Eveniment
EDITORIAL/TOT „ALIFONFÂNDU-NE” ATÂT, AM AJUNS ÎNCET ȘI SIGUR LA POARTA CIMITIRULUI/Canon vs. Cazon
Domnule ministru,
In considerarea atributiilor prevazute de art. 12 din HG nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 1, alin. (1) din HG nr. 756/2016 pentru organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) și pentru modificarea HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției (MJ),
Supunem atentiei dumneavoastra, cu toata seriozitatea si responsabilitatea din partea ziarului, cateva concluzii ale unei investigatii jurnalistice in legatura cu anumite carente, suficient de grave pentru a face obiectul informarii dv., disfunctii aparute de mult timp in activitatea si managementul comisarului șef de poliție penitenciară, STANCIU FLORIN, directorul Penitenciarului de Femei Târgşor, loc. Târgşorul Nou, jud. Prahova, din structura Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care treneaza si astazi.
Va confiem ca, dat fiind contextul pandemiologic generat de raspandirea virusului SARS-COV-2, temerile noastre sunt si mai mari si mai justificate prin factualitatea deplorabila a non-masurilor specifice de preventie luate / mimate sau nerespectate la Penitenciarul de Femei Targsorul-Nou.
Ca sa ne exprimam jurnalistic, sa nu va mirati, domnule Predoiu, daca va veti trezi in propria „ograda” cu un cogeamite focarul de COVID-19!
De ce? Pentru ca:
În această perioadă de pandemie, contrar regulilor de distantare sociala elementare / minimale, directorul penitenciarului obișnuiește să organizeze ședințe în clubul unității, un spațiu complet închis, in fapt o improvizatie de încăpere neventilata, de multe ori chiar cu un număr de persoane, ideal pentru transmiterea necontrolata in colectivitate a periculosului virus SARS-COV – 2, care a intors Planeta cu susul in jos. Pe Stanciu il doare in epoleti! Are „spatele” asigurat.
Ca nu da doi bani pe ordonantele militare, ordinele MJ si ale ANP, rezulta si din aroganta ca, simtindu-se a fi alesul lui Dumnezeu pe Pamant, „dribleza” inconstient filtru de intrare în penitenciar cu valente de triaj epidemiologic.
Subiectul ne-a atras atentia in demersul nostru gazetaresc din cel putin doua motive:
I. STANCIU FLORIN a devenit celebru in presa locala si nationala, scrisa si audio-vizuala, din cauza acuzatiilor de:
– fals material si complicitate la fals intelectual in pontaje:
Notele redactiei: 1. Asa cum am aflat toti, recent, din presa, managerul mentionat a incercat o ajustare a viitorelor drepturi de pensie prin manipularea pontajelor in care aparea ca ar fi lucrat in zile de sambata si duminica ceva mai mult decat in restul saptamanii, vizand majorarea de 75% care s-a calculat la un salariu corespunzator functiei de director, majorat, pe alocuri, si cu spor TBC!
Un post important de televiziune a difuzat detalii privind acest subiect, oferind inclusiv pontajele respective, iar ministrul Justitiei s-a autosesizat si a dispus un control. Nu avem toate detaliile situatiei, dar se pare ca unul dintre aspectele vizate, dincolo de faptul ca pontajele erau “umflate” exagerat, a fost si acela ca registrele de acces au suferit modificari, pentru ca nu se potriveau nicicum cu pontajele managerului. Lipsa aprobarii sefului ierarhic (directorul general ANP), pentru prestarea muncii suplimentare, apare ca un simplu detaliu neimportant in speta.
luna ianuarie 2018: 65 ore cu 75%, 11 ore spor TBC, 8 ore de noapte.
luna februarie 2018: 58 ore cu 75%, 20 ore spor TBC.
luna martie 2018: 72 ore cu 75%, 18 ore spor TBC.
