Administrație locală
Cum ajunge o veste neverificată de la piață în grupul de familie
Dimineața, la piață, o doamnă cu plasa în mână spune pe un ton scăzut că de luni se schimbă ceva important, iar vânzătorul de la tarabă dă din cap, ca și cum ar ști deja. Peste o oră, aceeași frază apare în grupul de familie, cu trei semne de exclamare și cu precizarea că s-a auzit de la cineva sigur. Până seara, vărul din alt oraș o dă mai departe, cu un detaliu în plus. Nimeni nu minte cu intenție. Totuși, de fiecare dată, drumul acesta mic și previzibil transformă o bănuială într-o certitudine. Am urmărit câteva astfel de drumuri, în piețe, în scări de bloc și pe telefoane, și merită povestite.
Piața, înainte de ora nouă
Dacă stai zece minute lângă o tarabă cu verdețuri, auzi o hartă întreagă a orașului. Cine a mai urcat prețul la lapte, ce se zice despre noua stradă închisă, cine a fost văzut ieri la primărie. Vorbele circulă ușor pentru că sunt spuse față în față, între oameni care se cunosc, și au greutatea unei priviri sigure.
Observi repede și un tipar. Cu cât o informație e mai gravă, cu atât e spusă mai încet și cu atât e mai lungă lista de oameni care o confirmă dintr-o privire. Nimeni nu întreabă de unde vine. Cel mult, cineva spune că a auzit-o și el de la un cunoscut care lucrează într-un birou important. Lanțul se oprește, de obicei, la un om pe care nu-l cunoaște nimeni, iar tocmai acest om fără nume dă povestirii autoritate.
Vânzătorii au o regulă nescrisă: nu contrazici o veste în fața clienților, pentru că pierzi complicitatea. Așa că dai din cap. Iar capul dat creează impresia unui acord general, și mai departe se duce acasă, în plasa de cumpărături, împreună cu cartofii și cu usturoiul. E o formă de politețe care, fără să vrea, hrănește zvonul.
Se mai întâmplă ceva la piață, la fel de discret: oamenii compară vestea cu ce știu ei deja. Dacă ceea ce aud se potrivește cu o grijă pe care o au, o cred mai ușor. Cine se teme de scumpiri crede orice despre prețuri, cine se teme de controale crede orice despre amenzi. Vestea găsește un loc pregătit în minte și se așază acolo fără să mai fie cercetată.
Telefonul din buzunar
Același lucru, dar la viteză mai mare, se petrece pe telefon. Un mesaj vocal de patruzeci de secunde, o captură de ecran cu un text tăiat, o poză cu un afiș ce nu are dată. Toate circulă în grupurile de familie și de prieteni cu o viteză pe care piața nu o va avea niciodată. Diferența e că, în piață, ai fața omului în față; pe telefon, ai doar un nume și o fotografie rotundă.
Când vrem să vedem ce se întâmplă cu adevărat în țară, e util să avem un loc la care ne întoarcem, nu zece grupuri care repetă același lucru. Pentru unii poate fi o secțiune de știri bine ținută, cum e noutăți zilnice din România, unde ce se întâmplă în țară apare într-o rubrică de sine stătătoare, ușor de recitit. Nu garantează nimic în locul nostru, dar ne oferă un punct fix de comparație.
Am observat că cei mai atenți oameni din grupurile pe care le știm sunt cei care răspund mai târziu. Nu primii, nu cei mai tari la zbieratul digital. Cineva care scrie după o oră că a verificat și nu e chiar așa are, de multe ori, mai mult efect decât zece reacții cu inimioare. E un gest mic, dar schimbă ritmul conversației.
Mai e o scenă pe care am întâlnit-o de mai multe ori: omul care a stat la coadă la ghișeu și vine cu vestea de acolo. Povestește exact ce a spus funcționara, cu tonul ei, cu pauza ei. Ascultătorii îl cred pentru că a fost acolo. Însă el a auzit doar o jumătate de conversație, iar a doua jumătate a rămas la ghișeu. Se întâmplă mereu ca regula, așa cum a înțeles-o, să fie puțin mai aspră sau mai blândă decât cea reală, iar lumea o ia drept lege.
