Administrație locală
Curățenie digitală la sfârșit de lună, cu nepotul alături
În ultima săptămână din lună, doamna Lucia își face ordine. Nu în dulapuri, ci în telefon. Joi după-amiază, după ore, vine nepotul ei, Radu, își lasă ghiozdanul în hol și întreabă la fel ca întotdeauna: ce nu merge de data asta? De obicei, răspunsul e același: memoria plină, notificări care nu se mai opresc, un mesaj de la bancă pe care nu știe dacă să-l creadă. Scena se repetă în multe case, cu alte nume și alte telefoane. Cine preferă lucrurile simple nu are nevoie de aplicații noi, ci de un obicei: o dată pe lună, cu un om de încredere alături, se pune ordine în ce e digital. Mai jos e o relatare de teren, cu momentele din care se compune o astfel de după-amiază și cu lucrurile pe care merită să le ai în vedere.
De ce tocmai ultima săptămână din lună
Nu e o regulă scrisă nicăieri, dar funcționează. În ultima săptămână, facturile au sosit sau sunt pe cale să sosească, abonamentele își fac reînnoirea și mesajele se adună. Oamenii sunt oricum cu gândul la socoteli, deci e momentul cel mai firesc pentru o verificare. Radu o numește inventarul, dar bunica preferă cuvântul curățenia.
Alegerea unei zile fixe scutește de dilema când mă apuc. Doamna Lucia și-a trecut în calendar joia din penultima săptămână. Pe masă stau un pahar cu apă, o foaie albă și ochelarii. Telefonul stă cu ecranul în sus, iar ea nu se mai uită la ceas.
Mai contează și durata. O oră e suficientă pentru ce e de făcut într-o lună obișnuită. Dacă lucrurile se întind, înseamnă că ai amânat prea mult sau că ai încercat să rezolvi totul odată. În cazul acesta, notați ce a rămas pe foaie și continuați luna viitoare, fără grabă.
Radu mai spune că ritualul îi place pentru că bunica nu se simte lăsată în urmă. Ea, la rândul ei, spune că învață mai bine când nu o grăbește nimeni și când nu i se ia telefonul din mână.
Telefonul: fotografii, mesaje, loc liber
Prima oprire este galeria. Sute de poze cu aceeași farfurie, capturi de ecran uitate, imagini primite pe grupuri. Nu toate merită păstrate. Radu le sortează cu degetul mare, iar bunica are ultimul cuvânt: aia o păstrăm, e cu pisica. Uneori se oprește și povestește de unde e o fotografie, iar ora se mai prelungește cu zece minute, dar nimeni nu se supără.
Apoi vin mesajele. Se șterg conversațiile vechi, cele cu reclame, cele din grupuri la care nu mai vrea să fie. Se verifică cât loc a rămas. Dacă memoria e aproape plină, se alege ce se mută pe un card sau în alt loc sigur, ales de comun acord, și se explică pe înțeles ce înseamnă fiecare variantă.
În sfârșit, se uită la aplicațiile instalate. Cele pe care nu le-a deschis de o lună pleacă. Cele pe care nu le recunoaște se caută pe internet înainte de decizie, ca să nu șteargă din greșeală ceva ce telefonul are nevoie. Radu nu face nimic fără să spună ce face, iar acesta este secretul: omul de încredere nu apasă în locul tău, ci te învață să apeși.
Când telefonul e în sfârșit liber, Radu face o ultimă probă: îl repornește, deschide câteva aplicații și o roagă pe bunica să dea un apel. Dacă totul merge, curățenia e încheiată. Dacă nu, notează pe foaie ce s-a stricat și caută cauza data viitoare. Nimeni nu se supără, pentru că se știe de la început că e un proces, nu un examen.
Parolele și abonamentele, pe o foaie scrisă de mână
Aici apar de obicei cele mai mari emoții. Parole uitate, conturi create în grabă, abonamente începute gratuit pentru o lună și uitate. Nu e nevoie de un program complicat; o foaie scrisă de mână, ținută într-un loc sigur din casă, face treabă bună. Pe ea se trec numele serviciilor, nu și datele care le-ar putea deschide altcuiva în caz de pierdere.
Pentru cei care vor să țină pasul cu noutățile fără să se piardă în jargon, există suficient material scris pe înțelesul tuturor, inclusiv noutăți din zona tech pe Reporter MEDIA, la care poți reveni când simți nevoia să înțelegi ce se schimbă în jurul tău. Doamna Lucia ia câte un subiect pe lună și îl discută cu Radu, ca pe o temă de la școală.
