Eveniment
„Am aflat din presă. Mai departe, altă întrebare!” | MuresAZI
Registrul Național de Publicitate Mobiliară (RNPM) este un sistem național electronic de interes public, structurat pe persoane şi bunuri, de evidență a priorității în caz de executare silită și de publicitate a actelor și operațiunilor juridice prevăzute de lege. Pentru înscrierea în Registru a avizelor de înscriere accesul este restricţionat, numai operatorii autorizaţi şi agenţii acestora putând efectua înscrieri.
Revista Capital continuă investigaţia pe marginea acestui subiect şi vă oferă detalii incredibile despre acest domeniu foarte puţin mediatizat, dar de o importanță strategică pentru piața bancară și cetățenii care doresc să obțină credite.
Citeşte şi: Investigație majoră pe piața mobiliară! Cum cred autoritățile că am fost furați la acte
Potrivit informaţiilor obţinute de Capital, Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) avea o cotă de 80,61%, la nivelul anului 2017 și un număr de 1.095.408 înscrieri efectuate. Legea Concurenței, la capitolul “practici anticoncurențiale”, consideră că orice cotă de peste 40% este foarte problematică pentru orice piață concurențială, fiindcă conferă poziție dominantă și pericolul de abuz.
Mai jos vă prezentăm un interviu cu Gheorghe Florea, președintele UNBR, jucătorul cu poziţie dominantă în piaţă. Am dorit să aflăm „direct din gura făptuitorului” cum s-a ajuns la un asemenea procent şi de ce. Spune că a aflat din presă despre această anchetă. Iniţial, dă vina pe legislaţie, apoi ne trimite la Ministerul Justiţiei, care reglementează piața serviciilor de arhivă electronică de garanții reale mobiliare. Mai afirmă totodată că a aflat de demararea anchetei din presă. Totuşi, procedura Consiliului Concurenţei prevede ca cei anchetaţi să fie înştiinţaţi de începerea unei investigaţii.
Gheorghe Florea ne spune că nu ştie ce procent are UNBR în piaţă, deşi este reprezentantul formaţiunii. Insistăm totuşi şi întrebăm cum s-a ajuns să aibă un procent covârşitor din piaţă şi afirmă că „legislaţia a permis”.
Mai mult, la încercările noastre de a aflat detalii despre cum s-a ajuns la o situaţie ilegală, acesta ne răspunde: „Mai departe. Altă întrebare, pentru că știu să citez din clasicii în viață”.
Redăm mai jos integral interviul.
Reporter: Având în vedere informațile apărute în spațiul public privind investigația anunțată de Consiliul Concurenței privind fosta piață a serviciilor AEGRM, vroiam să vă întreb întâi de toate dacă aveți astăzi pe ordinea de zi o informare, o dezbatere pe marginea acestui subiect.
Gheorghe Florea: Câtă vreme cercetările și investigația care a fost anunțată public de Consiliul Concurenței se desfășoară în condiții de confidențialitate, cred că dumneavoastră ca ziarist ați putea să știți mai bine ca mine că informații cu privire la acea investigație sunt cunoscute de cei care trebuie să le cunoască, exclusiv din comunicatul Consiliului Concurenței.
Reporter: V-a dat ceva informații Consiliul Concurenței, atât cât le permite legea? Sunt companii care atunci când sunt anchetate vin cu precizări și spun: „Da, vom colabora cu Consiliul”, sau „Nu, nu am greșit”.
Gheorghe Florea: Noi nu suntem o companie comercială. Nu suntem nici profesori universitari ca să ne pricepem să dăm în presă informații despre consiliul Concurenței.
Reporter: Dar sunteți anchetați la fel ca toţi ceilalţi.
„Suntem investigați”
Gheorghe Florea: Suntem investigați. Anchetați sunt poate ziariștii și luptăm împotriva anchetării ziariștilor. Deci problema care se pune este în felul următor: nu suntem o companie comercială, suntem o entitate care putem fi contolați de către Consiliul Concurenței și suntem în situația în care, avocați fiind, cunoscând toate competențele Consiliului Concurenței, cunoscând și legea, evident că nu vom face decât să cooperăm și să conlucrăm loial cu orice fel de autoritate și entitate care își desfășoară activitatea cu bună credință.
Reporter: Deci veți colabora și cu Consiliul Concurenței.
Gheorghe Florea: Vom colabora și cu orice fel de entitate, nu neapărat cu Consiliul Concurenței, care se comportă loial și de bună credință în țara aceasta; și cu ziariștii de bună credință.
Reporter: Suntem, suntem de bună credință.
Gheorghe Florea: Prezumăm pe toți de bună credință.
Reporter: Plecând de la acest comunicat oficial recent dat de Consiliul Concurenței, în care face trimitere și la un procent de 80% pe care îl are UNBR în piață, care ar fi impactul asupra imaginii profesiei dumneavoastră?
Gheorghe Florea: Câtă vreme piața are o configurare legală, câtă vreme piața este structurată pe baza unei reglementări, nu există niciun fel de impact cu privire la imagine, în afară de cel pe care îl creează presa. Iar eu socotesc că până în prezent, cu excepția situațiilor în care cei din interiorul profesiei denigrează profesia, imaginea profesiei cu privire la această investigație normală, pe care orice fel de autoritate de natura și de nivelul Consiliului Concurenței poate să o facă, din considerente care țin de natura funcționării corecte a Pieței Unice Europene, în consecință, răspunsul la întrebare este cert: nu există niciun fel de impact în afară de cel dorit de cei din interiorul profesiei care vor să decredibilizeze profesia.
Reporter: Care ar fi aceștia? Deci aveți oameni în interior care vor să vă facă rău, înțeleg eu…
Gheorghe Florea: Cei care dau informații incorecte presei.
Reporter: Puteți să ne dați câteva nume?