2. Familiarizat cu “cheia succesului” in concursurile profesionale, în 2013, Stanciu Florin a câștigat concursul organizat pentru un post de director la Târgșor. Însă, după sancțiunea primită în 2011, Stanciu nu ar fi putut participa la concurs. La condiții era stipulata si acelea potrivit carora persoanele care candideaza să nu fi fost destituite în ultimii șapte ani și, respectiv, să nu fi fost sancționate disciplinar (conform Ordinului MJ nr. 2478 din 2010 al Ministerului Justiţiei, art.3 alin. 4).
Exista suspiciunea rezonabila ca participarea sa la concurs, avut loc ca urmare a comiterii unor infracțiunii de fals in inscrisuri oficiale, iar pe membrii comisiei ii suspecțam de abuz în serviciu si complicitate la fals. Rezultă fără putință de tăgadă că sancțiunea disciplinară de revocare din funcția de conducere se radiază după împlinirea termenului de șapte ani. Asadar, Florin Stanciu se afla sub efectul sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 70 lit. e din Legea nr. 293/2004 și, pe cale de consecință, apreciem că înscrisul cu nr 42553/DMRU/04.06.2013 este un fals (la poziția 13, îndeplinirea condiciilor de participare la concurs de către comisaru-șef de penitenciare Florin Stanciu). Sesizarea faptelor a ajuns, via Corpul de Control al MJ, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru a verifica dacă s-a comis vreo fapta penala. Este neclar ce si cum s-a derulat procedura penala la organul de urmarire penala, cert este ca cel in cauza este, din nou, director de penitenciar.
– Nerespectarea regimului armelor si munitiilor:
Comisarul şef Stanciu Florin a tinut prima pagina de ziar după ce a fost amendat contraventional cu 5.000 lei şi i s-a suspendat permisul de port armă. Poliţiştii dâmboviţeni l-au sanctionat după ce, într-o noapte din luna iunie 2013, din maşina lui au dispărut un pistol Glock de calibru 9 mm, două încărcătoare, precum şi suma de 7.000 de euro. La vremea respectivă, a declarat că a intrat doar câteva minute în curtea unui prieten, timp în care i-a fost spartă maşina, dar surse apropiate anchetei susţineau că e vorba de curtea unei prietene, foarte apropiată de director, care ar şi deţine maşina cu care circula Stanciu, un Volkswagen roşu cu numărul de înmatriculare DB-07-FDA.
– Management defectuos (fiind revocat prin ordinul ministrului Justitiei nr. 2726 din 10 iulie 2018), fiind reintegrat in functia publica de director penitenciar [Tribunalul Dâmbovița dând următoarea soluție: „Admite acțiunea în parte. Completează dispozitivul sentinței nr. 859/11 07.2019 pronunțată în dosarul nr. 567/120/2019 al Tribunalului Dâmbovița, în sensul că dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, de director al Penitenciarului de femei Targșoru Nou. Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale. Document: Hotarâre 1429/2019 03.12.2019.”]. De fapt, era a doua revocare și, din motive misterioase, a revenit pe aceeași funcție, în același loc.
Dacă organele de control ale dv., domnule ministru, s-ar apleca cu obiectivitate asupra acestui caz, Stanciu Florin ar trebui să “beneficieze” de o a treia revocare. Istoricul, insa, nu ne incurajeaza sa speram intr-o “vitejie” din partea actualei conduceri a MJ, deoarece – vorba Geniului pustiu, Eminescu,: “Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine. Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu … Tu rămâi la toate rece. Multe trec … şi trecutul. Sunt a filei două feţe…”
Nota redactiei: Conform legislatiei in vigoare in materie, in cazul functionarilor publici cu statut special, managerii pot fi revocati din functie fara cercetare in comisia de disciplina, pe criterii care vizeaza evaluarea managementului, verificari care sunt foarte complexe. Lista revocatilor este foarte scurta, insa lista cu cei revocati de doua ori include un singur nume: Stanciu Florin. Dupa prima revocare pe care a primit-o, s-a intamplat, insa, ceva extrem de ciudat pentru istoria sistemului nostru.
