant și nu concurează cu albastrul. Albastrul închis, în ton cu Stitch, leagă compoziția și e alegerea pe care o fac cel mai des cei care știu ce fac.
Când comanzi în loc să faci singur
Nu tot ce se poate face acasă merită făcut acasă, iar cererea în căsătorie e exact tipul de moment în care nu vrei să descoperi la unsprezece seara că nu ai sârmă de florărie.
O florărie serioasă are acces la flori proaspete de la depozit, are plușuri verificate și, mai important, are experiența acelor detalii pe care nu le înveți dintr-un articol. Știe că trandafirul de import rezistă mai bine decât cel local vara, știe cât apasă un pluș pe mâner, știe la ce oră să livreze pentru ca florile să arate perfect fix atunci când ai nevoie de ele.
Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică, la livrare. E genul de abordare care contează exact în situațiile astea, când nu ai chef să explici de trei ori ce vrei și nici să convingi pe cineva că data de livrare nu e o sugestie.
Pentru cine vrea buchetul gata făcut, cu tot cu mesajul pe panglică, livrare flori Atelierul cu daruri rezolvă partea logistică fără să transforme cererea într-un proiect.
Cât costă, ca să știi la ce să te aștepți
Un buchet cu Stitch făcut acasă costă în materiale undeva între o sută cincizeci și trei sute de lei, în funcție de pluș și de câte flori pui. Comandat, prețurile pornesc cam de la două sute cincizeci de lei și urcă spre patru sute cincizeci pentru variantele mari, cu flori premium.
Diferența nu e uriașă, ceea ce merită spus, pentru că mulți presupun că a face singur înseamnă a economisi mult. Nu prea. Economisești puțin și investești două ore și o doză de stres. Uneori merită, fiindcă faci ceva cu mâna ta și asta se simte. Alteori nu merită deloc.
Ziua cererii, partea la care nimeni nu se gândește
Buchetul e gata. Acum trebuie să ajungă acolo.
Nu îl lași în mașină la soare. Zece minute în iulie într-o mașină parcată și trandafirii se moleșesc ireversibil. Aerul condiționat suflat direct pe el e la fel de rău, usucă petalele în câteva minute.
Îl transporți cu tijele într-o pungă cu puțină apă, sau măcar înfășurate într-un prosop de hârtie umed, și îl ții drept. Culcat pe bancheta din spate, buchetul se turtește pe o parte și Stitch ajunge într-un unghi ciudat.
Dacă îl faci cu o zi înainte, ceea ce e o idee bună fiindcă îți ia stresul din ziua respectivă, îl ții într-o vază cu apă rece, la loc răcoros, ferit de fructe. Detaliul cu fructele nu e o superstiție bătrânească. Merele și bananele emit etilenă, un compus care grăbește îmbătrânirea florilor. Un bol de fructe pe aceeași masă scurtează viața buchetului cu zile întregi.
Și încă ceva. Verifică plușul cu o zi înainte, în lumină bună. Dacă are o cusătură ieșită sau o pată din depozit, o vezi acum, nu în poza pe care o va posta ea a doua zi.
Greșelile pe care le văd cel mai des
Prea multe flori. Instinctul spune că mai mult înseamnă mai frumos, dar un buchet supraîncărcat ascunde plușul și pierde exact ce voia să transmită. Cincisprezece fire bine așezate bat treizeci înghesuite.
Ambalaj în prea multe straturi. Hârtia care înfășoară buchetul de trei ori îl transformă într-un con din care se vede o urechiușă. Un strat, maximum două, deschise larg.
Pluș de calitate slabă lângă flori scumpe. Contrastul e crud și se vede imediat. Mai bine flori simple și un pluș bun decât invers.
Și ultima, cea mai frecventă. Buchetul făcut în ultima jumătate de oră, cu florile cumpărate din drum. Se vede. Se vede întotdeauna.