„Nu cunosc decât comunicatul Consiliului Concurenței”
Gheorghe Florea: Baza informațională pe care presa o are cu privire la acest eveniment (locul în care a avut loc interviul a fost o întrunire a liderilor UNBR, de care Capital a aflat pe surse, n.r.) îmi închipui că reprezintă o chestiune care ține de secretul dumneavoastră profesional. Eu n-am de unde să știu de unde aveți informații în afară de comunicatul Consiliului Concurenței. Eu nu cunosc decât comunicatul Consiliului Concurenței.
Reporter: În afară de acel comunicat oficial cu informațiile date de Consiliul Concurenței, rolul nostru este și de a ne documenta și de a ne informa, mai ales că de atâția ani de zile mai avem niște surse. Cum ați ajuns să dețineți această cotă, catalogată drept ilegală pe piață?
Gheorghe Florea: Nu cunosc mecanismele, pentru că personal nu sunt agent al operatorului de piață.
Reporter: Deci nu știți cum s-a ajuns aici?
Gheorghe Florea: S-a ajuns în mod firesc, datorită reglementării legale care există în România.
Reporter: Adică legea a permis?
Gheorghe Florea: Dumneavoastră, care sunteți specialist în chestiunea asta, ați făcut documentarea legală cu privire la rolul Ministerului Justiției, cu privire la modalitatea în care Direcția de Servicii Conexe a Ministerului Justiției se ocupă de această problemă. În consecință, nu puteți să-mi solicitați mie informații mai multe decât de la cei care vă orientez să le solicitați.
Reporter: Ca jurnalist profesionist care are o informație, evit să-mi dau cu presupusul. Și atunci încercam să aflu direct de la dumneavoastră cum s-a ajuns direct aici. Înțeleg, practic, că instituția din subordinea Ministerului Jutiției care se ocupă de subiect a permis acest lucru. Și atât timp cât Autoritatea de supraveghere nu face nimic…
„Nimeni nu a permis acest lucru, ci legislația”
Gheorghe Florea: Eu cred că nimeni nu a permis acest lucru, ci legislația, astfel cum este ea configurată, până la modificarea recentă a legii, a fost astfel concepută de către cei în drept să o conceapă, încât aplicată strict, sub controlul strict al Ministerului Justiției, a condus, în mod natural și firesc, la situații care nu au fost dorite de absolut nimeni, pentru că activitatea pe piață se desfășoară de operatori de piață. Iar agenții operatorului nu au raporturi de concurență cu operatorul, au raporturi de contract de agent. Iar dacă în domeniul concurenței sunteți documentată, știți exact care este impactul contractului de agent în materie de concurență. Nu dau consultații juridice, pentru că în materia asta sunt alți specialiști, care vă pot informa mult mai bine ca mine: profesori universitari care predau drept bancar, profesori universitari implicați în relații cu bănci, care au fost agenți de piață la un moment dat în domeniul ăsta, au intrat în conflict de interese și în consecință cei care sunt în domeniu autoritatea… Ministerul de Justiție… a luat măsurile de rigoare, fără să ceară avizul Uniunii Naționale a Barourilor din România sau să întrebe UNBR.
Reporter: Deci, practic, situația a fost de așa natură încât a permis să se ajungă la situația aceasta și nici Ministerul nu a….
Gheorghe Florea: N-aș putea să emit eu judecăți de valoare în sensul ăsta, astea sunt afirmațiile dumneavoastră.
Reporter: Am întrebat, pentru că asta înțeleg din ce îmi spuneți.
Gheorghe Florea: Întrebarea, astfel cum a fost pusă, a demonstrat că asta ați înțeles și vreți să înțelegeți dumneavoastră. Eu nu am spus asta.
Reporter: Dar ce ați vrut să spuneți concret? Deci, cum de s-a ajuns în situația asta?
Gheorghe Florea: Nu știu. V-am mai spus o dată la începutul întrebării și văd că dumneavoastră insistați în sensul în care vreți dumneavoastră. Ori eu nu sunt un om care să pot, ca avocat, să nu înțeleg ce vreți. Eu nu pot să spun, pentru că în realitate ancheta, care este confidențială, va descifra mecanismul ăsta, astfel că nu pot să-mi dau cu presupusul. Cum nu poate să-și dea un ziarist care dorește cu adevărat să fie ziarist. Așa ați spus dumneavoastră adineauri.
Reporter: De când știți că va aflați în această situație de ilegalitate?
Gheorghe Florea: De când s-a dat comunicatul.
Reporter: Deci abia atunci când a anunțat Consiliul Concurenței.
„Am aflat din presă”
Gheorghe Florea: Nu, am aflat din presă.
Reporter: Ați avut discuții cu Autoritatea de Supraveghere pentru a reveni în cadrul legal de atunci și până acum?
Gheorghe Florea: Ține de anchetă. Ancheta e confidențială. Mai departe. Altă întrebare, pentru că știu să citez din clasicii în viață. Câtă vreme ştiţi că este confidenţială investigaţia făcută de Consiliul Concurenţei, puneţi-mi întrebări la care pot să răspund. Noi nu ne comparăm cu niciun fel de agent comercial. Tot ce îmi spuneți dumneavoastră de companii se referă la cei care desfășoară activitate în regim comercial. Uniunea nu desfășoară astfel de activitate.
Reporter: Nu, dar sunteți la fel de anchetat ca și ei și de aceea pun această întrebare.
Gheorghe Florea: Ca orice entitate care este supusă reglementării legii 21/1996.
Reporter: Exact, da. Cunoașteți Legea Consiliului Concurenței?
Gheorghe Florea: Vreți să vă răspund ca avocat că nu o cunosc? Vă întreb eu acum, chiar credeți că un avocat nu știe legislația din România?
Reporter: Și atunci de ce s-a ajuns la situația aceasta?