Scara blocului și lanțul de vecini
La scara blocului, vestea ia altă formă. Aici nu mai e vorba de tarabă, ci de lift, de ușa de la intrare, de avizierul cu un anunț lipit strâmb. O vecină de la etajul trei povestește că va veni cineva să schimbe contoarele. Cea de la patru adaugă că, dacă nu ești acasă, vei plăti amendă. Bărbatul care urcă scările spune că a mai văzut așa ceva în altă parte. Fiecare adaugă un detaliu, nimeni nu verifică.
Scenele acestea seamănă între ele mai mult decât am crede. Un fragment adevărat, o interpretare, o teamă, un exemplu din altă parte. Așa se construiește o poveste care sună credibil pentru că fiecare element are un sâmbure de adevăr. Doar întregul e fals sau, mai rău, nefondat.
Un lucru care ajută e să aflăm de la sursa directă. Un afiș lipit pe ușă are, de obicei, un număr, un nume, o dată. Dacă lipsesc, înseamnă că textul nu e încă verificat. Un telefon dat la administrație durează trei minute și oprește un val de panică în tot blocul. Pare puțin, dar oamenii care fac acest telefon sunt, de fapt, cei care țin vorbele în frâu.
Toate astea se văd și seara, la masă. Cineva povestește ce a citit pe telefon, altcineva dă din cap, un al treilea spune că a auzit același lucru la serviciu. Trei surse, deși toate trei pornesc, probabil, din același loc. Când observi asta, începi să numeri nu câți oameni spun un lucru, ci câte locuri diferite îl spun. De obicei, numărul e mult mai mic decât pare.
Întrebările care opresc un zvon
Dacă ar fi să cerem ceva unei vești șocante înainte să o credem, ar fi trei lucruri: cine a spus-o prima dată, cum se poate verifica și ce se pierde dacă mai aștept o oră. Pare puțin, dar aceste trei întrebări sunt suficiente în cele mai multe cazuri. Un text care nu are sursă, care cere să fie dat mai departe urgent și care folosește litere mari pentru a ne speria merită doar o pauză.
Pentru cine vrea o listă mai ordonată, există un material de pe oppinio.ro despre veștile șocante, care pornește de la același tip de mesaj primit de la o rudă, cu semne de exclamare și cu promisiunea că se întâmplă chiar în această săptămână. Aduce cinci întrebări simple, care se pot memora și folosi pe loc, fără aplicații și fără cunoștințe speciale.
Observ că, în practică, oamenii nu au nevoie de teorie, ci de un obicei. Un obicei de felul: nu apăs pe trimite înainte să citesc până la capăt. Sau: întreb mai întâi pe cineva care se pricepe. Obiceiurile mici se instalează greu, dar odată instalate ne scutesc de multe situații jenante, ca atunci când, a doua zi, trebuie să ne cerem scuze în același grup în care am dat alarma.
Mai ajută și o privire la ora la care a fost trimis mesajul. Cele mai multe vești false circulă seara târziu, când oamenii sunt obosiți și nu au chef să caute. Mesajele trimise noaptea, pe fugă, cu litere mari și fără semnătură, au un aer de urgență care ne grăbește. Dimineața, la o cafea, aceleași rânduri par adesea mult mai puțin convingătoare. Așteptarea până dimineață, pur și simplu, alungă o parte din ele.
Cum se repară o greșeală după ce a plecat
Se întâmplă să dăm mai departe ceva fals. E omenesc. Contează ce facem după aceea. Cel mai bun gest este cel mai simplu: să scriem în același loc, în aceeași conversație, că am aflat între timp altceva și să corectăm. Fără dramatism, fără lungi explicații. Oamenii înțeleg, iar cei care au dat deja mai departe pot face și ei o corectură.
Greu e mai ales cu rudele mai în vârstă, care iau în serios fiecare mesaj primit și nu au timpul sau răbdarea să verifice. Aici ajută o conversație blândă, nu un reproș. În loc de o replică acuzatoare, merge mai bine o întrebare calmă: de unde ți-a venit mesajul, să ne uităm împreună? Răspunsul vine mai repede, iar relația rămâne întreagă.
Un alt gest util, la scara blocului sau în piață, este să spunem cu glas tare că nu știm dacă e adevărat. Pare o sinceritate banală, dar rupe lanțul. Cel care a vrut să adauge un amănunt se oprește și el. Iar când un om mai respectat în grup spune asta, ceilalți se simt liberi să facă la fel, fără teama că vor părea naivi.