Abonamentele se verifică la final: ce plătești, ce folosești, ce poți opri. Un abonament uitat pe un card poate costa luni la rând fără să-ți dai seama. Și o regulă de bază: coduri primite prin mesaj și date de card nu se spun nimănui, nici măcar celui care te ajută. Omul cu adevărat de încredere înțelege asta imediat.
Fotografiile care circulă pe grupuri: cine le-a făcut și de ce arată așa
Într-o seară, doamna Lucia a primit de la o cunoscută o fotografie cu o mulțime furioasă, însoțită de un text alarmant. A vrut s-o trimită mai departe. Radu a rugat-o să aștepte cinci minute. Au căutat împreună de unde vine imaginea, cine a publicat-o prima dată, dacă apare în vreo sursă cunoscută. Nu au găsit nimic clar și au hotărât să n-o transmită.
Lecția a rămas: o imagine nu dovedește singură ce spune textul de sub ea. Contează cadrul ales, momentul surprins, ce a rămas în afara cadrului. Doi oameni pot privi aceeași fotografie și pot înțelege lucruri diferite, în funcție de felul în care e tăiată sau titrată.
De aceea, la curățenia lunară a intrat și un obicei nou: când primești o poză care te enervează sau te sperie, o lași o zi pe măsuță și o verifici abia apoi. Se pierde puțin din avântul de a o distribui, dar se câștigă liniștea de a nu fi răspândit ceva fals. Radu spune că jumătate din știrile care îl impresionează pe la școală se dovedesc, a doua zi, mai puțin dramatice.
Ce face o fotografie dintr-o știre
Într-o altă joi, discuția a ajuns la ziare și la site-uri. Bunica voia să știe de ce poza de pe prima pagină arată uneori altfel decât ce își închipuia ea din titlu. Radu, care citise ceva, a găsit pe loc un răspuns practic: cineva alege imaginea și o pregătește, iar acel om hotărăște o parte din impresia cititorului. Pentru detalii, merită parcurs un material de pe Reporter MEDIA despre imagine și rolul editorului de imagine, care explică pe larg cum influențează imaginea felul în care publicul primește o știre.
Doamna Lucia a ascultat și a spus: deci și eu fac la fel când aleg poza pentru nepoți. Avea dreptate. Atunci când alegi ce arăți din ziua de naștere, tai din cadru, lași o poză afară, hotărăști povestea. Diferența e că acolo intenția e bună, pe când pe grupurile de mesaje intenția poate fi alta.
De la discuția aceea, bunica se uită cu alți ochi la ziare. Nu mai crede orbește și nici nu respinge tot. Pune întrebări simple: cine a făcut poza, când, unde, ce lipsește din ea. Sunt întrebări pe care le poate pune oricine, fără studii speciale, și care schimbă mult felul în care citești presa de zi cu zi.
Cum alegi omul de încredere
Nu orice om priceput este și omul potrivit. Cel care te ajută trebuie să aibă răbdare, să explice în loc să facă singur și să nu te grăbească. Radu, de pildă, are o regulă: dacă bunica nu a înțeles ce a făcut, repetă. Nu se supără și nu ridică tonul. De multe ori, ajutorul vine de la un nepot, un vecin, un fost coleg, uneori de la o rudă care locuiește în alt oraș, dar vorbește la telefon în fiecare duminică.
E bine ca persoana aceasta să nu ceară parole și coduri de siguranță. Dacă are nevoie să intre într-un cont, o face sub ochii tăi, cu telefonul în mâna ta. Orice sugestie de a trimite bani, de a instala un program necunoscut sau de a da date personale pe ocolite merită refuzată ferm.
La final, o recompensă mică face lucrurile mai plăcute. Doamna Lucia îi pregătește lui Radu un ceai cald și o felie de cozonac. Curățenia digitală devine astfel un ritual al familiei, nu o corvoadă, iar legătura dintre generații se întărește fără ca nimeni să facă un efort deosebit.
Merită spus că nu toți nepoții sunt la îndemână. Pentru cei care locuiesc singuri, un vecin mai tânăr, un bibliotecar sau cineva de la un centru pentru seniori poate prelua același rol. Important e să existe un om cu care poți vorbi deschis și fără rușine despre ce nu înțelegi.