Gheorghe Florea: V-am spus încă o dată că mecanismele anchetei și ale investigației, raționamentele care stau la baza investigației nu pot să îmi fie cunoscute ca să vă pot răspunde.
Rporter: Păi cum adică, s-a ajuns la această anchetă așa…
Gheorghe Florea: Nu știu doamnă, iertare vă rog, nu mă înțelegeți că nu știu în afară de comunicat nimic?
Reporter: Eu încerc să vă înțeleg.
Gheorghe Florea: Înțelegeți dumneavoastră ce vreți.
Reporter: Legea spune, apropo de procentul acela…
Gheorghe Florea: Nu mă hărțuiți că nu vă dau răspuns.
Reporter: Nu este hărțuire. S-a ajuns la un procent de 80%, legea permite maximum 40%, cu indulgență 45%. Dumneavostră și instituția pe care o coordonați a ajuns la 80%. Spuneți că știți legea. Păi ar fi trebuit să știți că s-a depășit un procent prevăzut de lege și că entitatea pe care o reprezentați încalcă legea.
Gheorghe Florea: Asta în opinia dumneavoastră. Dacă cunoașteți legea, distingeți între ce înseamnă piața reglementată și piața care funcționează pe baza unei legi în care autoritățile realizează reglementarea. Dacă cunoașteți legea. Ca atare, din punctul ăsta de vedere, în măsura în care aveți întrebări care să vizeze activități ale operatorului de piață, care să fi dus, datorită activității lui la creșterea procentului deținut în piață, puteți să îmi puneți întrebări.
Reporter: O să încerc o altă întrebare la care sper să îmi răspundeți. Cât reprezintă veniturile din fosta piață a AEGRM din veniturile UNBR?
Gheorghe Florea: Sunt publicate pe site-ul uniunii. N-am făcut calculul, că nu mă pricep la „artimetică”, motiv pentru care am făcut Dreptul.
Reporter: Cât de responsabil vă considerați personal dumneavostră pentru această situație ilegală?
Gheorghe Florea: Nu am nicio responsabilitate directă, având în vedere că activitatea este coordonată, condusă și controlată de către o autoritate și o instituție care ține de sistemul administrației publice din România. Repet încă o dată, nu se desfășoară o activitate de concurență propriu-zisă, câtă vreme Ministerul Justiției este cel care desfășoară activitatea de îndrumare, de control, de verificare anuală, cu privire inclusiv la această situație de care mă tot întrebați.
Reporter: Întâi de toate, de la începutul interviului, îmi spuneți că nu știți cum s-a ajuns aici, pe de altă parte îmi spuneți că responsabili sunt cei de la Ministerul Justiției care gestionează, dar și legislația…
Gheorghe Florea: Nu v-am spus asta niciodată, dumneavoastră spuneți… dumneavostră spuneți că sunt responsabili cei de la Ministerul Justiției, nu eu.
Repoter. Deci, nu e nimeni de vină, sunteți anchetat, dar nu e nimeni vinovat.
Gheorghe Florea: O să văd care sunt raționamentele care stau la baza anchetei și atunci o să vă pot răspunde, după ce ancheta nu mai este confidențială.
Reporter: Consiliul Concurenței, când a demarat ancheta nu a venit să vă pună niște întrebări, să vă zică?
Gheorghe Florea: Nu, doamnă, nu. Este vorba despre altceva și anume despre o activitate pe care Consiliul Concurenței o desfășoară fără să întrebe neapărat, așa cum știți și dumneavoastră că e legea.
Reporter: Și nici după nu v-au anunțat? „Domne, am demarat o anchetă la dumneavoastră, am nevoie…”
Gheorghe Florea: Aveți curiozitatea specifică ziaristului, deși la începutul interviului v-am răspuns la întrebare, că NU.
Reporter: Totuși, din UNBR nu se face nimeni vinovat pentru această situație?
Gheorghe Florea: Știți ce înseamnă UNBR? Este o persoana juridică, deci o ficțiune, iar din ceea ce privește UNBR-ul, conducerea acesteia este o conducere colegială, activitățile care sunt desfășurate în cadrul UNBR-ului sunt activități coordonate de un organ colectiv. Congresul a fost informat cu privire la activitatea AEGRM, Consiliul Uniunii știe activitatea AEGRM, Comisia permanentă știe activitatea AEGRM, publicarea pe site-ul Uniunii cu privire la această activitate a fost permanentă, deci, din punctul ăsta de vedere, tot ceea ce întrebați este un lucru pe care îl cunoașteți, din informații publice și transparent.
Reporter: Păi, din atâtea persoane care se află în temă, nu e nimeni vinovat, nu a știut nimeni să zică: „Băi, este ilegală situația?”
Gheorghe Florea: Încă o dată, noi nu discutăm în profesia de avocat cu „vinovat” și „nevinovat”, noi discutăm cu o prezumție de nevinovăție, care funcționează și în materie de concurență, după cum știți, dacă sunteți specialist în domeniu.
Reporter: Pe de altă parte, privitor la Consiliul Concurenței și la legislație, prevede că necunoașterea legii nu te absolvă de vină.
Gheorghe Florea: Nu numai acolo. În orice domeniu. Cine pretinde că nu știe legea nu înseamnă că este nevinovat, dar există o prezumție de nevinovăție de ordin constituțional care se aplică și în domeniul ăsta.
Reporter: UNBR este vinovată pentru situația asta sau nu?
Gheorghe Florea: Este prezumată nevinovată. Legal, nevinovată. După desfășurarea anchetei, discutăm.
Reporter: Ce veți face când se va finaliza ancheta?
Gheorghe Florea: Ceea ce dispune Consiliul Concurenței și ce prevede legea.
Reporter: Când va fi gata această investigație oare?
Gheorghe Florea: Chiar credeți că știu eu agenda Consiliului Concurenței? Nu vi se pare că întrebarea este o chestiune care nu poate să aibă un răspuns aici? Întrebați la cei care desfășoară ancheta.