Stim ca un functionar public poate sustine un concurs pentru ocuparea unui post vacant doar daca indeplineste printre altele si urmatoarea cerinta: nu a fost eliberat din motive imputabile sau destituit dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani (Legea 293/2004 art 11). Iar aceasta cerinta a blocat accesul la o noua functie, pentru o perioada de 7 ani, tuturor salariatilor din sistem care au incasat vreo revocare. Cu exceptia lui Florin Stanciu. Pentru el, Ministerul Justitie a dat o dispensa in 2012, rasucind cuvintele pana nu a mai inteles nimeni nimic. Asta inseamna sa fii influent. Cert este ca Florin Stanciu, desi fusese revocat dintr-o functie de director, a primit verde sa ocupe o alta functie similara, concursul fiind evident o formalitate dupa un astfel de raspuns al MJ.
De altfel, treaba cu revocarile si (re)numirile in functii de conducere ale personajului nostru cu talent de comediant, este in realitate o dulceag-amara telenovela sud americana sau turceasca, ori – in alt registru abordand-o, putem spune ca ar merita scris pentru posteritatea organizatiei un roman epic.
În anul 2011, luna martie, la inițiativa ANP, comisarul Stanciu, pe atunci director al Penitenciarului Mărgineni, era sancționat cu schimbarea din funcție de MJ. Florin Stanciu a contestat măsura disciplinară la Curtea de Apel București, însă judecătorii au menținut sancțiunea disciplinara a eliberarii din functie.
În 2006, Stanciu se prezenta la concurs pentru toate funcţiile de director de penitenciar vacante în jurul Bucureştiului (Jilava, Giurgiu, Mărgineni). Însă soarta îi e potrivnică şi obţine doar nota 3 (trei), fapt care nu-i temperează absolut deloc ambiţiile.
După jenantul eşec, în mandatul ministrului Tudor Chiuariu, Florin Stanciu este numit FĂRĂ CONCURS (sau, dacă doriţi, în pofida celui pe care tocmai îl picase) director al Penitenciarului Mărgineni pentru o lună şi cateva zile.
Pentru că nu a făcut faţă, la sfârşitul lui 2007, a fost numit tot FĂRĂ CONCURS, după cum era obiceiul, şeful Direcţiei Inspecţie din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) unde până în prezent s-a remarcat semnând un tabel şi participând la simulacrul de control a …. 11 penitenciare într-o singură zi (sic!).
– Lipsa de respect fata de subordonati fata de care uzeaza (chiar abuzeaza) de un limbaj trivial. Intreaga atutudine este de superioritate, similara celei a vatafului pus sa se ingrijesca de mosia boierului. Nu o data, SNLP a fost la un pas de a organiza actiuni de protest in fata penitenciarului pentru ca celelalte posibilitati de actiune fusesera epuizate. In general, mesajul lui Florinel, a fost unul clar, asumat, de destructurare a filialei sindicatului din penitenciar, ceea ce aproape s-a si intamplat. Nu putem afirma ca Florin Stanciu nu are calitati. Noi, in investigatia facuta, nu le-am descoperit.
Salariatii sunt obisnuiti sa primeasca alarme (s-a intamplat si de doua ori in aceeasi saptamana) fara sa existe evenimente reale, la ore dintre cele mai ciudate, iar pe timpul alarmelor ofiterii si agentii erau tinuti in picioare in vestita sala de club nerenovata de decenii si nedotata cu scaune pana acum un an de zile (la nevoie se aduceau niste taburete de lemn micute), in sala fiind pastrata si o uriasa lozinca comunista afisata pe un perete, cu iz de vremuri apuse, din perioada romantica a socialismului biruitor. Salariatii stateau in picioare, in uniforme, in afara orelor de program, fara un motiv concret si fara salariu pentru acele ore, fiind obligati sa asculte discursuri interminabile de cate trei ore, presarate cu amenintari si cu jigniri de toate tipurile; salariatii primeau tot felul de apelative fiind categorisiti drept „pachetari”, curve etc. Asa intelege Stanciu conceptul de management, menirea democratica de director de penitenciar.