Dacă vrei să începi și tu, alege în calendar o zi din ultima săptămână a lunii și cheamă un om de încredere. Pregătește o foaie, un pix și zece minute de răbdare pentru fiecare etapă: poze, mesaje, aplicații, parole, abonamente. Termină cu un lucru mic și plăcut, o poză de păstrat sau o conversație de ținut minte. La luna următoare, o iei de la capăt, cu mai puțină teamă. Lucrurile simple, făcute regulat, țin mai bine decât marile reorganizări de la care se renunță după o săptămână.
Administrație locală
Greșeli în acte: cum le observi și cum le corectezi la timp
O greșeală într-un act oficial, de la o literă schimbată în nume până la o dată greșită, se observă cel mai ușor printr-o comparație sistematică cu alte documente și se corectează cel mai simplu dacă acționezi imediat, la instituția care a emis actul. Cu cât aștepți mai mult, cu atât greșeala se propagă în alte documente. Criteriile de mai jos te ajută să decizi cum și unde acționezi.
Criteriul 1: ce fel de greșeală este?
Nu toate erorile sunt la fel. O greșeală materială, de transcriere, de exemplu o literă lipsă sau o cifră inversată, se tratează diferit față de o eroare de fond, cum ar fi o dată greșită a unui eveniment sau un nume întreg diferit. Prima categorie se corectează, în general, pe baza unor documente care dovedesc varianta corectă; a doua poate cere proceduri mai complexe și, uneori, intervenția unei instanțe. Identificarea tipului de eroare te ajută să știi ce documente aduni și la cine mergi.
Criteriul 2: unde a apărut greșeala?
Stabilește dacă eroarea este în actul original (de exemplu un certificat de stare civilă) sau într-un document derivat (un act de identitate, un contract, o diplomă). Dacă greșeala vine din actul-sursă, corectura trebuie făcută acolo, apoi se actualizează restul. Dacă a apărut doar într-un act derivat, instituția care l-a emis poate repara, pe baza actului-sursă. A încerca să corectezi o eroare doar „la capăt”, fără a verifica sursa, duce la repetarea ei.
Criteriul 3: cât de repede acționezi
Erorile descoperite imediat, la ghișeu, se repară de obicei pe loc sau în câteva zile. Cele descoperite după luni sau ani pot cere mai multe documente și răbdare. De aceea, verificarea atentă a fiecărui act nou, înainte de a pleca, este cea mai bună prevenție. Dacă ai observat o greșeală tardiv, nu o ignora: ea poate bloca o tranzacție, un contract sau o călătorie exact când ai nevoie de document.
Cum observi o greșeală: lista de verificare
- Citește fiecare rubrică, nu doar numele și data nașterii.
- Compară cu documentele existente: certificat de naștere, act de identitate, certificat de căsătorie.
- Verifică ortografia, inclusiv diacriticele și prenumele multiple.
- Controlează seriile, numerele și codurile de identificare.
- Uită-te la adresă, data eliberării și valabilitate.
- Cere unei alte persoane să citească și ea documentul; ochii proaspeți observă mai multe.
Cum corectezi: rectificarea actelor de stare civilă
Pentru actele de stare civilă, corectarea unei erori se numește rectificare și se desfășoară după reguli precise, la serviciul competent sau, în anumite cazuri, prin hotărâre judecătorească. Documentele necesare, ordinea pașilor și situațiile în care procedura se complică sunt prezentate în materialul despre rectificarea actelor de stare civilă și corectarea unei greșeli, util pentru a-ți face o idee înainte de prima vizită. Nu încerca să modifici documentul tău, cu pixul sau altfel: un act modificat de mână își pierde valoarea.
Ce documente aduni, în general
- actul greșit, în original;
- documentele care dovedesc varianta corectă (certificate de naștere ale părinților, acte de identitate, diplome);
- o cerere scrisă, în care explici eroarea și ceri corectarea;
- dovada plății unor taxe, dacă se cer;
- orice alt înscris care susține cererea.
Cere, în prealabil, lista exactă la instituția competentă. Informațiile generale despre acest tip de acte sunt reunite în secțiunea stare civilă.
Ce se întâmplă după corectare
Odată corectat actul-sursă, primești un document actualizat, uneori cu mențiuni pe margine. Apoi trebuie actualizate celelalte documente care conțineau eroarea: actul de identitate, conturile bancare, contractele, evidențele medicale sau școlare. Fă o listă și bifează-le pe rând. Păstrează dovada corectării, pentru că vei avea nevoie de ea ca să explici, dacă ți se cere, de ce există două variante ale unui nume sau ale unei date în arhive.