Reporter: Consiliul Concurenței nu v-a contactat până acum?
Gheorghe Florea: M-ați mai întrebat de două ori până acum. Doamna Oprea, nu mă cunoașteți. Sunt un om care îmi știu profesia și știu exact ce drept am să discut despre subiectul ăsta, în condițiile în care există o anchetă a Consiliului Concurenței. Ceea ce vă pot spune este și altceva. Uniunea traversează un proces electoral. E un an electoral. Reclamațiile, sesizările, comunicările făcute în spațiul public cu suspiciuni permit ca Consiliul Concurenței să verifice orice fel de mesaj, inclusiv cel care este electoral, cu privire la acest lucru.
De precizat că jucătorii relevanți care au evoluat pe fosta piață AEGRM (acum RNPM) erau: Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR) și Banca Transilvania (BT).
Aceștia administrează în comun RNPM, prin Corpul Operatorilor. Informaţiile obţinute de Capital arată că acest organism este condus de ani de zile de reprezentantul UNBR și este singurul abilitat să extragă cotele de piață ale fiecărui operator. „În consecință, datele care au declanșat ancheta Consiliului Concurenței sunt cele furnizate Ministerului Justiției de către Corpul Operatorilor. Așadar, există dovezi clare că în UNBR se cunoștea situația. Dovadă și faptul că, de o bună bucată de vreme, în interiorul uniunii circulă acuzații frecvente de abuz de poziție dominantă”, spun sursele Capital.
Eveniment
Cum alegi un buchet de trandafiri de săpun pentru cineva sensibil la mirosuri?
Am o prietenă care nu poate intra într-o florărie fără să-i pornească durerea de cap în câteva minute. Nu e mofturoasă, e pur și simplu sensibilă la mirosuri, iar buchetele proaspete, oricât de frumoase ar fi, o transformă într-o persoană care caută disperată ieșirea.
Așa că, atunci când a împlinit treizeci de ani, m-am trezit în fața unei dileme pe care mulți dintre noi o cunoaștem. Vrei să oferi flori, pentru că flori se oferă, dar știi că darul tău o să stea într-un colț cu geamul deschis și o privire vinovată din partea ei. Atunci am descoperit, ca tot omul care caută, lumea trandafirilor de săpun. Și am aflat repede că nu e chiar atât de simplu pe cât pare.
Pentru că, surpriză, trandafirii de săpun au și ei miros. Uneori destul de puternic. Iar dacă pornești de la ideea că orice floare care nu e vie e automat sigură pentru un nas delicat, riști să faci exact greșeala pe care voiai s-o eviți.
Hai să lămurim lucrurile cap-coadă, fără grabă.
Ce sunt, de fapt, trandafirii de săpun și de ce par soluția ideală
Un trandafir de săpun este exact ce sugerează numele. O floare modelată din săpun, de obicei dintr-un amestec pe bază de glicerină și uleiuri, turnat în forme care imită petală cu petală floarea adevărată. La prima vedere arată uimitor de natural. Mulți oameni îi confundă cu trandafiri uscați sau prelucrați, până când îi ating și simt textura ușor ceroasă, mătăsoasă, ca un săpun fin pe care nu te-ai îndura să-l folosești.
Atracția lor e evidentă. Nu se ofilesc. Nu cer apă. Nu lasă polen pe masă și nu atrag insecte. Pentru cineva care nu suportă florile vii tocmai din cauza mirosului intens, ideea unei flori care arată identic, dar care nu emană acel parfum copleșitor, sună a rezolvare perfectă. Și de multe ori chiar este. Doar că trebuie să știi ce cauți.
Aici apare prima neînțelegere. Lumea presupune că un trandafir de săpun e neutru olfactiv pentru că nu e o plantă. Adevărul e mai nuanțat. Săpunul, prin natura lui, este aproape întotdeauna parfumat. Producătorii adaugă esențe pentru ca produsul să miroasă plăcut, exact așa cum miroase un săpun obișnuit de baie. Iar un buchet întreg de astfel de flori, strâns într-o cutie închisă, poate concentra parfumul până la un nivel care, pentru o persoană sensibilă, devine la fel de deranjant ca un buchet de crini proaspeți.
Mirosul ascuns din spatele petalelor
Mi-aduc aminte că am deschis primul buchet de săpun pe care l-am comandat și m-a lovit un val dulceag, ca de cosmetice ieftine. Mie nu mi-a displăcut. Dar mi-am dat seama imediat că prietena mea ar fi fugit din cameră.
Intensitatea mirosului depinde de câțiva factori pe care merită să-i ai în minte înainte să comanzi. Cantitatea de esență adăugată în compoziție variază enorm de la un producător la altul. Un atelier care lucrează ieftin și rapid pune adesea parfum mult, pentru că esențele tari maschează calitatea mai slabă a materialului. Un atelier care lucrează cu grijă folosește parfumuri discrete, uneori aproape imperceptibile, sau chiar variante fără esență deloc.
Apoi e chestiunea volumului. Un singur trandafir miroase abia simțit. Un buchet de cincizeci miroase de zece ori mai tare, pur și simplu pentru că ai de zece ori mai mult material care eliberează parfum în aer. Logica e banală, dar oamenii o uită constant când se îndrăgostesc de un aranjament generos și uită că acel aranjament generos înseamnă și o cantitate generoasă de miros.
Și mai e ambalajul. Cutiile sigilate, ferecate cu capac și panglică, țin parfumul captiv. Când le deschizi, primești totul deodată, ca atunci când desfaci un borcan de cafea. Buchetele lăsate să respire, înfășurate lejer în hârtie, pierd din intensitate în câteva zile și devin mult mai blânde.
Cum recunoști un buchet potrivit pentru un nas sensibil
Acum partea practică, cea pentru care probabil ai ajuns aici.