Solicitat sa inceteze cu jignirile si abuzurile, Stanciu a continuat cu un comportament antisocial, neadecvat. Sedintele ad-hoc, convocate in interesul său chiar si saptamanal, diferit de cele de consiliu, sunt un calvar: spatiu total insuficient, personal numeros, fara respectarea distanțarii sociale.
Cea mai năpăstuita structura din Penitenciar este Sectorul operativ (paza) este cel mai criticat de dansul, în situația în care nu au fost evenimente negative.
Insa, ceea ce nu prea am auzit vreodata de cand suntem in bransa asta, este ca directorul Stanciu, om luminat, le impune sindicalistilor sa fie informatori, nu parteneri de consultari, de dialog.
De altfel, chiar el este incapabil sa dialogheze, fiind arogant, având obiceiul ca atunci când cineva îi solicită un drept, în loc să analizeze situația și să rezolve într-un mod legal, dar omenos, individul începe și amenință cu mutarea în alte posturi și cu schimbarea din funcție. De aceea nu ne miram ca are obiceiul de a lua decizii de unul singur, încearcand să determine organizațiile sindicale să aibă mai mult un rol informativ, nicidecum consultativ.
Angajații, de-a-lungul timpului, au fost toți etichetați ca hoți, infractori, pachetari (insinuează că primesc șpăgi) etc. (Ec Adrian Radu).
Va facem trimitere la materiale mass-media scrisa si audio-vizuala:
https://www.libertatea.ro/stiri/sef-al-puscariei-printr-un-posibil-fals-1505954
Florin Stanciu, directorul Penitenciarului de Femei Târgsor, în comedia „Greu de revocat 3”
https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/eveniment/comisarul-sef-stanciu-vedeta-din-neatentie-averea-fostului-director-al-penitenciarului-poarta-alba-pradat-de-hoti-documente-461293.html
https://adevarul.ro/locale/targoviste/targsor-1_51cd9aa1c7b855ff56d81918/index.html
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/alerta-in-dambovita-sef-de-penitenciar-jefuit-de-7-000-de-euro-si-un-pistol–14564.html
https://www.romaniatv.net/sef-de-penitenciar-jefuit-de-7-000-de-euro-si-un-pistol_86635.html
http://www.ziare.com/bucuresti/stiri-actualitate/sef-al-puscariei-printr-un-posibil-fals-directorul-de-la-penitenciarul-de-femei-de-la-targsor-a-uitat-la-numire-ca-era-sanctionat-sapte-ani-6172442
Florin Stanciu, directorul Penitenciarului de Femei Târgsor, un personaj greu de revocat
Florin Stanciu, directorul Penitenciarului de Femei Târgsor, în comedia „Greu de revocat 3”
Eveniment
Peste 1400 de spectatori entuziaști la premiera de gală a comediei ÎN PIELEA MEA, cu: George Tănase, Ioana State, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Ioana Ginghină, Daria Jane, Mihai Găinușă
Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.
„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.
Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei.

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.
Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.
Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.
După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.
Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.
Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.
Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.
De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.
Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.
În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.
Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.
Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.
O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
„În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES.
Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS
Producător: Claudiu Boboc
Producător executiv: Adela Mara
Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Eveniment
Florile recunoștinței – despre gesturile care vorbesc fără să strige
Există momente în viață când vrei să spui mulțumesc, dar cuvintele par prea puțin. Sau prea mult, depinde cum privești. Poate că cineva ți-a făcut o favoare mică, dar importantă. Sau te-a ajutat fără să ceri, fără să aștepte ceva în schimb. Și atunci te gândești cum arăți că ai observat, că prețuiești gestul, fără să pară că exagerezi sau că transformi totul într-o ceremonie oficială.
Florile pot fi exact răspunsul ăsta. Nu orice flori, evident. Pentru că nu e vorba de buchete uriașe, pompoase, care spun „uite ce eveniment mare e aici”. E vorba de ceva mai delicat, mai personal. De florile care comunică recunoștință într-un mod atât de natural încât nu pare că ai încercat prea tare. Doar că ai înțeles exact ce să alegi.