Mâine dimineață, dacă auzi o veste care ți se pare prea mare ca să fie adevărată, nu o contrazice și nu o repeta. Întreabă doar de unde vine și așteaptă o oră. Citește apoi dintr-o sursă la care te întorci de obicei. Dacă totul se confirmă, vei putea spune mai departe cu conștiința împăcată. Dacă nu, vei fi scutit de o scuză în grupul de familie și vei fi dat, fără zgomot, un exemplu bun celor din jur.
Administrație locală
Greșeli în acte: cum le observi și cum le corectezi la timp
O greșeală într-un act oficial, de la o literă schimbată în nume până la o dată greșită, se observă cel mai ușor printr-o comparație sistematică cu alte documente și se corectează cel mai simplu dacă acționezi imediat, la instituția care a emis actul. Cu cât aștepți mai mult, cu atât greșeala se propagă în alte documente. Criteriile de mai jos te ajută să decizi cum și unde acționezi.
Criteriul 1: ce fel de greșeală este?
Nu toate erorile sunt la fel. O greșeală materială, de transcriere, de exemplu o literă lipsă sau o cifră inversată, se tratează diferit față de o eroare de fond, cum ar fi o dată greșită a unui eveniment sau un nume întreg diferit. Prima categorie se corectează, în general, pe baza unor documente care dovedesc varianta corectă; a doua poate cere proceduri mai complexe și, uneori, intervenția unei instanțe. Identificarea tipului de eroare te ajută să știi ce documente aduni și la cine mergi.
Criteriul 2: unde a apărut greșeala?
Stabilește dacă eroarea este în actul original (de exemplu un certificat de stare civilă) sau într-un document derivat (un act de identitate, un contract, o diplomă). Dacă greșeala vine din actul-sursă, corectura trebuie făcută acolo, apoi se actualizează restul. Dacă a apărut doar într-un act derivat, instituția care l-a emis poate repara, pe baza actului-sursă. A încerca să corectezi o eroare doar „la capăt”, fără a verifica sursa, duce la repetarea ei.
Criteriul 3: cât de repede acționezi
Erorile descoperite imediat, la ghișeu, se repară de obicei pe loc sau în câteva zile. Cele descoperite după luni sau ani pot cere mai multe documente și răbdare. De aceea, verificarea atentă a fiecărui act nou, înainte de a pleca, este cea mai bună prevenție. Dacă ai observat o greșeală tardiv, nu o ignora: ea poate bloca o tranzacție, un contract sau o călătorie exact când ai nevoie de document.
Cum observi o greșeală: lista de verificare
- Citește fiecare rubrică, nu doar numele și data nașterii.
- Compară cu documentele existente: certificat de naștere, act de identitate, certificat de căsătorie.
- Verifică ortografia, inclusiv diacriticele și prenumele multiple.
- Controlează seriile, numerele și codurile de identificare.
- Uită-te la adresă, data eliberării și valabilitate.
- Cere unei alte persoane să citească și ea documentul; ochii proaspeți observă mai multe.
Cum corectezi: rectificarea actelor de stare civilă
Pentru actele de stare civilă, corectarea unei erori se numește rectificare și se desfășoară după reguli precise, la serviciul competent sau, în anumite cazuri, prin hotărâre judecătorească. Documentele necesare, ordinea pașilor și situațiile în care procedura se complică sunt prezentate în materialul despre rectificarea actelor de stare civilă și corectarea unei greșeli, util pentru a-ți face o idee înainte de prima vizită. Nu încerca să modifici documentul tău, cu pixul sau altfel: un act modificat de mână își pierde valoarea.
Ce documente aduni, în general
- actul greșit, în original;
- documentele care dovedesc varianta corectă (certificate de naștere ale părinților, acte de identitate, diplome);
- o cerere scrisă, în care explici eroarea și ceri corectarea;
- dovada plății unor taxe, dacă se cer;
- orice alt înscris care susține cererea.
Cere, în prealabil, lista exactă la instituția competentă. Informațiile generale despre acest tip de acte sunt reunite în secțiunea stare civilă.