Întreabă direct despre parfum, nu te baza pe presupuneri
Cel mai simplu lucru, și totodată cel mai des ignorat, este să întrebi. Sună banal, știu. Dar majoritatea oamenilor comandă online, văd o poză frumoasă, dau click și speră că totul va fi bine. Când darul e pentru cineva sensibil la mirosuri, merită să scrii un mesaj scurt vânzătorului și să întrebi cât de parfumate sunt florile. Un atelier serios îți va răspunde sincer. Unii oferă chiar variante slab parfumate sau complet neutre, la cerere, dacă li se spune din timp.
Am observat că reacția vânzătorului la o astfel de întrebare spune multe. Dacă te asigură vag că nu miroase deloc, fără detalii, fii precaut. Dacă îți explică din ce e făcut săpunul, ce esențe folosește și cum poți reduce parfumul lăsând buchetul la aerisit câteva zile, ai dat peste cineva care chiar își cunoaște produsul.
Calitatea materialului schimbă totul
Pare contraintuitiv, dar un buchet mai scump e adesea o alegere mai sigură pentru cineva sensibil. Motivul ține de chimie, nu de snobism. Săpunurile de calitate, pe bază de glicerină pură și uleiuri bune, nu au nevoie de parfum agresiv ca să miroasă acceptabil. Au un miros propriu, fin, ușor de tolerat. Compozițiile ieftine, în schimb, conțin adesea ingrediente sintetice care, lăsate așa, ar mirosi neplăcut, deci se acoperă cu esențe tari și dulci.
Petala unui trandafir de calitate e fermă, dar mătăsoasă, cu margini bine definite. Cea ieftină se simte spongioasă, uneori lipicioasă, iar mirosul ei tinde să fie acel parfum penetrant pe care îl asociem cu detergenții. Dacă ai ocazia să atingi și să miroși un exemplar înainte de comandă, fă-o. Diferența e clară din prima.
Mărimea contează mai mult decât crezi
Există o tentație firească de a oferi cât mai mult. Cu cât buchetul e mai bogat, cu atât pare gestul mai grandios. Numai că, pentru o persoană cu nasul fin, un aranjament uriaș poate fi exact ce nu trebuie. Mai multe flori înseamnă mai mult parfum concentrat într-un spațiu mic.
Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la grandoare. Aranjamentele spectaculoase, cum sunt cele de tipul 101 trandafiri de sapun, rămân o declarație vizuală extraordinară pentru aniversări sau momente cu adevărat importante, mai ales dacă ținta cadoului are toleranță la mirosuri delicate. Pentru cineva foarte sensibil însă, un buchet mediu, de cincisprezece sau douăzeci de fire, dintr-un material bun și slab parfumat, va fi mai degrabă o bucurie decât o povară. Citește persoana, nu doar ocazia.
Unde va sta buchetul după ce îl primește
Un detaliu la care rar se gândește cineva. Florile de săpun stau ani de zile, spre deosebire de cele vii. Asta înseamnă că mirosul, oricât de slab, va fi prezent constant în spațiul unde e expus buchetul.
Dacă persoana sensibilă urmează să țină aranjamentul în dormitor sau într-o cameră mică, fără ferestre, chiar și un parfum discret poate deveni obositor în timp. Într-un living spațios, bine aerisit, același buchet trece complet neobservat. Merită să te gândești la asta înainte, fiindcă un cadou frumos care ajunge ascuns într-un dulap din cauza mirosului nu prea își atinge scopul.
Un truc simplu pe care l-am învățat de la o vânzătoare cu experiență. Lasă buchetul desfăcut, la aer, două sau trei zile înainte de a-l oferi. Parfumul se domolește vizibil, iar floarea își păstrează aspectul intact. Practic, oferi un buchet care a apucat deja să respire.
De ce contează cui îi comanzi, nu doar ce comanzi
Toate sfaturile de mai sus depind, până la urmă, de un singur lucru. De atelierul care ți le face. Poți avea toate intențiile bune din lume, dar dacă produsul vine dintr-un loc unde calitatea e o loterie, rămâi la mila norocului.
Aici intervine relația dintre client și producător, ceva ce piața românească a început abia recent să trateze cu seriozitate. Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori, gândit în special pentru tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesajul scris pe panglică, până la livrare.
Tocmai genul acela de abordare în care poți cere o variantă mai puțin parfumată, poți spune că darul e pentru o persoană sensibilă și poți avea încrederea că cineva chiar te ascultă. Pentru cazurile delicate, cum e cel cu prietena mea, contează enorm să poți vorbi cu un om, nu doar să apeși un buton.
Personalizarea ajută și ea aici, fiindcă atunci când mesajul de pe panglică e gândit special pentru cel care primește, buchetul capătă o greutate emoțională care depășește cu mult discuția despre parfum. Devine un gest, nu un obiect.
Câteva greșeli pe care le văd repetate și cum le ocolești
Cea mai frecventă e graba. Lumea comandă cu o zi înainte, primește buchetul sigilat, îl oferă pe loc, iar mirosul concentrat din cutie dă peste cap toată surpriza. Lasă-ți timp, comandă cu câteva zile mai devreme, deschide și aerisește.
A doua greșeală e să confunzi absența florilor vii cu absența mirosului. Ți-am spus, săpunul miroase. Dacă pornești de la premisa corectă, eviți dezamăgirea.
A treia, și poate cea mai umană, e să cumperi ce ți-ar plăcea ție, nu ce i-ar conveni celuilalt. Mie îmi plac mirosurile dulci și intense. Prietenei mele i se face rău de la ele. Cadoul bun e cel care ține cont de nasul celui care îl primește, nu de al tău.
Iar dacă ai dubii, întreabă persoana direct, chiar cu riscul de a strica surpriza puțin. O întrebare aparent banală, ceva de genul te deranjează mirosurile florale, poate salva un cadou întreg. Mai bine o mică nelămurire decât un buchet care ajunge la fereastra deschisă.