Un exemplu: o literă care a blocat un dosar
Camelia a descoperit, când a cerut un pașaport, că prenumele din certificatul de naștere avea o literă diferită față de cel din actul de identitate. Funcționarul nu a putut continua procedura până la clarificare. Ea a început cu actul-sursă, certificatul de naștere, a adunat documentele părinților care confirmau forma corectă și a depus cererea de rectificare. Abia apoi a actualizat actul de identitate. Procesul a durat câteva săptămâni, dar a evitat ca eroarea să se mai răspândească. Dacă ar fi observat greșeala la prima eliberare, ar fi rezolvat-o într-o singură vizită.
Greșeli de evitat în procesul de corectare
- să amâni până când ai nevoie urgentă de document;
- să te bazezi pe intermediari care promit rezultate rapide fără acte;
- să depui cereri contradictorii la instituții diferite;
- să nu păstrezi copii ale cererilor depuse;
- să nu verifici documentul nou pe loc, la primire.
Cum previi greșelile pe viitor
Când completezi formulare, scrie citeț și verifică de două ori datele. Când primești un act, citește-l la ghișeu. Cere ca numele să fie scris exact ca în actul de identitate și păstrează un document-model, cu ortografia corectă, pe care îl poți arăta. Pentru alte teme administrative, ghidurile din GhidulZilei descriu procedurile pe etape.
Când merită să ceri sfatul unui specialist
Dacă eroarea afectează date de fond, cum ar fi filiația, cetățenia sau identitatea, ori dacă documentele care o dovedesc lipsesc, un jurist te poate ghida. De asemenea, dacă instituția refuză o cerere fără motive clare, ai dreptul să ceri o motivare scrisă și să afli ce căi de atac există. Nu semna declarații pe care nu le înțelegi și păstrează toate comunicările.
Calmul ajută
O greșeală într-un act este neplăcută, dar de regulă se poate repara. Nu te certa cu funcționarii și nu căuta vinovați; concentrează-te pe documente și pe pașii corecți. Cu dovezile potrivite și cu răbdare, procedura se încheie, iar actele tale ajung să spună ceea ce trebuie.
Administrație locală
Moștenitorii minori: cine administrează bunurile până la majorat
Un minor poate moșteni, dar nu poate administra singur bunurile primite. Până la majorat, bunurile sunt gestionate de reprezentantul legal, de regulă părintele sau tutorele, iar actele importante, precum vânzarea unui imobil, cer în mod obișnuit și încuviințarea autorității competente. Răspunsurile de mai jos explică, pe întrebări, cum funcționează aceste reguli și ce trebuie să știe familia.
Poate un copil să moștenească?
Da. Capacitatea de a avea drepturi începe de la naștere, deci și un copil mic poate fi moștenitor, indiferent de vârstă. Mai mult, legea îl protejează pe cel conceput dar nenăscut la data decesului, dacă se naște viu. Ce nu poate face copilul este să exercite singur drepturile: pentru a accepta sau a renunța la o moștenire, de exemplu, are nevoie de un reprezentant. Cota lui din moștenire este aceeași ca a oricărui alt moștenitor din aceeași clasă, fără reduceri pe motiv de vârstă.
Cine decide pentru minor: acceptă sau renunță?
Alegerea moștenirii în numele minorului o face reprezentantul legal, adică părintele sau tutorele. Pentru acte cu consecințe importante, cum este renunțarea, legea cere de regulă o încuviințare prealabilă din partea instanței de tutelă sau a unei autorități similare, tocmai pentru a preveni decizii în dezavantajul copilului. Regulile exacte și procedura diferă în funcție de situație, așa că notarul și instanța sunt cei care trebuie întrebați pas cu pas. Pentru a vedea cine se află, în general, pe lista moștenitorilor legali, citește explicațiile despre ordinea moștenitorilor legali.
Cine administrează bunurile până la majorat?
Administrarea revine părinților, care îl reprezintă pe copil și îi gestionează patrimoniul cu prudență, ca pe propriile bunuri, dar în interesul copilului. Dacă ambii părinți au decedat sau nu pot exercita drepturile părintești, intră în joc tutela: o persoană desemnată de instanță administrează bunurile și are o răspundere mai strictă. Administratorul nu este proprietarul bunurilor și nu le poate folosi pentru nevoi proprii. Veniturile, de pildă chiria dintr-un apartament moștenit, trebuie folosite pentru întreținerea și educația copilului, nu pentru cheltuieli ale adulților.