Ce se întâmplă după corectare
Odată corectat actul-sursă, primești un document actualizat, uneori cu mențiuni pe margine. Apoi trebuie actualizate celelalte documente care conțineau eroarea: actul de identitate, conturile bancare, contractele, evidențele medicale sau școlare. Fă o listă și bifează-le pe rând. Păstrează dovada corectării, pentru că vei avea nevoie de ea ca să explici, dacă ți se cere, de ce există două variante ale unui nume sau ale unei date în arhive.
Un exemplu: o literă care a blocat un dosar
Camelia a descoperit, când a cerut un pașaport, că prenumele din certificatul de naștere avea o literă diferită față de cel din actul de identitate. Funcționarul nu a putut continua procedura până la clarificare. Ea a început cu actul-sursă, certificatul de naștere, a adunat documentele părinților care confirmau forma corectă și a depus cererea de rectificare. Abia apoi a actualizat actul de identitate. Procesul a durat câteva săptămâni, dar a evitat ca eroarea să se mai răspândească. Dacă ar fi observat greșeala la prima eliberare, ar fi rezolvat-o într-o singură vizită.
Greșeli de evitat în procesul de corectare
- să amâni până când ai nevoie urgentă de document;
- să te bazezi pe intermediari care promit rezultate rapide fără acte;
- să depui cereri contradictorii la instituții diferite;
- să nu păstrezi copii ale cererilor depuse;
- să nu verifici documentul nou pe loc, la primire.
Cum previi greșelile pe viitor
Când completezi formulare, scrie citeț și verifică de două ori datele. Când primești un act, citește-l la ghișeu. Cere ca numele să fie scris exact ca în actul de identitate și păstrează un document-model, cu ortografia corectă, pe care îl poți arăta. Pentru alte teme administrative, ghidurile din GhidulZilei descriu procedurile pe etape.
Când merită să ceri sfatul unui specialist
Dacă eroarea afectează date de fond, cum ar fi filiația, cetățenia sau identitatea, ori dacă documentele care o dovedesc lipsesc, un jurist te poate ghida. De asemenea, dacă instituția refuză o cerere fără motive clare, ai dreptul să ceri o motivare scrisă și să afli ce căi de atac există. Nu semna declarații pe care nu le înțelegi și păstrează toate comunicările.
Calmul ajută
O greșeală într-un act este neplăcută, dar de regulă se poate repara. Nu te certa cu funcționarii și nu căuta vinovați; concentrează-te pe documente și pe pașii corecți. Cu dovezile potrivite și cu răbdare, procedura se încheie, iar actele tale ajung să spună ceea ce trebuie.
Administrație locală
Moștenitorii minori: cine administrează bunurile până la majorat
Un minor poate moșteni, dar nu poate administra singur bunurile primite. Până la majorat, bunurile sunt gestionate de reprezentantul legal, de regulă părintele sau tutorele, iar actele importante, precum vânzarea unui imobil, cer în mod obișnuit și încuviințarea autorității competente. Răspunsurile de mai jos explică, pe întrebări, cum funcționează aceste reguli și ce trebuie să știe familia.
Poate un copil să moștenească?
Da. Capacitatea de a avea drepturi începe de la naștere, deci și un copil mic poate fi moștenitor, indiferent de vârstă. Mai mult, legea îl protejează pe cel conceput dar nenăscut la data decesului, dacă se naște viu. Ce nu poate face copilul este să exercite singur drepturile: pentru a accepta sau a renunța la o moștenire, de exemplu, are nevoie de un reprezentant. Cota lui din moștenire este aceeași ca a oricărui alt moștenitor din aceeași clasă, fără reduceri pe motiv de vârstă.
Cine decide pentru minor: acceptă sau renunță?
Alegerea moștenirii în numele minorului o face reprezentantul legal, adică părintele sau tutorele. Pentru acte cu consecințe importante, cum este renunțarea, legea cere de regulă o încuviințare prealabilă din partea instanței de tutelă sau a unei autorități similare, tocmai pentru a preveni decizii în dezavantajul copilului. Regulile exacte și procedura diferă în funcție de situație, așa că notarul și instanța sunt cei care trebuie întrebați pas cu pas. Pentru a vedea cine se află, în general, pe lista moștenitorilor legali, citește explicațiile despre ordinea moștenitorilor legali.