Floarea care nu se ofilește, dar care merită aleasă cu grijă
Frumusețea trandafirilor de săpun stă în faptul că rămân acolo, lângă tine, luni și ani de-a rândul, ca o amintire palpabilă a unui moment. Tocmai de asta alegerea lor pentru cineva sensibil la mirosuri cere puțin mai multă atenție decât o comandă obișnuită. Nu e vorba de complicații inutile, ci de grijă față de confortul celui drag.
Alege material bun, întreabă despre parfum, gândește-te la dimensiune și la locul unde va sta, lasă buchetul să respire înainte și, mai presus de toate, comandă de la cineva care răspunde la întrebări și înțelege ce ceri. Fă asta și vei oferi exact ce ți-ai dorit de la început. Un dar frumos, care stârnește bucurie, nu dureri de cap.
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Florile recunoștinței – despre gesturile care vorbesc fără să strige
Există momente în viață când vrei să spui mulțumesc, dar cuvintele par prea puțin. Sau prea mult, depinde cum privești. Poate că cineva ți-a făcut o favoare mică, dar importantă. Sau te-a ajutat fără să ceri, fără să aștepte ceva în schimb. Și atunci te gândești cum arăți că ai observat, că prețuiești gestul, fără să pară că exagerezi sau că transformi totul într-o ceremonie oficială.
Florile pot fi exact răspunsul ăsta. Nu orice flori, evident. Pentru că nu e vorba de buchete uriașe, pompoase, care spun „uite ce eveniment mare e aici”. E vorba de ceva mai delicat, mai personal. De florile care comunică recunoștință într-un mod atât de natural încât nu pare că ai încercat prea tare. Doar că ai înțeles exact ce să alegi.
Campanula și discreția ei aproape uitată
Am văzut prima oară campanule într-o grădină de țară, când eram copil. Îmi amintesc că bunica le numea „clopoței” și le planta lângă gard, unde nu le deranja nimeni. Creșteau singure, reveneau din rădăcini în fiecare an și aveau ceva fragil în felul cum se legănau la cea mai mică adiere. Campanula nu se laudă cu nimic. Nu are parfum puternic, nu are culori țipătoare, doar violet deschis, albastru pal, alb curat. Dar exact asta o face potrivită pentru mulțumiri subtile.
Când oferi campanule, mesajul e limpede fără să fie declarat cu voce tare. Spui practic „îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ai făcut”. E o diferență importantă aici. Campanula arată că ai observat caracterul persoanei, nu doar gestul ei concret. Că ai văzut generozitatea sau răbdarea ei, nu doar rezultatul final.
În limbajul florilor victorian, campanula simboliza umilința și recunoștința constantă. Victorienii ăștia aveau un cod întreg pentru fiecare plantă și fiecare nuanță, deși unele semnificații s-au păstrat pentru că chiar au sens. Campanula e floarea care nu cere atenție, dar rămâne în minte tocmai prin discreția ei, printr-o prezență delicată care nu forțează nimic.
Hortensiile – când recunoștința vine cu profunzime
Hortensiile au fost mereu ciudate pentru mine. Adică, sunt atât de diferite de alte flori. Nu au petale individuale care pot fi numărate, ci acele grămezi rotunde de flori minuscule care formează împreună un balon de culoare. Albastru intens, roz pudră, alb cremos, violet profund, depinde de solul în care cresc, de aciditatea lui. Am citit undeva că același arbust poate da flori diferite dacă îl muți în alt pământ. Mi s-a părut fascinant chestia asta.
Dar dincolo de particularitățile botanice, hortensia are o semnificație interesantă. În tradiția japoneză, de exemplu, hortensia era oferită împăratului ca semn de scuze sincere și recunoștință pentru înțelegere. Nu e o floare de complimente superficiale sau de conversații mondene. E floarea pentru momentele când vrei să spui „îți mulțumesc pentru că ai fost alături, chiar și când lucrurile nu au fost simple”.
O prietenă mi-a spus odată că a primit hortensii după ce a ajutat pe cineva să treacă printr-o perioadă dificilă. Persoana respectivă nu știa ce să spună, dar a ales hortensiile pentru că, aparent, citise undeva că simbolizează recunoștința profundă și scuzele sincere. Mi-a rămas în minte povestea asta pentru că așa funcționează uneori. Alegem florile instinctiv, alteori căutăm semnificații, dar rezultatul e același: buchetul transmite exact ce nu reușim să punem în cuvinte.
Bujorul alb – eleganța care nu cere nimic înapoi
Bujorii au ceva regal, dar nu într-un mod arogant. Mai ales bujorii albi. Sunt voluminoși, plini, aromați, dar cumva păstrează o modestie în toată opulența lor. Poate pentru că se deschid treptat, petalele lor revelându-se încet, sau poate pentru că durează atât de puțin, ceea ce îi face și mai prețioși. E ceva temporar în frumusețea lor care te face să le prețuiești mai mult.
În China, bujorii au fost cultivați de milenii și considerați flori imperiale, simbolizând onoarea și respectul. Dar bujorii albi, în particular, au venit să reprezinte sinceritatea și recunoștința curată, fără așteptări ascunse. Când oferi un bujor alb cuiva, spui ceva simplu și totuși profund: „îți respect gestul și nu aștept nimic în schimb”. E o recunoștință fără condiții, fără calcule din spate.
Mi-aduc aminte că am văzut o scenă într-un film, cred că era francez, în care o femeie primea un buchet mic de bujori albi de la cineva care îi fusese profesor cu mulți ani în urmă. Nu era ziua ei, nu era nicio ocazie specială. Doar o mulțumire întârziată pentru răbdarea și încrederea din trecut. Scena era scurtă, fără dialog lung, dar m-a lovit cumva. Asta fac bujorii când sunt aleși bine, creează momente de recunoaștere liniștită.