Campanula și discreția ei aproape uitată
Am văzut prima oară campanule într-o grădină de țară, când eram copil. Îmi amintesc că bunica le numea „clopoței” și le planta lângă gard, unde nu le deranja nimeni. Creșteau singure, reveneau din rădăcini în fiecare an și aveau ceva fragil în felul cum se legănau la cea mai mică adiere. Campanula nu se laudă cu nimic. Nu are parfum puternic, nu are culori țipătoare, doar violet deschis, albastru pal, alb curat. Dar exact asta o face potrivită pentru mulțumiri subtile.
Când oferi campanule, mesajul e limpede fără să fie declarat cu voce tare. Spui practic „îți sunt recunoscător pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce ai făcut”. E o diferență importantă aici. Campanula arată că ai observat caracterul persoanei, nu doar gestul ei concret. Că ai văzut generozitatea sau răbdarea ei, nu doar rezultatul final.
În limbajul florilor victorian, campanula simboliza umilința și recunoștința constantă. Victorienii ăștia aveau un cod întreg pentru fiecare plantă și fiecare nuanță, deși unele semnificații s-au păstrat pentru că chiar au sens. Campanula e floarea care nu cere atenție, dar rămâne în minte tocmai prin discreția ei, printr-o prezență delicată care nu forțează nimic.
Hortensiile – când recunoștința vine cu profunzime
Hortensiile au fost mereu ciudate pentru mine. Adică, sunt atât de diferite de alte flori. Nu au petale individuale care pot fi numărate, ci acele grămezi rotunde de flori minuscule care formează împreună un balon de culoare. Albastru intens, roz pudră, alb cremos, violet profund, depinde de solul în care cresc, de aciditatea lui. Am citit undeva că același arbust poate da flori diferite dacă îl muți în alt pământ. Mi s-a părut fascinant chestia asta.
Dar dincolo de particularitățile botanice, hortensia are o semnificație interesantă. În tradiția japoneză, de exemplu, hortensia era oferită împăratului ca semn de scuze sincere și recunoștință pentru înțelegere. Nu e o floare de complimente superficiale sau de conversații mondene. E floarea pentru momentele când vrei să spui „îți mulțumesc pentru că ai fost alături, chiar și când lucrurile nu au fost simple”.
O prietenă mi-a spus odată că a primit hortensii după ce a ajutat pe cineva să treacă printr-o perioadă dificilă. Persoana respectivă nu știa ce să spună, dar a ales hortensiile pentru că, aparent, citise undeva că simbolizează recunoștința profundă și scuzele sincere. Mi-a rămas în minte povestea asta pentru că așa funcționează uneori. Alegem florile instinctiv, alteori căutăm semnificații, dar rezultatul e același: buchetul transmite exact ce nu reușim să punem în cuvinte.
Bujorul alb – eleganța care nu cere nimic înapoi
Bujorii au ceva regal, dar nu într-un mod arogant. Mai ales bujorii albi. Sunt voluminoși, plini, aromați, dar cumva păstrează o modestie în toată opulența lor. Poate pentru că se deschid treptat, petalele lor revelându-se încet, sau poate pentru că durează atât de puțin, ceea ce îi face și mai prețioși. E ceva temporar în frumusețea lor care te face să le prețuiești mai mult.
În China, bujorii au fost cultivați de milenii și considerați flori imperiale, simbolizând onoarea și respectul. Dar bujorii albi, în particular, au venit să reprezinte sinceritatea și recunoștința curată, fără așteptări ascunse. Când oferi un bujor alb cuiva, spui ceva simplu și totuși profund: „îți respect gestul și nu aștept nimic în schimb”. E o recunoștință fără condiții, fără calcule din spate.
Mi-aduc aminte că am văzut o scenă într-un film, cred că era francez, în care o femeie primea un buchet mic de bujori albi de la cineva care îi fusese profesor cu mulți ani în urmă. Nu era ziua ei, nu era nicio ocazie specială. Doar o mulțumire întârziată pentru răbdarea și încrederea din trecut. Scena era scurtă, fără dialog lung, dar m-a lovit cumva. Asta fac bujorii când sunt aleși bine, creează momente de recunoaștere liniștită.