Cine administrează bunurile până la majorat?
Administrarea revine părinților, care îl reprezintă pe copil și îi gestionează patrimoniul cu prudență, ca pe propriile bunuri, dar în interesul copilului. Dacă ambii părinți au decedat sau nu pot exercita drepturile părintești, intră în joc tutela: o persoană desemnată de instanță administrează bunurile și are o răspundere mai strictă. Administratorul nu este proprietarul bunurilor și nu le poate folosi pentru nevoi proprii. Veniturile, de pildă chiria dintr-un apartament moștenit, trebuie folosite pentru întreținerea și educația copilului, nu pentru cheltuieli ale adulților.
Ce acte pot face părinții fără aprobare și ce acte cer încuviințare?
Actele curente de administrare, cum sunt plata taxelor sau reparațiile mici, nu cer, de regulă, formalități speciale. Actele mai grave, de pildă vânzarea sau ipotecarea unui imobil, donația ori renunțarea la un drept, necesită în general încuviințarea instanței sau a autorității de tutelă. Fără ea, actul poate fi anulat, ceea ce pune în dificultate și pe cumpărător. De aceea, un notar nu va autentifica un contract care implică bunurile unui minor fără verificarea acestor condiții.
- Acte de administrare curentă: plata impozitelor, întreținerea bunurilor, încasarea chiriilor.
- Acte care cer de obicei încuviințare: vânzare, ipotecare, donație, renunțare la moștenire, partaj.
- Acte interzise: folosirea bunurilor copilului în beneficiul personal al părintelui.
Ce se întâmplă dacă interesele părinților și ale copilului sunt în conflict?
Situația nu este rară: părintele supraviețuitor și copilul sunt ambii moștenitori ai aceluiași defunct, iar partajul îi pune în poziții opuse. Într-un asemenea caz, părintele nu se poate reprezenta pe sine și pe copil în aceeași operațiune, pentru că interesele lor pot fi contrare. Legea prevede, în astfel de situații, desemnarea unui curator special care să apere interesele copilului în actul respectiv. Este o garanție importantă, nu o formalitate: ea protejează copilul de o împărțire inegală, făcută în grabă.
Ce se întâmplă când minorul împlinește majoratul?
La majorat, tânărul preia controlul asupra bunurilor. Administratorul trebuie să-i dea socoteală: să predea bunurile, să arate încasările și cheltuielile și să explice gestiunea. Dacă a existat o administrare neglijentă sau abuzivă, fostul minor poate cere despăgubiri. Pentru a evita surprizele, e util ca administratorul să țină o evidență simplă, cu acte justificative, pe toată perioada. Documentația ordonată face ca predarea să fie rapidă și lipsită de tensiuni.
Se pot proteja bunurile minorului în mod special?
Da, prin câteva măsuri prudente. Cine lasă moștenire unui copil poate prin testament să desemneze o persoană de încredere care să administreze bunurile, în limitele legii, sau să stabilească modalități de folosire a veniturilor. Banii primiți de un minor pot fi păstrați în conturi destinate copilului, iar sumele mai mari merită gestionate cu sprijin de specialist. Imobilele moștenite pot fi închiriate pentru a produce venit sau păstrate, după cum este mai bine pentru copil.
Ce rol are notarul când printre moștenitori sunt minori?
Notarul verifică din primul moment dacă există moștenitori minori și îi atrage atenția părintelui sau tutorelui asupra formalităților speciale. El poate cere dovezi privind reprezentarea, poate explica necesitatea încuviințării pentru anumite acte și poate refuza instrumentarea unui act care ar încălca interesul copilului. Rolul lui este preventiv: scopul este ca procedura să se încheie corect de la început, fără riscul anulării ulterioare.
De unde poți obține ajutor?
Notarul care instrumentează succesiunea este primul interlocutor, deoarece el vede dacă printre moștenitori sunt minori și ce formalități trebuie respectate. Autoritatea tutelară din localitate poate oferi informații despre procedurile de încuviințare. Dacă apar conflicte în familie, un avocat poate reprezenta interesele copilului sau ale părintelui, după caz. Pentru o orientare generală despre cum se desfășoară procedura, vezi secțiunea despre moșteniri, unde subiectele sunt prezentate pe înțeles.