Freziile – delicatețea care spune totul
Freziile sunt din categoria florilor pe care le vezi și te întrebi de ce nu sunt mai populare. Sunt atât de fine, colorate, parfumate. Poate tocmai pentru că sunt delicate și nu țin foarte mult, oamenii le aleg mai rar. Dar exact fragilitatea lor le face potrivite pentru mulțumiri subtile, pentru gesturi care nu vor să rămână eterne ci doar să marcheze un moment.
Am avut o colegă care îmi aducea câte o frezie când trecea pe lângă florăria din colțul străzii. Nu mereu, nu după un program, ci aleatoriu. Și de fiecare dată spunea „pentru cafele și pentru că asculți”. Nu era nimic grandios în gestul ăsta, dar alegerea florii spunea exact suficient. Freziile nu fac tam-tam. Vin cu un parfum dulce dar nu sufocant, cu culori vii dar nu agresive, cu o prezență care nu domină ci completează.
În limbajul florilor, frezia simbolizează inocența și gândurile sincere. Când alegi frezii pentru a exprima recunoștință, spui că gestul tău e lipsit de calcul. E o mulțumire spontană, venită din inimă, nu dintr-un sens al obligației sociale sau dintr-un manual de bune maniere.
Lisianthus – sofisticarea modestă
Lisianthus arată aproape ca un trandafir, dar nu e. Are petalele la fel de delicate, dispuse în spirale elegante, dar formele lui sunt mai deschise, mai prietenoase cumva. Există în alb, roz pal, violet deschis, chiar și în nuanțe bicolore. Prima oară când am văzut lisianthus alb am crezut că e o varietate ciudată de trandafir și am fost surprins să aflu că e cu totul altă specie, cu totul altă istorie.
Lisianthus-ul are o semnificație interesantă în diferite culturi. În unele părți e asociat cu aprecierea carismatică, adică recunoștința pentru personalitatea cuiva, pentru felul în care îți luminează ziua doar prin prezența lor. În alte interpretări, lisianthus simbolizează recunoștința pentru relațiile de lungă durată, pentru oamenii care au fost constanți în viața ta fără să facă gălăgie despre asta.
E o floare potrivită când vrei să mulțumești cuiva care nu a făcut neapărat ceva spectaculos, dar a fost acolo. Constant. Calm. Prietenos. Servicii de livrare flori au început să includă din ce în ce mai des lisianthus în compoziții tocmai pentru versatilitatea și eleganța lui discretă, pentru felul cum se potrivește în orice context fără să pară forțat.
Irișii – mesajul ascuns în fiecare culoare
Irișii sunt complicați, nu în sensul că ar fi greu de îngrijit sau de găsit, ci pentru că au atâtea straturi de semnificație încât trebuie să știi exact ce culoare alegi. Un iris albastru spune altceva decât unul galben. Unul alb transmite alt mesaj decât unul violet. E o chestie de nuanțe care contează mai mult decât crezi.
Pentru recunoștință, irișii galbeni sunt alegerea clasică. Galbenul irisului simbolizează pasiunea pentru viață și recunoștința pentru prietenie. E floarea pe care o oferi unui prieten apropiat care ți-a fost alături în momente cheie. Nu e romantic, nu e formal, e prietenos în sensul cel mai profund al cuvântului, fără cea mai mică ambiguitate.
Am citit odată despre o tradiție în sudul Franței unde irișii galbeni erau plantați la porțile caselor ca semn de bun venit și mulțumire pentru oaspeți. Nu erau flori tăiate oferite ceremonios, ci prezența lor constantă în grădină spunea ceva simplu: „ești binevenit aici și suntem recunoscători pentru compania ta”. Mi s-a părut o idee frumoasă, asta cu recunoștința înrădăcinată, nu doar exprimată temporar și uitată imediat.
Când nu e vorba doar despre floare, ci despre gest
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile recunoștinței e că nu contează doar ce floare alegi, ci și cum o oferi. Un buchet enorm de trandafiri roșii poate părea mai degrabă o declarație decât o mulțumire. Dar trei campanule albastre într-un mic vas de ceramică spun exact ce trebuie, fără exagerare, fără ambiguitate.
Timing-ul contează, și contează mult. Unele mulțumiri sunt mai autentice când nu vin imediat după favor, ci câteva zile mai târziu, când persoana nu se mai așteaptă. Altele trebuie să fie spontane, în momentul respectiv, altfel se pierde esența. Nu există o regulă universală aici, dar există intuiție. Și cred că intuiția asta se formează când chiar observi persoana, când chiar vrei să îi spui mulțumesc din motive sincere, nu din politețe socială automată.
O cunoștință mi-a povestit că a primit o dată un singur fir de frezie într-un plic mic, cu un bilet care spunea simplu „mulțumesc că exiști”. Niciun context, nicio explicație suplimentară. Persoana care i-a trimis știa că ea adora freziile și că avea o perioadă grea. N-a fost un buchet mare, n-a fost un gest spectaculos, dar mi-a spus că l-a păstrat presat, floarea și biletul, ani de zile. Poate că asta e puterea recunoștinței subtile. Nu impresionează prin grandoare, ci rămâne prin sinceritate.
Contextul cultural și istoria ascunsă
Fiecare cultură are propriile ei tradiții legate de flori și recunoștință. În Japonia, există conceptul de „hanakotoba”, limbajul florilor, care e mult mai elaborat decât echivalentul victorian european. Acolo, nu doar specia contează, ci și numărul de flori, modul în care sunt aranjate, chiar și vasul ales. Totul poartă semnificație.
În tradițiile nordice, florile albe sunt aproape întotdeauna asociate cu puritatea intenției. Deci când vrei să mulțumești pe cineva și vrei să fii sigur că mesajul e primit curat, fără interpretări greșite, alege flori albe.