Ce acte pot face părinții fără aprobare și ce acte cer încuviințare?
Actele curente de administrare, cum sunt plata taxelor sau reparațiile mici, nu cer, de regulă, formalități speciale. Actele mai grave, de pildă vânzarea sau ipotecarea unui imobil, donația ori renunțarea la un drept, necesită în general încuviințarea instanței sau a autorității de tutelă. Fără ea, actul poate fi anulat, ceea ce pune în dificultate și pe cumpărător. De aceea, un notar nu va autentifica un contract care implică bunurile unui minor fără verificarea acestor condiții.
- Acte de administrare curentă: plata impozitelor, întreținerea bunurilor, încasarea chiriilor.
- Acte care cer de obicei încuviințare: vânzare, ipotecare, donație, renunțare la moștenire, partaj.
- Acte interzise: folosirea bunurilor copilului în beneficiul personal al părintelui.
Ce se întâmplă dacă interesele părinților și ale copilului sunt în conflict?
Situația nu este rară: părintele supraviețuitor și copilul sunt ambii moștenitori ai aceluiași defunct, iar partajul îi pune în poziții opuse. Într-un asemenea caz, părintele nu se poate reprezenta pe sine și pe copil în aceeași operațiune, pentru că interesele lor pot fi contrare. Legea prevede, în astfel de situații, desemnarea unui curator special care să apere interesele copilului în actul respectiv. Este o garanție importantă, nu o formalitate: ea protejează copilul de o împărțire inegală, făcută în grabă.
Ce se întâmplă când minorul împlinește majoratul?
La majorat, tânărul preia controlul asupra bunurilor. Administratorul trebuie să-i dea socoteală: să predea bunurile, să arate încasările și cheltuielile și să explice gestiunea. Dacă a existat o administrare neglijentă sau abuzivă, fostul minor poate cere despăgubiri. Pentru a evita surprizele, e util ca administratorul să țină o evidență simplă, cu acte justificative, pe toată perioada. Documentația ordonată face ca predarea să fie rapidă și lipsită de tensiuni.
Se pot proteja bunurile minorului în mod special?
Da, prin câteva măsuri prudente. Cine lasă moștenire unui copil poate prin testament să desemneze o persoană de încredere care să administreze bunurile, în limitele legii, sau să stabilească modalități de folosire a veniturilor. Banii primiți de un minor pot fi păstrați în conturi destinate copilului, iar sumele mai mari merită gestionate cu sprijin de specialist. Imobilele moștenite pot fi închiriate pentru a produce venit sau păstrate, după cum este mai bine pentru copil.
Ce rol are notarul când printre moștenitori sunt minori?
Notarul verifică din primul moment dacă există moștenitori minori și îi atrage atenția părintelui sau tutorelui asupra formalităților speciale. El poate cere dovezi privind reprezentarea, poate explica necesitatea încuviințării pentru anumite acte și poate refuza instrumentarea unui act care ar încălca interesul copilului. Rolul lui este preventiv: scopul este ca procedura să se încheie corect de la început, fără riscul anulării ulterioare.
De unde poți obține ajutor?
Notarul care instrumentează succesiunea este primul interlocutor, deoarece el vede dacă printre moștenitori sunt minori și ce formalități trebuie respectate. Autoritatea tutelară din localitate poate oferi informații despre procedurile de încuviințare. Dacă apar conflicte în familie, un avocat poate reprezenta interesele copilului sau ale părintelui, după caz. Pentru o orientare generală despre cum se desfășoară procedura, vezi secțiunea despre moșteniri, unde subiectele sunt prezentate pe înțeles.
În esență, regula de bază rămâne simplă: bunurile unui minor sunt ale lui, iar cei care le administrează o fac în numele și în folosul lui. Dacă te afli într-o astfel de situație, nu amâna discuția cu un specialist și păstrează toate actele care dovedesc ce s-a încasat și ce s-a cheltuit, pentru ziua în care copilul va cere socoteală.
Administrație locală
Sfaturi simple despre copiile de rezervă ale telefonului zi de zi
O copie de rezervă a telefonului înseamnă o a doua variantă a pozelor, contactelor și documentelor tale, păstrată în altă parte. Dacă pierzi sau strici aparatul, nu pierzi și amintirile. Pașii de mai jos sunt simpli și îi poți pune în practică încă de azi, fără cunoștințe tehnice. Dacă vrei și alte teme, poți arunca un ochi pe web-cafe.ro.