În esență, regula de bază rămâne simplă: bunurile unui minor sunt ale lui, iar cei care le administrează o fac în numele și în folosul lui. Dacă te afli într-o astfel de situație, nu amâna discuția cu un specialist și păstrează toate actele care dovedesc ce s-a încasat și ce s-a cheltuit, pentru ziua în care copilul va cere socoteală.
Administrație locală
Sfaturi simple despre copiile de rezervă ale telefonului zi de zi
O copie de rezervă a telefonului înseamnă o a doua variantă a pozelor, contactelor și documentelor tale, păstrată în altă parte. Dacă pierzi sau strici aparatul, nu pierzi și amintirile. Pașii de mai jos sunt simpli și îi poți pune în practică încă de azi, fără cunoștințe tehnice. Dacă vrei și alte teme, poți arunca un ochi pe web-cafe.ro.
De ce merită să faci backup
Telefonul se pierde, se fură, cade sau se strică fără avertisment. Cu o copie recentă, îți muți datele pe un aparat nou în câteva minute. Fără ea, rămâi cu nimic din ce era doar în memoria internă.
Ce să salvezi mai întâi
- fotografiile și videoclipurile, care sunt cel mai greu de refăcut;
- contactele și calendarul;
- mesajele și istoricul aplicațiilor de chat, dacă aplicația permite;
- documentele importante: copii după acte, bonuri, bilete;
- setările și lista de aplicații, ca să refaci ușor telefonul.
Trei locuri unde poți păstra copiile
Serviciul în cloud al telefonului
Sistemele Android și iOS oferă propriul serviciu de copiere automată. Îl activezi din setări, alegi ce se salvează și când. Este varianta cea mai comodă, pentru că funcționează singură, de obicei noaptea, când telefonul se încarcă și are conexiune la internet.
Calculatorul sau un disc extern
Conectezi telefonul prin cablu și muți fotografiile într-un dosar. Metoda nu depinde de internet și nu implică abonamente. Dezavantajul e că trebuie să o faci tu, deci stabilește o zi fixă în fiecare lună.
Un al doilea serviciu
Specialiștii recomandă regula 3-2-1: trei copii, pe două tipuri de suport, dintre care una într-un loc diferit. Pentru fotografiile care contează cu adevărat, ține una în cloud și una pe un disc de acasă.
Obiceiuri simple pentru fiecare zi
Verifică o dată pe săptămână dacă ultima copie s-a făcut. Setările arată de obicei data ultimei salvări; dacă este veche de mai multe zile, ceva nu merge. Eliberează și spațiul din cont, fiindcă un cont plin oprește copierea fără să te anunțe clar.
Protejează contul cu o parolă puternică și cu verificare în doi pași. O copie de rezervă accesibilă oricui devine ea însăși o problemă. Nu partaja parola cu nimeni și nu o salva în aceleași fotografii.
Testează o restaurare
Un backup neverificat poate da o falsă liniște. O dată pe an, încearcă să recuperezi o fotografie sau un fișier dintr-o copie. Dacă reușești, ai confirmarea că sistemul funcționează. Dacă nu, mai ai timp să repari ceva înainte să fie nevoie cu adevărat. La fel de utilă este și o curățenie anuală: șterge duplicatele și capturile de ecran inutile, ca să nu plătești spațiu pentru gunoaie digitale.
Când schimbi telefonul
Înainte de înlocuire, fă o copie completă chiar în ziua respectivă, nu doar pe cea automată de acum câteva nopți. Conectează noul aparat la același cont și urmează asistentul de configurare. Păstrează telefonul vechi neșters până când ai verificat că poze, contacte și aplicații au ajuns pe cel nou. Pentru alte repere de acest fel poți consulta pagina principală.
Recomandarea practică
Ca multe alte teme digitale pe care le poți citi pe web-cafe.ro, backup-ul cere doar puțină disciplină. Deschide azi setările telefonului, pornește copierea automată și verifică ce se salvează. Fixează în calendar o notă lunară pentru copia pe disc. O mică rutină te scutește de multă supărare, iar web-cafe.ro rămâne o resursă la care poți reveni când ai nevoie de un nou punct de plecare.
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 5 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 9 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 8 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