Ce rămâne după
Am o convingere pe care nu o pot demonstra, dar în care cred. Obiectele care supraviețuiesc momentelor mari nu sunt cele scumpe. Sunt cele care se pot păstra.
Florile mor. Asta e natura lor și e chiar frumusețea lor, un lucru care durează exact cât trebuie. Stitch, în schimb, rămâne. Ajunge pe un raft, sau pe pat, sau într-o cutie cu lucruri care nu se aruncă. Peste zece ani cineva îl scoate de acolo și își amintește instantaneu de seara aia, de genunchiul pe pământ, de mâinile care tremurau.
Asta face un buchet cu Stitch la o cerere în căsătorie și asta nu face un buchet de trandafiri, oricât ar fi de frumos. Nu e o competiție și nu spun că trandafirii sunt o alegere proastă. Spun doar că ai posibilitatea să dai cuiva un obiect care va exista peste zece ani și care va spune, de fiecare dată când e privit, exact ce ai vrut să spui în seara aia și poate nu ți-au ieșit cuvintele.
Nimeni nu e lăsat în urmă. Nimeni nu e uitat. E o replică dintr-un desen animat pentru copii și e, întâmplător, cea mai bună definiție a căsătoriei pe care am auzit-o vreodată.
Întrebări frecvente
Ce dimensiune trebuie să aibă plușul Stitch într-un buchet pentru cerere în căsătorie
Între 20 și 30 de centimetri. Sub 20 de centimetri plușul se pierde între flori și nu se mai citește ca element central, iar peste 35 de centimetri buchetul devine greu și incomod de ținut cu o singură mână. La 25 de centimetri, cu 15 până la 20 de fire de flori în jur, raportul dintre pluș și flori arată echilibrat și în realitate, și în fotografii.
Câte flori intră într-un buchet cu Stitch
De obicei între 15 și 25 de fire, în funcție de dimensiunea plușului și de tipul florilor. Dacă folosești hortensie, numărul scade mult, fiindcă un singur cap de hortensie ocupă cât șapte trandafiri. Cu trandafiri și eustoma, 19 fire sunt suficiente pentru un buchet care arată bogat fără să ascundă personajul.
Ce culori de flori se potrivesc cu Stitch
Albul, rozul cald și burgundy-ul închis. Albastrul indigo al plușului e o culoare rece și saturată, care se comportă bine lângă alb și lângă nuanțele pudrate de roz, dar intră în conflict vizual cu fucsia, cu roșul aprins și cu galbenul. Dacă vrei un buchet care să arate bine și în lumină de restaurant, și la blitz, albul rămâne cea mai sigură alegere.
Cât costă un buchet cu Stitch pentru o cerere în căsătorie
Făcut acasă, materialele costă între o sută cincizeci și trei sute de lei. Comandat de la o florărie, prețurile pornesc de la aproximativ două sute cincizeci de lei și ajung la patru sute cincizeci de lei pentru variantele mari, cu flori premium și mesaj personalizat pe panglică. Diferența dintre a-l face singur și a-l comanda e mai mică decât se așteaptă majoritatea oamenilor.
Se poate ascunde inelul în buchet
Se poate, dar cu o fixare serioasă. Cea mai sigură variantă e o cutiuță mică prinsă cu sârmă de florărie în spatele plușului, acoperită de ambalaj. Inelul legat cu panglică sau cu ață de urechea plușului se desface la prima mișcare bruscă, iar riscul nu merită. Dacă emoția e deja mare, ține inelul în buzunar și folosește buchetul ca pretext pentru momentul în care te lași într-un genunchi.
Cu cât timp înainte se face buchetul
Cu maximum o zi înainte, ținut apoi într-o vază cu apă rece, la loc răcoros și departe de fructe, pentru că etilena emisă de mere și banane grăbește ofilirea. Un buchet făcut cu o zi înainte arată la fel de bine ca unul făcut în dimineața respectivă și îți scoate din ziua cererii o oră de agitație inutilă.