Freziile – delicatețea care spune totul
Freziile sunt din categoria florilor pe care le vezi și te întrebi de ce nu sunt mai populare. Sunt atât de fine, colorate, parfumate. Poate tocmai pentru că sunt delicate și nu țin foarte mult, oamenii le aleg mai rar. Dar exact fragilitatea lor le face potrivite pentru mulțumiri subtile, pentru gesturi care nu vor să rămână eterne ci doar să marcheze un moment.
Am avut o colegă care îmi aducea câte o frezie când trecea pe lângă florăria din colțul străzii. Nu mereu, nu după un program, ci aleatoriu. Și de fiecare dată spunea „pentru cafele și pentru că asculți”. Nu era nimic grandios în gestul ăsta, dar alegerea florii spunea exact suficient. Freziile nu fac tam-tam. Vin cu un parfum dulce dar nu sufocant, cu culori vii dar nu agresive, cu o prezență care nu domină ci completează.
În limbajul florilor, frezia simbolizează inocența și gândurile sincere. Când alegi frezii pentru a exprima recunoștință, spui că gestul tău e lipsit de calcul. E o mulțumire spontană, venită din inimă, nu dintr-un sens al obligației sociale sau dintr-un manual de bune maniere.
Lisianthus – sofisticarea modestă
Lisianthus arată aproape ca un trandafir, dar nu e. Are petalele la fel de delicate, dispuse în spirale elegante, dar formele lui sunt mai deschise, mai prietenoase cumva. Există în alb, roz pal, violet deschis, chiar și în nuanțe bicolore. Prima oară când am văzut lisianthus alb am crezut că e o varietate ciudată de trandafir și am fost surprins să aflu că e cu totul altă specie, cu totul altă istorie.
Lisianthus-ul are o semnificație interesantă în diferite culturi. În unele părți e asociat cu aprecierea carismatică, adică recunoștința pentru personalitatea cuiva, pentru felul în care îți luminează ziua doar prin prezența lor. În alte interpretări, lisianthus simbolizează recunoștința pentru relațiile de lungă durată, pentru oamenii care au fost constanți în viața ta fără să facă gălăgie despre asta.
E o floare potrivită când vrei să mulțumești cuiva care nu a făcut neapărat ceva spectaculos, dar a fost acolo. Constant. Calm. Prietenos. Servicii de livrare flori au început să includă din ce în ce mai des lisianthus în compoziții tocmai pentru versatilitatea și eleganța lui discretă, pentru felul cum se potrivește în orice context fără să pară forțat.
Irișii – mesajul ascuns în fiecare culoare
Irișii sunt complicați, nu în sensul că ar fi greu de îngrijit sau de găsit, ci pentru că au atâtea straturi de semnificație încât trebuie să știi exact ce culoare alegi. Un iris albastru spune altceva decât unul galben. Unul alb transmite alt mesaj decât unul violet. E o chestie de nuanțe care contează mai mult decât crezi.
Pentru recunoștință, irișii galbeni sunt alegerea clasică. Galbenul irisului simbolizează pasiunea pentru viață și recunoștința pentru prietenie. E floarea pe care o oferi unui prieten apropiat care ți-a fost alături în momente cheie. Nu e romantic, nu e formal, e prietenos în sensul cel mai profund al cuvântului, fără cea mai mică ambiguitate.
Am citit odată despre o tradiție în sudul Franței unde irișii galbeni erau plantați la porțile caselor ca semn de bun venit și mulțumire pentru oaspeți. Nu erau flori tăiate oferite ceremonios, ci prezența lor constantă în grădină spunea ceva simplu: „ești binevenit aici și suntem recunoscători pentru compania ta”. Mi s-a părut o idee frumoasă, asta cu recunoștința înrădăcinată, nu doar exprimată temporar și uitată imediat.