De ce merită să faci backup
Telefonul se pierde, se fură, cade sau se strică fără avertisment. Cu o copie recentă, îți muți datele pe un aparat nou în câteva minute. Fără ea, rămâi cu nimic din ce era doar în memoria internă.
Ce să salvezi mai întâi
- fotografiile și videoclipurile, care sunt cel mai greu de refăcut;
- contactele și calendarul;
- mesajele și istoricul aplicațiilor de chat, dacă aplicația permite;
- documentele importante: copii după acte, bonuri, bilete;
- setările și lista de aplicații, ca să refaci ușor telefonul.
Trei locuri unde poți păstra copiile
Serviciul în cloud al telefonului
Sistemele Android și iOS oferă propriul serviciu de copiere automată. Îl activezi din setări, alegi ce se salvează și când. Este varianta cea mai comodă, pentru că funcționează singură, de obicei noaptea, când telefonul se încarcă și are conexiune la internet.
Calculatorul sau un disc extern
Conectezi telefonul prin cablu și muți fotografiile într-un dosar. Metoda nu depinde de internet și nu implică abonamente. Dezavantajul e că trebuie să o faci tu, deci stabilește o zi fixă în fiecare lună.
Un al doilea serviciu
Specialiștii recomandă regula 3-2-1: trei copii, pe două tipuri de suport, dintre care una într-un loc diferit. Pentru fotografiile care contează cu adevărat, ține una în cloud și una pe un disc de acasă.
Obiceiuri simple pentru fiecare zi
Verifică o dată pe săptămână dacă ultima copie s-a făcut. Setările arată de obicei data ultimei salvări; dacă este veche de mai multe zile, ceva nu merge. Eliberează și spațiul din cont, fiindcă un cont plin oprește copierea fără să te anunțe clar.
Protejează contul cu o parolă puternică și cu verificare în doi pași. O copie de rezervă accesibilă oricui devine ea însăși o problemă. Nu partaja parola cu nimeni și nu o salva în aceleași fotografii.
Testează o restaurare
Un backup neverificat poate da o falsă liniște. O dată pe an, încearcă să recuperezi o fotografie sau un fișier dintr-o copie. Dacă reușești, ai confirmarea că sistemul funcționează. Dacă nu, mai ai timp să repari ceva înainte să fie nevoie cu adevărat. La fel de utilă este și o curățenie anuală: șterge duplicatele și capturile de ecran inutile, ca să nu plătești spațiu pentru gunoaie digitale.
Când schimbi telefonul
Înainte de înlocuire, fă o copie completă chiar în ziua respectivă, nu doar pe cea automată de acum câteva nopți. Conectează noul aparat la același cont și urmează asistentul de configurare. Păstrează telefonul vechi neșters până când ai verificat că poze, contacte și aplicații au ajuns pe cel nou. Pentru alte repere de acest fel poți consulta pagina principală.
Recomandarea practică
Ca multe alte teme digitale pe care le poți citi pe web-cafe.ro, backup-ul cere doar puțină disciplină. Deschide azi setările telefonului, pornește copierea automată și verifică ce se salvează. Fixează în calendar o notă lunară pentru copia pe disc. O mică rutină te scutește de multă supărare, iar web-cafe.ro rămâne o resursă la care poți reveni când ai nevoie de un nou punct de plecare.
-
Evenimentacum 7 aniMASCATI SI MASONII TEPARI DIN PRAHOVA/”VENERABILUL” MASON GRAD 33, Liviu Bigan si MASONUL “MASCAT – MACHO” DE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI, PETRESCU BOGDAN (II)
-
Afaceriacum 5 aniDe ce ar cumpăra cineva produse refurbished?
-
Turismacum 4 aniPoiana Brasov, destinatia de vacanta ideala in 2022!
-
Evenimentacum 9 aniAccident mortal în Cerghizel! – Stiri din Mures
-
Evenimentacum 4 aniPolițiștii au reușit reținerea unui infractor cautat de autoritățile din altă țară după ce au folosit toate mijloacele din dotare
-
Evenimentacum 8 aniToader îi răspunde lui Dragnea. Amnistie şi graţiere, să închidem. Liderul PSD a încremenit | MuresAZI
-
Exclusivacum 8 aniCele mai răspândite mituri despre videochat!
-
Evenimentacum 4 aniScandal urias infracțional la vârful IPJ Prahova