Campanule albe, bujori albi, frezii albe, toate au în comun sinceritatea directă, fără straturi de semnificații complicate.
Am citit undeva că în Persia medievală, gradinarilor curții le era dat să creeze aranjamente florale specifice pentru diferite ocazii, și pentru mulțumiri foloseau întotdeauna combinații de flori mici, delicate, fără parfumuri prea puternice. Ideea era că recunoștința nu trebuie să fie o invazie senzorială, ci o prezență plăcută, discretă, care nu te copleșește dar îți rămâne în minte.
Florile potrivite pentru diferite relații
Nu oferi aceleași flori profesoarei din liceu și celui mai bun prieten. Nu le trimiți aceleași flori mamei și colegului de serviciu care te-a acoperit când ai fost bolnav. Contextul relației modelează alegerea, și ar fi ciudat să ignori asta.
Pentru relații profesionale, eleganța discretă e esențială. Lisianthus alb sau campanule violet deschis sunt alegeri sigure. Transmit profesionalism și apreciere fără să sugereze nimic mai mult. Iar în medii corporative, unde fiecare gest e analizat și interpretat, subtilitatea chiar contează mai mult decât crezi.
Pentru prieteni apropiați, poți fi mai personal, mai relaxat în alegere. Irișii galbeni, freziile multicolore, chiar și combinații neobișnuite care reflectă personalitatea persoanei respective. Un prieten care iubește grădinăritul ar aprecia poate mai mult o plantă de campanula vie decât un buchet tăiat. E tot un gest de recunoștință, dar personalizat, adaptat exact la persoana respectivă.
Pentru familie, bujorii albi sau hortensiile funcționează frumos. Au o căldură naturală, o familiaritate care nu pare pretențioasă sau artificială. Când mama ta ți-a gătit mâncarea preferată sau tata și-a luat timp să te ajute cu ceva din casă, bujorii spun „văd tot ce faci pentru mine” fără să transforme momentul într-o dramă emoțională sau într-un spectacol nepotrivit.
Aromele discreției
Un aspect pe care mulți îl neglijează când aleg flori pentru recunoștință e parfumul, deși ar trebui să fie printre primele considerente. Florile cu parfumuri foarte intense pot fi copleșitoare, mai ales în spații mici sau pentru persoane sensibile. Recunoștința subtilă vine și cu mirosuri subtile, cu arome care nu atacă simțurile.
Freziile au un parfum dulce, dar niciodată agresiv sau înțepător. Bujorii miros a fresh, a primăvară nouă, dar nu sufocă camera. Campanulele nu au aproape deloc parfum, ceea ce le face perfecte pentru orice context și pentru orice persoană. Chiar și lisianthus-ul, deși arată luxos și elaborat, e aproape inodor, deci nu distrage prin miros ci doar prin prezență vizuală.
Am avut o profesoară în facultate care era alergică la majoritatea parfumurilor florale. Studenții care voiau să îi mulțumească la final de semestru învățaseră rapid să aleagă fie irișii, care au un miros foarte slab, fie campanule. Era un mic detaliu, dar unul care arăta că chiar le păsa de persoana respectivă, nu doar bifau un ritual social obligatoriu.
Florile ca început de conversație
Uneori, florile nu sunt doar mulțumire, ci și o invitație la dialog. Când oferi cuiva un buchet mic și neobișnuit, de exemplu campanule și frezii împreună, sau lisianthus violet și irișii galbeni, adesea persoana întreabă „de ce tocmai acestea?”. Și atunci ai ocazia să explici, să spui povestea din spatele alegerii, să transformi gestul într-o conversație autentică care merită purtată.
Mi-aduc aminte că un coleg mi-a oferit odată un mic buchet de frezii roz după ce îl ajutasem cu un proiect complicat. M-a surprins alegerea, pentru că de obicei oamenii aleg trandafiri sau crizanteme, ceva mai standard. Când l-am întrebat de ce frezii, mi-a spus că mama lui le planta în grădină când era mic și mereu îi păreau florile fericirii simple. Am râs amândoi, dar gestul și-a păstrat căldura și semnificația. Nu mai țineam minte proiectul la care lucrasem împreună, dar țineam minte freziile și conversația aia scurtă.
Sfârșitul firesc al lucrurilor
Florile se ofilesc. E natura lor, nu poți schimba asta. Și poate că asta le face și mai valoroase pentru exprimarea recunoștinței, sunt temporare, ca și gesturile pe care le mulțumim. Nimeni nu așteaptă ca un favor să fie răsplătit la nesfârșit, nimeni nu vrea să simtă că datorează ceva pentru totdeauna. Florile spun ceva simplu dar profund: „îți mulțumesc pentru acest moment, pentru acest gest, pentru cine ești acum”.
Fără presiunea permanenței, fără obligația eternă care devine povară.
Am observat că oamenii care primesc flori delicate, campanule, frezii, lisianthus, de obicei le prețuiesc exact pentru că știu că nu vor dura. Le pun într-un loc vizibil, le privesc în zilele următoare, le lasă să fie frumoase cât pot fi. Nu e tristețe în dispariția lor, e doar acceptarea ciclului natural. La fel și recunoștința autentică, nu trebuie să fie veșnică ca să fie reală și semnificativă.
Cred că asta e farmecul florilor subtile de recunoștință. Nu încearcă să impresioneze prin mărime sau preț, nu vor să rămână veșnic în vază, nu fac declarații grandioase care să rezune în toată casa. Pur și simplu sunt acolo, frumoase, delicate, sincere. Și spun exact ce trebuie spus, fără cuvinte mari, fără exagerare forțată.
Doar o mică recunoaștere pentru un gest mare sau pentru prezența constantă a cuiva în viața ta. Atât de simplu în aparență, și totuși atât de potrivit când e făcut cu gândul la persoana care primește.
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 7 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