Cât rezistă un buchet cu Stitch
Florile rezistă între cinci și zece zile, în funcție de tip și de îngrijire. Trandafirii și garoafele țin cel mai bine, hortensia cel mai puțin. Plușul rămâne, iar asta e o parte din motivul pentru care oamenii aleg buchetele cu personaje pentru momentele importante. După ce florile se usucă, obiectul care declanșează amintirea e tot acolo.
Merge un buchet cu Stitch și pentru un bărbat
Merge, și se întâmplă mai des decât s-ar crede. Aranjamentul se schimbă puțin, cu o paletă mai sobră, verde, alb și eucalipt, și cu un ambalaj mai simplu. Personajul rămâne același, iar semnificația nu ține de gen.
Eveniment
Cum alegi un buchet de trandafiri de săpun pentru cineva sensibil la mirosuri?
Am o prietenă care nu poate intra într-o florărie fără să-i pornească durerea de cap în câteva minute. Nu e mofturoasă, e pur și simplu sensibilă la mirosuri, iar buchetele proaspete, oricât de frumoase ar fi, o transformă într-o persoană care caută disperată ieșirea.
Așa că, atunci când a împlinit treizeci de ani, m-am trezit în fața unei dileme pe care mulți dintre noi o cunoaștem. Vrei să oferi flori, pentru că flori se oferă, dar știi că darul tău o să stea într-un colț cu geamul deschis și o privire vinovată din partea ei. Atunci am descoperit, ca tot omul care caută, lumea trandafirilor de săpun. Și am aflat repede că nu e chiar atât de simplu pe cât pare.
Pentru că, surpriză, trandafirii de săpun au și ei miros. Uneori destul de puternic. Iar dacă pornești de la ideea că orice floare care nu e vie e automat sigură pentru un nas delicat, riști să faci exact greșeala pe care voiai s-o eviți.
Hai să lămurim lucrurile cap-coadă, fără grabă.
Ce sunt, de fapt, trandafirii de săpun și de ce par soluția ideală
Un trandafir de săpun este exact ce sugerează numele. O floare modelată din săpun, de obicei dintr-un amestec pe bază de glicerină și uleiuri, turnat în forme care imită petală cu petală floarea adevărată. La prima vedere arată uimitor de natural. Mulți oameni îi confundă cu trandafiri uscați sau prelucrați, până când îi ating și simt textura ușor ceroasă, mătăsoasă, ca un săpun fin pe care nu te-ai îndura să-l folosești.
Atracția lor e evidentă. Nu se ofilesc. Nu cer apă. Nu lasă polen pe masă și nu atrag insecte. Pentru cineva care nu suportă florile vii tocmai din cauza mirosului intens, ideea unei flori care arată identic, dar care nu emană acel parfum copleșitor, sună a rezolvare perfectă. Și de multe ori chiar este. Doar că trebuie să știi ce cauți.
Aici apare prima neînțelegere. Lumea presupune că un trandafir de săpun e neutru olfactiv pentru că nu e o plantă. Adevărul e mai nuanțat. Săpunul, prin natura lui, este aproape întotdeauna parfumat. Producătorii adaugă esențe pentru ca produsul să miroasă plăcut, exact așa cum miroase un săpun obișnuit de baie. Iar un buchet întreg de astfel de flori, strâns într-o cutie închisă, poate concentra parfumul până la un nivel care, pentru o persoană sensibilă, devine la fel de deranjant ca un buchet de crini proaspeți.
Mirosul ascuns din spatele petalelor
Mi-aduc aminte că am deschis primul buchet de săpun pe care l-am comandat și m-a lovit un val dulceag, ca de cosmetice ieftine. Mie nu mi-a displăcut. Dar mi-am dat seama imediat că prietena mea ar fi fugit din cameră.
Intensitatea mirosului depinde de câțiva factori pe care merită să-i ai în minte înainte să comanzi. Cantitatea de esență adăugată în compoziție variază enorm de la un producător la altul. Un atelier care lucrează ieftin și rapid pune adesea parfum mult, pentru că esențele tari maschează calitatea mai slabă a materialului. Un atelier care lucrează cu grijă folosește parfumuri discrete, uneori aproape imperceptibile, sau chiar variante fără esență deloc.