Când nu e vorba doar despre floare, ci despre gest
Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre florile recunoștinței e că nu contează doar ce floare alegi, ci și cum o oferi. Un buchet enorm de trandafiri roșii poate părea mai degrabă o declarație decât o mulțumire. Dar trei campanule albastre într-un mic vas de ceramică spun exact ce trebuie, fără exagerare, fără ambiguitate.
Timing-ul contează, și contează mult. Unele mulțumiri sunt mai autentice când nu vin imediat după favor, ci câteva zile mai târziu, când persoana nu se mai așteaptă. Altele trebuie să fie spontane, în momentul respectiv, altfel se pierde esența. Nu există o regulă universală aici, dar există intuiție. Și cred că intuiția asta se formează când chiar observi persoana, când chiar vrei să îi spui mulțumesc din motive sincere, nu din politețe socială automată.
O cunoștință mi-a povestit că a primit o dată un singur fir de frezie într-un plic mic, cu un bilet care spunea simplu „mulțumesc că exiști”. Niciun context, nicio explicație suplimentară. Persoana care i-a trimis știa că ea adora freziile și că avea o perioadă grea. N-a fost un buchet mare, n-a fost un gest spectaculos, dar mi-a spus că l-a păstrat presat, floarea și biletul, ani de zile. Poate că asta e puterea recunoștinței subtile. Nu impresionează prin grandoare, ci rămâne prin sinceritate.
Contextul cultural și istoria ascunsă
Fiecare cultură are propriile ei tradiții legate de flori și recunoștință. În Japonia, există conceptul de „hanakotoba”, limbajul florilor, care e mult mai elaborat decât echivalentul victorian european. Acolo, nu doar specia contează, ci și numărul de flori, modul în care sunt aranjate, chiar și vasul ales. Totul poartă semnificație.
În tradițiile nordice, florile albe sunt aproape întotdeauna asociate cu puritatea intenției. Deci când vrei să mulțumești pe cineva și vrei să fii sigur că mesajul e primit curat, fără interpretări greșite, alege flori albe.
Campanule albe, bujori albi, frezii albe, toate au în comun sinceritatea directă, fără straturi de semnificații complicate.
Am citit undeva că în Persia medievală, gradinarilor curții le era dat să creeze aranjamente florale specifice pentru diferite ocazii, și pentru mulțumiri foloseau întotdeauna combinații de flori mici, delicate, fără parfumuri prea puternice. Ideea era că recunoștința nu trebuie să fie o invazie senzorială, ci o prezență plăcută, discretă, care nu te copleșește dar îți rămâne în minte.
Florile potrivite pentru diferite relații
Nu oferi aceleași flori profesoarei din liceu și celui mai bun prieten. Nu le trimiți aceleași flori mamei și colegului de serviciu care te-a acoperit când ai fost bolnav. Contextul relației modelează alegerea, și ar fi ciudat să ignori asta.
Pentru relații profesionale, eleganța discretă e esențială. Lisianthus alb sau campanule violet deschis sunt alegeri sigure. Transmit profesionalism și apreciere fără să sugereze nimic mai mult. Iar în medii corporative, unde fiecare gest e analizat și interpretat, subtilitatea chiar contează mai mult decât crezi.
Pentru prieteni apropiați, poți fi mai personal, mai relaxat în alegere. Irișii galbeni, freziile multicolore, chiar și combinații neobișnuite care reflectă personalitatea persoanei respective. Un prieten care iubește grădinăritul ar aprecia poate mai mult o plantă de campanula vie decât un buchet tăiat. E tot un gest de recunoștință, dar personalizat, adaptat exact la persoana respectivă.
Pentru familie, bujorii albi sau hortensiile funcționează frumos. Au o căldură naturală, o familiaritate care nu pare pretențioasă sau artificială. Când mama ta ți-a gătit mâncarea preferată sau tata și-a luat timp să te ajute cu ceva din casă, bujorii spun „văd tot ce faci pentru mine” fără să transforme momentul într-o dramă emoțională sau într-un spectacol nepotrivit.