Apoi e chestiunea volumului. Un singur trandafir miroase abia simțit. Un buchet de cincizeci miroase de zece ori mai tare, pur și simplu pentru că ai de zece ori mai mult material care eliberează parfum în aer. Logica e banală, dar oamenii o uită constant când se îndrăgostesc de un aranjament generos și uită că acel aranjament generos înseamnă și o cantitate generoasă de miros.
Și mai e ambalajul. Cutiile sigilate, ferecate cu capac și panglică, țin parfumul captiv. Când le deschizi, primești totul deodată, ca atunci când desfaci un borcan de cafea. Buchetele lăsate să respire, înfășurate lejer în hârtie, pierd din intensitate în câteva zile și devin mult mai blânde.
Cum recunoști un buchet potrivit pentru un nas sensibil
Acum partea practică, cea pentru care probabil ai ajuns aici.
Întreabă direct despre parfum, nu te baza pe presupuneri
Cel mai simplu lucru, și totodată cel mai des ignorat, este să întrebi. Sună banal, știu. Dar majoritatea oamenilor comandă online, văd o poză frumoasă, dau click și speră că totul va fi bine. Când darul e pentru cineva sensibil la mirosuri, merită să scrii un mesaj scurt vânzătorului și să întrebi cât de parfumate sunt florile. Un atelier serios îți va răspunde sincer. Unii oferă chiar variante slab parfumate sau complet neutre, la cerere, dacă li se spune din timp.
Am observat că reacția vânzătorului la o astfel de întrebare spune multe. Dacă te asigură vag că nu miroase deloc, fără detalii, fii precaut. Dacă îți explică din ce e făcut săpunul, ce esențe folosește și cum poți reduce parfumul lăsând buchetul la aerisit câteva zile, ai dat peste cineva care chiar își cunoaște produsul.
Calitatea materialului schimbă totul
Pare contraintuitiv, dar un buchet mai scump e adesea o alegere mai sigură pentru cineva sensibil. Motivul ține de chimie, nu de snobism. Săpunurile de calitate, pe bază de glicerină pură și uleiuri bune, nu au nevoie de parfum agresiv ca să miroasă acceptabil. Au un miros propriu, fin, ușor de tolerat. Compozițiile ieftine, în schimb, conțin adesea ingrediente sintetice care, lăsate așa, ar mirosi neplăcut, deci se acoperă cu esențe tari și dulci.
Petala unui trandafir de calitate e fermă, dar mătăsoasă, cu margini bine definite. Cea ieftină se simte spongioasă, uneori lipicioasă, iar mirosul ei tinde să fie acel parfum penetrant pe care îl asociem cu detergenții. Dacă ai ocazia să atingi și să miroși un exemplar înainte de comandă, fă-o. Diferența e clară din prima.
Mărimea contează mai mult decât crezi
Există o tentație firească de a oferi cât mai mult. Cu cât buchetul e mai bogat, cu atât pare gestul mai grandios. Numai că, pentru o persoană cu nasul fin, un aranjament uriaș poate fi exact ce nu trebuie. Mai multe flori înseamnă mai mult parfum concentrat într-un spațiu mic.
Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la grandoare. Aranjamentele spectaculoase, cum sunt cele de tipul 101 trandafiri de sapun, rămân o declarație vizuală extraordinară pentru aniversări sau momente cu adevărat importante, mai ales dacă ținta cadoului are toleranță la mirosuri delicate. Pentru cineva foarte sensibil însă, un buchet mediu, de cincisprezece sau douăzeci de fire, dintr-un material bun și slab parfumat, va fi mai degrabă o bucurie decât o povară. Citește persoana, nu doar ocazia.
Unde va sta buchetul după ce îl primește
Un detaliu la care rar se gândește cineva. Florile de săpun stau ani de zile, spre deosebire de cele vii. Asta înseamnă că mirosul, oricât de slab, va fi prezent constant în spațiul unde e expus buchetul.
Dacă persoana sensibilă urmează să țină aranjamentul în dormitor sau într-o cameră mică, fără ferestre, chiar și un parfum discret poate deveni obositor în timp. Într-un living spațios, bine aerisit, același buchet trece complet neobservat. Merită să te gândești la asta înainte, fiindcă un cadou frumos care ajunge ascuns într-un dulap din cauza mirosului nu prea își atinge scopul.
Un truc simplu pe care l-am învățat de la o vânzătoare cu experiență. Lasă buchetul desfăcut, la aer, două sau trei zile înainte de a-l oferi. Parfumul se domolește vizibil, iar floarea își păstrează aspectul intact. Practic, oferi un buchet care a apucat deja să respire.
De ce contează cui îi comanzi, nu doar ce comanzi
Toate sfaturile de mai sus depind, până la urmă, de un singur lucru. De atelierul care ți le face. Poți avea toate intențiile bune din lume, dar dacă produsul vine dintr-un loc unde calitatea e o loterie, rămâi la mila norocului.
Aici intervine relația dintre client și producător, ceva ce piața românească a început abia recent să trateze cu seriozitate. Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori, gândit în special pentru tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesajul scris pe panglică, până la livrare.
Tocmai genul acela de abordare în care poți cere o variantă mai puțin parfumată, poți spune că darul e pentru o persoană sensibilă și poți avea încrederea că cineva chiar te ascultă. Pentru cazurile delicate, cum e cel cu prietena mea, contează enorm să poți vorbi cu un om, nu doar să apeși un buton.
Personalizarea ajută și ea aici, fiindcă atunci când mesajul de pe panglică e gândit special pentru cel care primește, buchetul capătă o greutate emoțională care depășește cu mult discuția despre parfum. Devine un gest, nu un obiect.
Câteva greșeli pe care le văd repetate și cum le ocolești
Cea mai frecventă e graba. Lumea comandă cu o zi înainte, primește buchetul sigilat, îl oferă pe loc, iar mirosul concentrat din cutie dă peste cap toată surpriza. Lasă-ți timp, comandă cu câteva zile mai devreme, deschide și aerisește.
A doua greșeală e să confunzi absența florilor vii cu absența mirosului. Ți-am spus, săpunul miroase. Dacă pornești de la premisa corectă, eviți dezamăgirea.
A treia, și poate cea mai umană, e să cumperi ce ți-ar plăcea ție, nu ce i-ar conveni celuilalt. Mie îmi plac mirosurile dulci și intense. Prietenei mele i se face rău de la ele. Cadoul bun e cel care ține cont de nasul celui care îl primește, nu de al tău.
Iar dacă ai dubii, întreabă persoana direct, chiar cu riscul de a strica surpriza puțin. O întrebare aparent banală, ceva de genul te deranjează mirosurile florale, poate salva un cadou întreg. Mai bine o mică nelămurire decât un buchet care ajunge la fereastra deschisă.
Floarea care nu se ofilește, dar care merită aleasă cu grijă
Frumusețea trandafirilor de săpun stă în faptul că rămân acolo, lângă tine, luni și ani de-a rândul, ca o amintire palpabilă a unui moment. Tocmai de asta alegerea lor pentru cineva sensibil la mirosuri cere puțin mai multă atenție decât o comandă obișnuită. Nu e vorba de complicații inutile, ci de grijă față de confortul celui drag.
Alege material bun, întreabă despre parfum, gândește-te la dimensiune și la locul unde va sta, lasă buchetul să respire înainte și, mai presus de toate, comandă de la cineva care răspunde la întrebări și înțelege ce ceri. Fă asta și vei oferi exact ce ți-ai dorit de la început. Un dar frumos, care stârnește bucurie, nu dureri de cap.
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 8 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