Aromele discreției
Un aspect pe care mulți îl neglijează când aleg flori pentru recunoștință e parfumul, deși ar trebui să fie printre primele considerente. Florile cu parfumuri foarte intense pot fi copleșitoare, mai ales în spații mici sau pentru persoane sensibile. Recunoștința subtilă vine și cu mirosuri subtile, cu arome care nu atacă simțurile.
Freziile au un parfum dulce, dar niciodată agresiv sau înțepător. Bujorii miros a fresh, a primăvară nouă, dar nu sufocă camera. Campanulele nu au aproape deloc parfum, ceea ce le face perfecte pentru orice context și pentru orice persoană. Chiar și lisianthus-ul, deși arată luxos și elaborat, e aproape inodor, deci nu distrage prin miros ci doar prin prezență vizuală.
Am avut o profesoară în facultate care era alergică la majoritatea parfumurilor florale. Studenții care voiau să îi mulțumească la final de semestru învățaseră rapid să aleagă fie irișii, care au un miros foarte slab, fie campanule. Era un mic detaliu, dar unul care arăta că chiar le păsa de persoana respectivă, nu doar bifau un ritual social obligatoriu.
Florile ca început de conversație
Uneori, florile nu sunt doar mulțumire, ci și o invitație la dialog. Când oferi cuiva un buchet mic și neobișnuit, de exemplu campanule și frezii împreună, sau lisianthus violet și irișii galbeni, adesea persoana întreabă „de ce tocmai acestea?”. Și atunci ai ocazia să explici, să spui povestea din spatele alegerii, să transformi gestul într-o conversație autentică care merită purtată.
Mi-aduc aminte că un coleg mi-a oferit odată un mic buchet de frezii roz după ce îl ajutasem cu un proiect complicat. M-a surprins alegerea, pentru că de obicei oamenii aleg trandafiri sau crizanteme, ceva mai standard. Când l-am întrebat de ce frezii, mi-a spus că mama lui le planta în grădină când era mic și mereu îi păreau florile fericirii simple. Am râs amândoi, dar gestul și-a păstrat căldura și semnificația. Nu mai țineam minte proiectul la care lucrasem împreună, dar țineam minte freziile și conversația aia scurtă.
Sfârșitul firesc al lucrurilor
Florile se ofilesc. E natura lor, nu poți schimba asta. Și poate că asta le face și mai valoroase pentru exprimarea recunoștinței, sunt temporare, ca și gesturile pe care le mulțumim. Nimeni nu așteaptă ca un favor să fie răsplătit la nesfârșit, nimeni nu vrea să simtă că datorează ceva pentru totdeauna. Florile spun ceva simplu dar profund: „îți mulțumesc pentru acest moment, pentru acest gest, pentru cine ești acum”.
Fără presiunea permanenței, fără obligația eternă care devine povară.
Am observat că oamenii care primesc flori delicate, campanule, frezii, lisianthus, de obicei le prețuiesc exact pentru că știu că nu vor dura. Le pun într-un loc vizibil, le privesc în zilele următoare, le lasă să fie frumoase cât pot fi. Nu e tristețe în dispariția lor, e doar acceptarea ciclului natural. La fel și recunoștința autentică, nu trebuie să fie veșnică ca să fie reală și semnificativă.
Cred că asta e farmecul florilor subtile de recunoștință. Nu încearcă să impresioneze prin mărime sau preț, nu vor să rămână veșnic în vază, nu fac declarații grandioase care să rezune în toată casa. Pur și simplu sunt acolo, frumoase, delicate, sincere. Și spun exact ce trebuie spus, fără cuvinte mari, fără exagerare forțată.
Doar o mică recunoaștere pentru un gest mare sau pentru prezența constantă a cuiva în viața ta. Atât de simplu în aparență, și totuși atât de potrivit când e făcut cu gândul la persoana care primește.
Cultură
The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași
O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.
De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.
–
O noapte de opulență și farmec
Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.
Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.
Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.
–
Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal
Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.
Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.
Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.
–
O moștenire a eleganței care continuă
Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.
Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.
Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.
Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 4 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 8 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 7 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

